Elena Calistru, Funky Citizens: „Degeaba urlu eu de la București, când oamenilor le pasă mai tare de ce-ar zice vecinii lor”

Laura Popa

Redactor Șef

În iarna lui 2012, peste 10.000 de români din toată țara au ieșit în stradă împotriva reformelor sanitare propuse de guvernul de la vremea respectivă.

Un an mai târziu, în peste 50 de orașe din țară și din diaspora, românii au protestat față de proiectul de extracție minieră de la Roșia Montană.

În 2015, incendiul de la Colectiv în care au murit 65 de persoane a dus, din nou, la proteste masive în toată țara.

Grațierea infractorilor de corupție prin OUG 13 din ianuarie 2017 a însemnat cel mai mare val de proteste din România de după 1989.

Mitingul diasporei din 10 august 2018 din Piața Victoriei și intervenția brutală a forțelor de ordine a fost vârful implicării civice.

Ce leagă evenimentele între ele? Cetățenii sătui de corupție, care nu mai au încredere în instituțiile netransparente ale statului și care cer o guvernare mai bună.

Ca angajarea la viața civică să devină un stil de viață, oamenii au nevoie de îndrumare și informații. Și aici intervin profesioniști ca Elena Calistru, președinta Funky Citizens, ONG axat pe bună guvernare, transparență decizională și politici bugetare, și bursieră Ashoka.

Elena Calistru. FOTO Dana Moica

___

Potrivit celui mai recent raport privind Indicele de Percepție a Corupției realizat de Transparency International, România, Ungaria și Bulgaria sunt percepute ca fiind cele mai corupte țări din Europa.

Situația nu e mai bună nici dacă ne uităm în Indicele Democrației elaborat de The Economist Intelligence Unit pentru 2020, unde România ocupă locul 62 din 167 de țări la starea democrației, adică avem o „democrație defectuoasă”.

„Defecțiunea” se poate traduce prin corupție și clientelism, administrație publică ineficientă și netrasparentă, lipsa încrederii cetățenilor în politicieni și instituțiile statului, cu care nu se mai identifică și de care se distanțează.

În marea asta de dezamăgirea, Elena Calistru și colegii ei de la Funky Citizens vin și le răspund cetățenilor la întrebarea „ce pot eu să fac în legătură cu asta”. Pentru că Elena crede că oamenii au nevoie de mai mult decât un spațiu în care să-și urle neputința, au nevoie de soluții și instrumente de lucru concrete.

Elena e persoana cu bugetele, printre primii din România care a început un program de monitorizare a cheltuielilor și achizițiilor publice. Pe scurt, stă cu ochii pe modul în care instituțiile statului cheltuie banii publici și dă mai departe informațiile către cetățeni, care pot să tragă autoritățile de mânecă.

De la bugete la educație civică pentru cetățean și advocacy înspre instituții

Julia Sauter, patinatoarea germană care muncește în trei locuri ca să ne reprezinte în competiții. „România a devenit parte din mine”

La 25 de ani a făcut istorie pentru sportul românesc, dar are trei joburi pentru a-și putea finanța competițiile.  Povestea patinatoarei Julia Sauter, care a înțeles pe propria piele că în România „promisiunile nu înseamnă mare lucru”

Cravata Galbenă și realitatea: ce nu știai despre formidabilul Sergiu Celibidache

Istoricul și scriitorul Stejărel Olaru explică, într-un interviu pentru PressOne, de ce Sergiu Celibidache a fost cu totul ieșit din tipare: un artist care a transformat muzica într-o formă de meditație și a refuzat să o „înghețe” în înregistrări.

Activitatea în societatea civilă și-a început-o tot cu bugete. După ce a terminat cursurile Facultății de Științe Politice din București și un an a studiat la Universitatea „La Sapienza” din Roma, Elena a lucrat pentru Transparency International România.

Acolo a realizat cât de importantă este o comunitate în care cetățenii pot și vor să participe în viața publică. Așa că și-a dat demisia din Transparency International România și s-a înscris într-o competiție de proiecte din zona de bună guvernare.

„Îmi dădusem demisia din Transparency International România pentru că aveam senzația că nu făceam suficient pe bucata asta de luptă anticorupție, de implicat cetățeni, și mă gândeam deja să fac altceva.

