Emilia Șercan publică din 2015, în PressOne, investigații jurnalistice despre plagiatorii care ocupă funcții-cheie în poliție, armată, justiție, servicii de informații, Guvern, Parlament. 

English version

Acest text nu este despre viața mea privată.

Acest text este despre modul în care un jurnalist de investigație este amenințat, hărțuit, intimidat și discreditat nu de exponenți ai crimei organizate, ci prin mijlocirea și complicitatea unor oficiali ai statului român! 

Am decis să denunț public operațiunile de discreditare și intimidare la care sunt supusă după 18 ianuarie 2022, data la care am dezvăluit că teza premierului României, Nicolae Ciucă, este plagiată. 

Am decis acest lucru pentru că, de data aceasta, jucătorul-cheie este chiar statul român: o probă pe care am furnizat-o Poliției Române pentru a identifica autorul unei infracțiuni de violare a vieții private a fost scursă din dosar în aceeași zi, devenind baza unei ample operațiuni de kompromat

Am acordat timp organelor de cercetare penală să ancheteze scurgerea de informații pe care am reclamat-o la data de 18 februarie 2022.

Vreme de 45 de zile nu am fost nici măcar audiată în dosarul deschis ca urmare a plângerii prin care am reclamat scurgerea de informații. 

În aceste condiții, am decis să vorbesc public atât despre operațiunea de intimidare a cărei țintă sunt, cât și despre operațiunea paralelă, cea de mușamalizare a scurgerii de informații, care se derulează cu complicitatea conducătorilor unor instituții care ar trebui să-mi asigure protecția atât ca cetățean, cât și ca jurnalist. 

Acesta este singura mea cale de a mă apăra și de a apăra munca pe care, ca jurnalist de investigație, am depus-o în ultimii șapte ani pentru a devoala sistemul corupt din universitățile militarizate, plagiatorii plantați în poziții-cheie în poliție, armată, justiție, servicii de informații, Guvern, Parlament – și, nu în ultimul rând, sistemul corupt prin care cei care păstoresc Educația fac scut, de zece ani încoace, în jurul plagiatorilor. 

Menționez că am notificat deja atât forurile internaționale de protecție a jurnaliștilor împotriva abuzurilor autorităților, cât și reprezentanțele diplomatice din țările UE, dar și din SUA. 

***

În decurs de o lună am fost vizată de trei acțiuni distincte de amenințare, defăimare și intimidare – toate legate de munca mea de jurnalist de investigație. Una dintre acțiunile de defăimare și intimidare a fost făcută, potrivit potrivit probelor pe care le dețin, cu complicitatea unor persoane din instituții ale statului.

Prima dintre cele trei acțiuni a avut loc pe 19 ianuarie 2022, la o zi după ce am dezvăluit că prim-ministrul României, Nicolae Ciucă, a plagiat în teza de doctorat.

Pentru fiecare dintre aceste trei acțiuni de amenințare și denigrare am depus deja plângeri penale la Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Poliției București, dosarele penale fiind anchetate sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. 

***

În data de 19 ianuarie 2022, a doua zi după ce am publicat investigația în care demonstram plagiatul premierului Nicolae Ciucă (PNL), am primit un mesaj de amenințare. Conținutul mesajului este legat direct de articolul referitor la plagiatul premierului. Am depus a doua zi o plângere penală la Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Poliției Municipiului București. 

În data de 2 februarie 2022 am primit o nouă amenințare, pentru care am depus o a doua plângere penală.

În seara zilei de 16 februarie 2022 am găsit un mesaj pe Facebook, de la o persoană cu care nu sunt conectată prin rețeaua de socializare și pe care nu o cunosc, prin care îmi erau transmise un număr de 5 fotografii personale, realizate în urmă cu aproximativ 20 de ani de logodnicul meu de la acel moment, în apartamentul în care locuiam împreună. 

Fotografiile mă înfățișează într-un restaurant de la munte sau în ipostaze obișnuite, ce țin de rutina zilnică a fiecărui om care e la el acasă, în camera de baie, după duș, într-o ținută sumară. 

