Fotbalul ca pretext: ascensiunea politică a ultrașilor

Incidentele create de ultrașii din grupul Uniți sub Tricolor pe Arena Națională din București, la meciul România-Kosovo, din grupa de calificare la Campionatul European de fotbal 2024, se înscriu într-o logică politică.

Ultrașii încearcă de ani buni să devină politic relevanți, iar unii dintre ei au jucat un rol în ascensiunea partidului AUR. Treptat, fotbalul a devenit doar un pretext și o platformă de promovare pentru personaje radicale, cu viziuni extremiste. 

Derapajul de la partida cu Kosovo este unul previzibil, pe fondul pasivității, dacă nu chiar complicității forurilor românești cu atribuții în domeniu: Federația Română de Fotbal (FRF), Liga Profesionistă de Fotbal (LPF) și Jandarmeria. De mulți ani, toate acestea au închis ochii la vizibila radicalizare a ultrașilor, deși UEFA a sancționat în repetate rânduri FRF pentru abaterile suporterilor (amenzi, închiderea unor sectoare din stadion, disputarea unor partide fără spectatori). 

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Pe fondul acestei permisivități a forurilor abilitate, ultrașii au exploatat abil faliile dintre prevederile legale interne și regulamentele UEFA. Dar pentru a descâlci ițele responsabilității fiecăruia, merită explicate rolul și interesele fiecărei părți.

În primul rând, ce este gruparea Uniți sub Tricolor (UST)?

UST adună suporteri ai unor cluburi rivale în numele interesului superior de susținere a echipelor naționale. George Simion, președintele AUR, a participat la fondarea UST, după cum a fost implicat anterior și în crearea altei brigăzi ultra dedicate exclusiv naționalei, Honor et Patria.

De ce a fost necesară crearea acestor facțiuni, din punct de vedere al logicii ultra? Pentru că galeriile diverselor cluburi ajungeau să se înfrunte violent chiar la meciurile echipei reprezentative (sau pe drumul spre stadion).

Între Honor et Patria și UST, relațiile s-au deteriorat și drumurile s-au despărțit în octombrie 2020. De ce atunci? Pentru că în acel moment devenise clar că George Simion avea să folosească UST în campania electorală a noului său partid, AUR.

Politizarea ultrașilor nu este însă un fenomen nou. Prima lor coalizare semnificativă a venit ca reacție la legea 4 din 2008 privind prevenirea si combaterea violenței cu ocazia competițiilor și a jocurilor sportive. Încă din septembrie 2007, suporteri ai unor cluburi din toată țara au protestat la București împotriva „legii Dragomir”, care prevede o paletă largă de sancțiuni contravenționale și penale. Inițiatorul acestei legi a fost Dumitru Dragomir, președinte al LPF (1996-2013) și deputat al Partidului România Mare (2004-2008). 

În 14-15 ianuarie 2012, la București, protestele împotriva proiectului de lege a sănătății au degenerat în confruntări violente între ultrași și jandarmerie. În toamna lui 2013, unii ultrași s-au implicat în protestele împotriva exploatării gazelor de șist. În 10 septembrie 2018, la Belgrad, România înfrunta Serbia, într-o partidă din Liga Națiunilor.

Ultrașii români au scandat în premieră „Kosovo e Serbia”, gest pe care aveau să îl repete la returul de la București, în 14 octombrie 2018 (evenimente despre care scrie și corespondentul PressOne în Serbia, Ivan Subotić, în materialul recent publicat despre reacția presei din Serbia și Kosovo cu privire la scandalul de pe Arena Națională). Tot atunci, ei au afișat mai multe bannere în favoarea familiei tradiționale, la o săptămână după eșecul referendumului pentru modificarea Constituției. 

În mai 2019, George Simion, candidat independent pentru alegerile europarlamentare, reclamă că ar fi fost agresat de extremiști maghiari în cimitirul din Valea Uzului. În 6 iunie, după alegeri, de Ziua Eroilor, George Simion, însoțit de sute de persoane, între care mulți ultrași, dar și personaje care aveau să se regăsească în 2020 pe listele electorale ale AUR, forțează intrarea în cimitir, spre a aduce un omagiu eroilor români căzuți în Primul Război Modial. 

Citește și: O serie de evenimente nefericite. Cum au ajuns la violență românii și maghiarii în Valea Uzului

Scandalul interetnic de la Valea Uzului a fost probabil momentul care l-a propulsat politic pe George Simion. Ingredientele partidului extremist AUR erau deja reunite: provocări naționaliste, organizații religioase radicale frustrate de eșecul referendumului pentru familia tradițională, ultrași. Înscris oficial la tribunal în septembrie 2020, AUR avea să fie marea surpriză a alegerilor parlamentare din 2020, când a obținut peste 9% din voturi, pe fondul unei prezențe foarte reduse la vot. 

Campania electorală s-a desfășurat în perioada pandemiei de COVID-19, când întrunirile publice erau interzise. AUR a încălcat restricțiile și a organizat marșuri, cu cântece, steaguri și scandări patriotice. Autobuzul auriu al partidului a străbătut țara în lung și în lat. Experiența ultra a fost utilă: AUR a fost pata de culoare a unor alegeri terne.

