Fear Street: Aer proaspăt în teen horror

Relația adolescenților cu cinemaul horror a fost mai mereu una specială. De fapt, așa s-a născut slasher-ul, apărut pe la sfârșitul anilor ’70, continuând apoi în anii ’80 – decenii în care aproape orice horror cu adolescenți implica un misterios și terifiant ucigaș. Subgenul intră pentru o scurtă perioadă într-un con de umbră, ba chiar părea să-și fi dat ultima suflare. Revitalizarea lui începe odată cu mijlocul anilor ’90. Redevine popular și frecventat de o nouă serie de fani.

Unele aspecte rămân însă neschimbate – de ex., prietenia și solidaritatea din interiorul ghinionistului grup rămân principalele arme cu care luptă împotriva vreunui psihopat, indiferent dacă acesta este de factură supranaturală sau pur umană. Sigur că, conform tropilor, mulți dintre ei mor secerați de macete, topoare, cuțite masive de bucătărie etc. Adesea se poate ghici lesne și ordinea în care unii părăsesc scena în moduri spectaculos de sângeroase. Însă așa-numitul teen horror (desfășurat îndeosebi în zona deținută de slasher), cunoaște prin această trilogie o formă de inteligență destul de rar întâlnită la filmele salutate aici.

Prima parte a trilogiei, Fear Street: Part One – 1994, ne face cunoștință cu niște adolescenți dintr-un orășel, Shadyside – unul care, după toate calculele, pare să fie blestemat. De câteva sute de ani, la anumite intervale de timp, un localnic o ia razna și se pune pe ucis o duzină-două de oameni. Deena (Kiana Madeira), împreună cu iubita ei Samantha (Olivia Scott Welch), încearcă sa dea de cap misterului, după un masacru în mall.

Alături de cele două fete se va mai afla fratele mai mic al Deenei și incă doi prieteni. Problemele lor se adâncesc, îndată ce Samantha pare să fi trezit accidental spiritul unei vrăjitoare furioase. Se trezesc vânați de o haită de psihopați supranaturali, fără background (cel puțin deocamdată), care urmăresc cu precizie ceva – mai exact, urmele de sânge lăsate doar de cineva anume.

O bună bucată de vreme, întocmai personajelor noastre, habar n-avem ce se întâmplă, totul pare lipsit de logică. Ne rămâne doar să constatăm referințele, care atunci când nu trimit cu gândul la Scream, trimit la Friday the 13th (această ultimă trimitere va fi adâncită în partea a doua). Dar regizoarea co-scenaristă Leigh Janiak are planuri mari pentru ce-i va aștepta în continuare pe adolescenți. Pe măsură ce noi piese sunt așezate în spațiile goale lăsate de poveste, Fear Street: Part One – 1994 aruncă cu forță niște morți brutale – în spiritul slasher-ului optzecist și nouăzecist – pe un soundtrack alcătuit din Radiohead, Cypress Hill, Bush și Portishead.

Fear Street: Part Two – 1978 e și mai brutal decât primul. De data asta ne aflăm într-o tabără de vară, cu altă distribuție, alte personaje. Mai aflăm care e treaba cu ucigașul cu toporul din prima parte – totul într-o lume din care nu lipsesc adolescenți panicați și dezmembrați. Haosul se reinstalează, noile personaje încearcă să-și dea seama ce se petrece, pe măsură ce umorul e rezervat, iar câțiva par să primească exact ceea ce merită.

Puntea dintre prima parte și acest sequel e destul de solidă – se construiește treptat și răspunde la o serie de întrebări restante. Mai mult, pregătește, la un anumit nivel, terenul pentru ceea ce va însemna adevăratul început – acela al perioadei în care vrăjitoarea și-a asmuțit blestemul de sub lațul spânzurătorii.

În fine, în încheierea trilogiei, Fear Street: Part Three – 1666 are loc într-un orășel sfâșiat de vânătorii de vrăjitoare – altminteri, tocmai nechibzuința lor va atrage secole de blesteme cu care se confruntă adolescenții încă din prima parte. Personal, îl consider veriga slabă din această ecuatie, dar întregește trilogia fără să scape din vedere detalii (de minimă sau maximă importanță) rămase neexplicate.

Dacă această trilogie merită consemnată, este pentru că în mulțimea de filme horror de calitate îndoielnică apărute recent, Fear Street își pune cu adevărat capul la lucru. Leigh Janiak ar fi putut ridica din umeri la tot felul de întrebări la care nu ar fi avut un răspuns. Ne-ar fi putut lăsa doar cu un bagaj consistent de referințe la horror-uri știute de toată lumea – și chiar și așa, probabil că ar fi satisfăcut o grămadă de fani. Fear Street nu stă însă pe banca de rezerve. Cel puțin în primele două părți, slasher-ul e plimbat prin locuri în care n-a prea fost.

Trilogia Fear Street e disponibilă pe Netflix.