***

Am fost șocată, în seara de 16 februarie 2022, să constat că o persoană necunoscută deține fotografii personale ale mele, iar șocul meu a fost și mai mare când, tot în acea seară, am descoperit că acele fotografii au fost încărcate pe mai multe site-uri pentru adulți. 

După ce am analizat situația, am realizat că fotografiile mi-au fost sustrase dintr-un dispozitiv electronic și ulterior au fost încărcate pe respectivele platforme. Nu am trimis niciodată cuiva acele fotografii și nici nu le-am încărcat niciodată pe conturile respective. N-am conturi pe astfel de site-uri și nici nu accesez astfel de platforme. 

La ora 20:45, în data de 16 februarie, am făcut o captură de ecran cu mesajul primit pe Facebook Messenger pentru a avea dovada că cineva mi-a trimis respectivele fotografii. 

A doua zi dimineață, pe 17 februarie, am sunat-o pe subcomisara de poliție care se ocupa deja de cele două cazuri de amenințare și am întrebat-o dacă infracțiunile care rezultă din furtul respectivelor fotografii și încărcarea lor pe site-uri pentru adulți țin de competența Secției de Investigații Criminale. Mi-a răspuns „da” și mi-a spus că mă așteaptă la birou ca să depun o nouă plângere penală, a treia dintr-o perioadă de aproape o lună. 

După ce am încheiat discuția, subcomisara mi-a trimis un mesaj pe WhatsApp în care mă întreba numele contului de pe care mi-a fost trimis mesajul. Ca răspuns la întrebare, la ora 10:29 i-am transmis tot pe WhatsApp captura de ecran realizată de mine cu o seară înainte, la ora 20:45, în care apărea și numele persoanei, dar și mesajele și pozele primite de la aceasta.  

O oră și jumătate mai târziu am ajuns la Serviciul de Investigații Criminale, unde am depus o nouă plângere penală referitoare la furtul celor cinci fotografii și la publicarea acestora pe site-uri pentru adulți. Respectiva captură de ecran a fost printată de subcomisara de poliție, care o avea deja de la mine, transmisă prin WhatsApp, și a fost depusă ca probă la dosarul penal. 

Am părăsit de la Secția de Investigații Criminale joi, 17 februarie 2022, la ora 14:10. 

A doua dimineață, pe 18 februarie, am fost notificată printr-o alertă Google că acea captură de ecran, pe care eu am depus-o ca probă într-un dosar penal, dar și pozele personale furate, au fost publicate pe un site înregistrat în Republica Moldova. 

Pe captura de ecran publicată de site-ul din Republica Moldova figurează atât ora la care am făcut-o cu telefonul personal, cu o seară înainte de a o depune la dosar, cât și datele de rețea și starea bateriei telefonului meu de la acel moment. 

Acea captură de ecran exista, la ora la care am părăsit secția de poliție, în doar două locuri: în telefonul meu personal și în cel al subcomisarei de poliție, căreia i-am furnizat-o cu titlul de probă pentru a fi depusă în dosarul deschis în urma plângerii penale înregistrate la Poliție în ziua anterioară.

Metadatele textului apărut pe site-ul din Republica Moldova indică faptul că acea captură de ecran a fost publicată la 17 februarie 2022, ora 14:51, la aproximativ 40 minute după ce am părăsit sediul Serviciului de Investigații Criminale. 

Căutări ulterioare pe care le-am făcut pe internet au relevat faptul că un total de 74 de site-uri au publicat în după-amiaza zilei de 17 februarie articole identice – text și layout – toate incluzând direct sau indirect link-uri către articolul în care era publicată captura de ecran pe site-ul din Republica Moldova. 

Șocată de constatarea că respectiva captură de ecran, probă într-un dosar penal, a fost publicată online chiar în ziua în care am depus plângerea, l-am contactat pe Lucian Bode, ministrul Afacerilor Interne, pe care îl cunosc prin natura meseriei de jurnalist. 

I-am reclamat faptul că o probă dintr-un dosar penal a fost scursă în presă de către poliție, devenind baza unei ample acțiuni de kompromat. Lucian Bode m-a asigurat că Poliția Română va efectua o anchetă internă referitoare la scurgerea de informații pe care i-am reclamat-o. 