Ideologia partidului este una în consonanță cu ethosul ultra din România: naționalism, conservatorism social, valori tradiționale cu accent pe rolul central al ortodoxiei, la care s-au adăugat în 2020 mesaje antivax, mizând pe frustrarea populației față de măsurile de izolare.

Dacă în Europa fenomenul ultra nu este cantonat politic în zona dreptei radicale, în Europa de Est și Centrală acesta îi este în mare măsură (dar nu exclusiv) afiliat. În România, figuri precum mareșalul Antonescu sau Corneliu Zelea Codreanu au făcut parte până recent din panteonul ultra. 

Organizați, dinamici, relativ disciplinați și coordonați, solidari în fața a ceea ce percep drept o persecuție din partea statului prin organele sale de forță, ultrașii dispun de atuuri care pot conta în arena politică. Nu întâmplător, George Simion anunța într-unul din primele sale interviuri după intrarea în Parlament că intenționează să modifice Legea 4/2008, vechiul deziderat al camarazilor săi din peluze.

Aproape trei ani mai târziu, deputatul Simion nu a depus nicio inițiativă în acest sens. Pentru că, în ochii majorității publicului, pe drept sau pe nedrept, ultrașii sunt simpli huligani, George Simion și AUR nu se mai afișează cu ei. AUR a crescut imens în sondaje. Prin urmare, ca orice partid extremist cu ambiții de a deveni frecventabil și a putea participa la guvernare, își moderează discursul. Dar colaborarea continuă, iar Simion nu s-a delimitat de scandările UST de la meciul cu Kosovo, ba chiar a încercat să le găsească justificări politice.

Prin ce se fac Federația Română de Fotbal, Liga Profesionistă de Fotbal și Jandarmeria complici la derapajele ultrașilor?

FRF a încasat ani de zile sancțiuni și amenzi din partea UEFA pentru derapajele ultrașilor, inclusiv politice. Totuși, nu a luat măsuri împotriva UST, deși legea îi conferă, ca organizator de competiții, atribuții în acest sens. De ce? Pentru că ultrașii sunt parte a spectacolului, prin încurajările lor, iar FRF nu vrea stadioane pline doar de „cetățeni” care asistă la spectacolul sportiv ca la teatru.

Facțiunile radicale, inclusiv UST, sunt conștiente de asta și supralicitează. Am auzit personal câțiva ultrași care, la meciul cu Kosovo, huiduiți și admonestați de alți spectatori pentru incidente, au replicat că, în absența lor, ar fi tăcere pe stadion. 

LPF este organizatoarea campionatului intern, unde scandările rasiste nu sunt mai niciodată sancționate conform legii.

La rândul ei, Jandarmeria are atribuții de asigurare a ordinii publice doar în afara stadionului, pe când în interior răspunderea revine organizatorului (în cazul meciului România-Kosovo, FRF). Intervenția jandarmilor în incinta arenelor sportive este strict delimitată de Legea 4 (art. 8.1):

„Restabilirea ordinii publice în interiorul bazei sportive se execută de către efectivele de jandarmi, din inițiativa comandantului acestora, cu aprobarea, după caz, a prefectului sau a reprezentantului acestuia, atunci când se constată că, în urma producerii unor acte de violență, este pusă în pericol viața sau integritatea corporală a spectatorilor, a sportivilor, a oficialilor, a personalului de ordine și siguranță sau a celorlalți participanți.”

Prin urmare, dacă scandarea „Kosovo e Serbia” nu a dus la producerea unor acte de violență, Jandarmeria nu avea motive să intervină, decât dacă FRF îi solicita în scris evacuarea turbulenților.

Aici intervine și o falie exploatată de UST: conform legilor României, scandarea „Kosovo e Serbia” nu este una xenofobă sau discriminatoare. Dar partida se desfășura în cadrul unei competiții UEFA, care aplică regulile privind mesajele cu caracter politic. UEFA poate sancționa FRF, după cum o face de ani buni, pentru comportamentul spectatorilor. Dar Jandarmeria nu se subordonează UEFA sau FRF, ci legilor românești.

Totuși, există o responsabilitate a Jandarmeriei, dincolo de acest caz punctual? Absolut! Voi da un singur exemplu, repetat, constatat personal. La meciurile de pe stadionul Rapidului, suporterii adverși (mai precis o parte a lor) proferează cu regularitate scandări rasiste, care cad fără dubii sub incidența legii penale. În 2023, am auzit asemenea scandări din partea susținătorilor cluburilor Farul și Petrolul, iar presa a scris despre derapaje similare ale fanilor FCSB sau ai lui Dinamo.

Întotdeauna, suporterii oaspeți sunt încadrați de efective de jandarmi, care nu au sancționat niciodată contravențional pe nimeni pentru incitarea la ură sau discriminare (art. 369 din Codul Penal). Aceasta contribuie la crearea unui climat de impunitate pentru ultrașii rasiști: ei încalcă legea în public, ba chiar în direct la TV, sub privirea impasibilă a Jadarmeriei.

Stadionul devine o zonă unde legea nu se aplică, un spațiu de defulare a pulsiunilor care au dus în istoria recentă a României la genocid împotriva evreilor sau a romilor. Această toleranță culpabilă banalizează extremismul și erodează fundamentele statului de drept. Iar consecințele potențiale sunt mult mai grave decât pierderea la masa verde a unui meci de fotbal.