În aceeași zi, 18 februarie, am avut o întâlnire facilitată de ministrul Lucian Bode cu șeful Poliției Române, chestorul de poliție Benone Matei, care m-a asigurat că Poliția Română depune toate diligențele pentru a descoperi circumstanțele în care captura de ecran a ajuns pe site-ul din Republica Moldova

Tot atunci am depus o nouă plângere penală la Direcția Control Intern a Inspectoratului General al Poliției Române pentru scurgere de informații dintr-o anchetă penală, dar și pentru violarea vieții private.

***

Luni, 21 februarie, șeful Poliției Române, chestorul de poliție Benone Matei, mi-a prezentat o presupusă analiză a modului în care captura de ecran și fotografiile mele furate au fost răspândite pe internet. 

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Acesta mi-a arătat o copie a unui articol de presă, pe care mi l-a indicat ca fiind „sursa zero” – cea care ar fi publicat prima dată pe internet atât fotografiile personale, cât și captura de ecran pe care am despus-o ca probă la dosar.  

Pretinsa „sursă zero” indicată de șeful Poliției Române era un alt site din Republica Moldova, care potrivit metadatelor sale ar fi publicat captura de ecran și cele cinci poze pe 17 februarie, la ora 05:45, adică cu mai bine de patru ore înainte să îi trimit subcomisarei de la Serviciul de Investigații Criminale captura de ecran și înainte să merg la poliție pentru a depune plângerea

Dacă informațiile pe care mi le-a prezentat șeful Poliției ar fi fost corecte, autoritățile statului – asupra cărora plana și încă planează suspiciunea de scurgere de informații dintr-o anchetă penală – ar fi în afara oricăror suspiciuni. 

De asemenea, șeful Poliției Române mi-a sugerat posibilitatea, în timpul discuției din 21 februarie, ca telefonul mobil să-mi fi fost spionat – deci că din telefonul meu ar fi fost, de fapt, extrasă captura de ecran. 

Acesta nu mi-a precizat dacă Poliția Română va demara o anchetă pentru a-i identifica pe cei care au spionat ilegal un jurnalist.

După o minimă verificare pe internet, am descoperit că site-ul indicat de șeful Poliției Române ca fiind „sursa zero” a postat cu zece minute înainte de publicarea fotografiilor mele, la ora 05:35, un alt articol, care reprezintă o preluare de tip copy-paste, cu linkuri incluse, a unei știri publicate de Digi24.ro la ora 17:30 în aceeași zi, adică cu 12 ore mai târziu, conform orei înscrise pe site. 

Articolul presupus publicat la 05:35 de site-ul considerat „sursa zero” de Poliția Română relatează evenimente care încă nu se petrecuseră la ora 05:35!

Respectivul articol relatează o serie de declarații făcute de ministrul de Afaceri Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, într-o conferință de presă care a avut loc la opt ore după publicarea respectivului articol. 

Cum poți să relatezi la ora 5:35 dimineața ceva ce se va întâmpla opt ore mai târziu? 

Cum poți să copiezi ad litteram, la ora 5:35 dimineața, un articol care avea să fie publicat abia douăsprezece ore mai târziu? 

Toate aceste indicii arată că articolul pe care mi l-a prezentat șeful Poliției Române, chestorul Benone Matei, drept „sursa zero”, nu a fost primul care a publicat captura de ecran pe care am depus-o ca probă într-o plângere penală. 

Mai mult, articolul indicat drept „sursa zero” de șeful Poliției Române nu a fost preluat, cu link, de niciun site. 

În schimb, articolul pe care eu îl consider ca fiind „sursa zero”, publicat la 17 februarie, ora 14:51, a fost preluat cu link, într-un interval de circa trei ore, de alte 74 de site-uri.

În plus, pozele care mi-au fost furate au fost încărcate pe site-urile cu conținut pentru adulți în luna septembrie 2021. 

Cum se face că acele poze nu au fost exploatate de nimeni într-o operațiune de kompromat din septembrie 2021 și până pe 17 februarie 2022, după ce am aflat accidental despre existența lor și m-am dus la poliție să reclam furtul pozelor și violarea vieții private? 

Cum poate explica Poliția Română faptul că aceste poze au apărut public abia după ce am depus plângere penală, însoțite de captura de ecran care dovedea faptul că ele se află în posesia unei persoane neautorizate? 

Cum poate explica Poliția Română publicarea unei capturi de ecran care se afla doar în telefonul meu și în telefonul subcomisarei care s-a ocupat de înregistrarea plângerii penale în care am reclamat furtul pozelor și violarea vieții private? 

***

Deoarece am luat în calcul și posibilitatea ca telefonul meu mobil să fi fost spionat, am solicitat expertize independente la trei instituții internaționale specializate în descoperirea breșelor de securitate informatică, inclusiv a indiciilor de spionaj și hacking: Amnesty Tech, o divizie Amnesty International specializată în investigarea atacurilor digitale împotriva reprezentanților societății civile și a presei; Citizen Lab, laborator specializat în cyber security și drepturile omului de pe lângă Universitatea din Toronto (Canada); și Bitdefender, unul dintre liderii globali în soluții de securitate cibernetică.

Potrivit experților celor trei instituții, în telefonul meu nu a fost descoperită nicio dovadă de spyware sau hacking prin care captura de ecran să-mi fi fost sustrasă în intervalul de 18 ore dintre momentul în care a fost făcută (16 februarie, ora 20:45) și cel în care a fost publicată (17 februarie, ora 14:51).

Deși ministrul de Interne și șeful Poliției Române mi-au dat asigurări că vor dispune o anchetă internă la nivelul Serviciului de Investigații Criminale pentru a descoperi cine a scurs în presă respectiva captură de ecran, dar și informația că pozele mele se află încărcate pe mai multe site-uri pentru adulți, cu evidentul scop de a mă compromite, până în prezent nu am niciun indiciu că o astfel de anchetă a avut loc într-adevăr.  

Timp de aproape trei săptămâni, autoritățile statului român – Poliția și Parchetul – au refuzat să îmi comunice până și numărul de înregistrare al dosarului deschis ca urmare a plângerii prin care am reclamat o scurgere de informații dintr-un dosar penal. 

În prezent, la 45 de zile după depunerea plângerii, nu am primit nici acces la dosar și nici nu am fost chemată la Parchet pentru audieri.

Toate aceste fapte, pe care le pot proba, indică o mușamalizare a scurgerii în presă a respectivei capturi de ecran. 

Dovada care indică fabricarea ulterioară a unei probe cu scopul de a mușamaliza scurgerea respectivei capturi de ecran mi-a fost prezentată de chestorul Benone Matei, șeful Poliției Române.

În condițiile în care instituțiile statului român au recurs la un întreg ansamblu de tactici prin care au tergiversat ancheta și au încercat să mă inducă în eroare privind scurgerea de informații, am alertat deja organizațiile media locale și internaționale, oficialitățile europene, precum și ambasadele străine din România privind situația în care mă aflu.

De asemenea, la 9 martie 2022 am trimis scrisori de informare către președintele Klaus Iohannis, premierul Nicolae Ciucă, ministrul Afacerilor Interne Lucian Bode, procurorul general al României Gabriela Scutea și șeful Poliției Române Benone Matei. 

I-am informat în mod oficial despre faptul că autoritățile statului român orchestrează acțiuni pentru compromiterea mea, dar și despre mușamalizarea operațiunii de kompromat, inițiată la scurt timp după ce am scris despre teza de doctorat plagiată a premierului Nicolae Ciucă, precum și despre faptul că plângerile mele referitoare la violarea vieții private și la scurgerea de informații nu sunt anchetate în mod corespunzător. 

În respectivele scrisori am furnizat și informații despre faptul că șeful Poliției Române, Benone Matei, mi-a prezentat date fabricate, care indicau faptul că un alt site ar fi publicat captura de ecran și fotografiile mele înainte ca eu să depun plângerea penală din data de 17 februarie referitoare la violarea vieții private. 

A doua zi după expedierea scrisorilor, am constatat că site-ul indicat de șeful Poliției Române ca fiind „sursa zero” – cel care ar fi publicat captura de ecran înainte ca aceasta să ajungă în posesia Poliției – a fost complet dezactivat. Acel site este nefuncțional și în prezent. 

***

Personal, sunt foarte îngrijorată și am suspiciuni legitime, susținute de multiple probe, că autoritățile statului îngroapă cazul referitor la scurgerea de informații dintr-un dosar penal care vizează o jurnalistă de investigație, amenințată cu moartea în 2019, devenită ținta unei noi campanii de intimidare și denigrare imediat după publicarea unei investigații de plagiat care-l viza pe prim-ministrul României. 

Sunt îngrozită de faptul că o probă-cheie dintr-o plângere penală, pe care am depus-o la Poliția Română cu scopul de solicita protecție, a fost scursă de anchetatori, fiind publicată în aceeași zi pe un site din afara României.

Sunt revoltată de perspectiva că autoritățile române mai întâi orchestrează și apoi camuflează o operațiune de discreditare a unui jurnalist care, în ultimii șapte ani, a scris despre corupția academică generalizată, despre politicieni, magistrați, polițiști sau ofițeri de informații care și-au dobândit titlurile academice prin fraudă. 

Sunt pe deplin conștientă că jurnalismul de investigație este o muncă riscantă. 

Pe parcursul celor 25 de ani de carieră am fost intimidată și hărțuită în mod repetat. Totuși, amenințarea cu moartea pe care am primit-o în 2019 și campaniile de denigrare desfășurate împotriva mea nu au fost orchestrate în trecut de crima organizată, ci de înalți ofițeri de poliție, un chestor de poliție și un comisar-șef – rectorul Academiei de Poliție, Adrian Iacob, și prorectorul Mihail Marcoci – așa cum deja a stabilit o instanță de judecată în 2021.

Noile amenințări pe care le-am primit începând cu ianuarie 2022, precum și scurgerea unei probe dintr-un dosar penal reprezintă o nouă încercare de a mă reduce la tăcere și de a mă face să-mi abandonez munca. 

Pasivitatea organelor de anchetă este cu atât mai alarmantă cu cât acțiunile de amenințare au început a doua zi după ce am publicat un articol în care probam plagiatul premierului Nicolae Ciucă, și au continuat cu acte de intimidare și denigrare incalificabile pentru o țară membră a Uniunii Europene, atașată valorilor statului de drept. 

Dacă în 2019 acțiunile de amenințare cu moartea puse la cale de rectorul și prorectorul Academiei de Poliție au fost investigate cu promptitudine de Poliția Română și de DNA, cei doi fiind identificați, anchetați și puși sub acuzare într-un interval de doar două luni, de data aceasta, în cele șase săptămâni scurse de la depunerea plângerii penale nu am fost nici măcar audiată în calitate de parte vătămată. 

Cred cu toată convingerea că investigațiile mele asupra corupției academice au contribuit la reforme lente, dar vitale, inclusiv la curățenia efectuată de Academia SRI în 2018 și la desființarea, pentru plagiat în masă, a celor două școli doctorale din cadrul Academiei de Poliției începând cu anul universitar 2021-2022.

De asemenea, cred cu tărie că jurnalismul de investigație este un element critic în procesul de transformare a României, iar jurnaliștii români trebuie să aibă certitudinea că, atunci când sunt amenințați și intimidați, autoritățile statului român își fac datoria în mod profesionist și cu maximă competență.

Cu toate acestea, am motive serioase să cred că în prezent siguranța mea este în pericol. 

Chiar dacă am depus plângeri penale la Poliția Română, nu am nici măcar un singur indiciu, după 45 de zile, că Poliția și Parchetul anchetează corect și prompt plângerile penale prin care am reclamat că sunt ținta unei campanii susținute de intimidare și denigrare. 

AVERTISMENT

Avertizez public că nu voi ezita nicio secundă să depun noi plângeri penale împotriva oricărei persoane fizice sau juridice, din România sau din afara granițelor, care va difuza, prezenta sau transmite, fără consimțământul meu, orice fotografie privată care mi-a fost sustrasă. 

Potrivit art. 226, alin. 2 din Codul Penal: „Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.