Atunci am văzut competiția asta, Restart Romania. Se căutau idei de proiecte din zona de bună guvernare, implicare civică, anticorupție, unde activiștii și cetățenii ar fi fost puși în legătură cu oameni din zona de comunicare și digital. Am depus un proiect de monitorizare a cheltuielilor din bani publici. Așa am început, cu bugete.  Am și câștigat un minigrant de 5.000 de dolari pentru a dezvolta proiectul.

Echipa de la TelVerde pentru semnalarea neregulilor la vot la alegerile pentru Parlamentul European din 2019. Foto: Facebook Elena Calistru

Ne-am apucat să-l construim, să-l lansăm, între timp Cosmin Pojoranu (n.r. parte din echipa Funky Citizens) și-a dat și el demisia, lucra într-o agenție de publicitate, și ne-am decis să facem asta full time. Bine, noi lucram și pe lângă, pentru a ne putea susține”, își amintește Elena Calistru despre începutul a ceea ce urma să fie Funky Citizens, ONG care luptă cu „apatia civică”.

Nu-i poți face pe oameni interesați de bugete dacă nu le spui cine le decide și de ce

Trecerea de la un proiect dedicat exclusiv traseului cheltuielilor și achizițiilor publice la o asociație care să se ocupe și de educația civică pentru cetățean a venit ca o urmare firească a implicării în comunitate.

„Am început să experimentăm cu alte lucruri. Am descoperit că atunci când încercam să le explicăm oamenilor cum stă treaba cu bugetele, ne loveam și de alte lucruri, precum cine decide asta, dar la nivel local ce se întâmplă, unde e furăciunea. Sau primeam de la jurnaliști întrebări foarte specifice despre cum se leagă datele din buget cu contractele de achiziții.

Încetul cu încetul am încercat să răspundem acestor întrebări dezvoltând și alte proiecte pe o rețetă relativ similară. Noi ne bazăm foarte mult pe date, colectăm multe date, fie prin cereri pe 544 (n.r. Legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public), fie cotrobăind prin tot felul de documente publice, facem analize și după încercăm să le traducem pe înțelesul cetățeanului. Facem și multe activități din zona de advocacy, care au la bază analize de date”, explică Elena despre activitatea Funky Citizens, organizație pe care o conduce din 2012 și prin care caută implicarea cetățenilor înarmați cu date și cunoștințe în viața publică.

Oamenii au nevoie de răspuns la întrebarea „și ce pot eu să fac în legătură cu asta?”

Chiar dacă scopul Funky Citizens e creșterea unor cetățeni angrenați civic, Elena nu crede că vom avea vreodată milioane de oameni care să fie implicați. Motivul e simplu: oamenii au, în general, altă treabă.

„Mie mi se pare că este de datoria celor care suntem un pic mai sus pe piramida nevoilor și care avem timp și resurse să mergem, de exemplu, să cerem socoteală administrației locale.

Majoritatea instrumentelor prin care încercăm să susținem un civism constant sunt îndreptate către o categorie destul de îngustă pentru care încercăm să creăm capacitate și să se ducă ei să-i urnească și pe cei din jurul lor. Aceia sunt niște funky citizens, pe ei mizăm”, spune Elena Calistru.

Iar pentru ca cetățenii să se implice au nevoie de mai mult decât un spațiu sau momente în care să-și urle supărarea în stradă sau pe Facebook.

„Nu cred neapărat că oamenii așteaptă ceva foarte concret, dar așteaptă ceva mai mult decât un spațiu sau o ocazie să răbufnească, să urle sau să-și arate neputință. Oamenii au nevoie, mai degrabă, de răspuns la întrebarea «și ce pot eu să fac în legătură cu asta?».

După ce ai supărat oamenii, după ce le-ai arătat cum stau lucrurile și le-ai explicat că ei au puterea să schimbe ceva, ce mai faci în plus? Poate că ei vor să se implice și să mute munții din loc, însă nu-i nimeni acolo pentru a nu se simți singuri. Ce am învățat în ultimii ani este că oamenii au nevoie să nu se simtă singuri când fac lucruri”, explică Elena.

Training de observatori independenți pentru alegerile europarlamentare din 2019. Foto: Facebook Elena Calistru

Mai ales în condițiile în care, pe drumul implicării, cetățeanul sau organizații nonguvernamentale ajung să se lovească de multe piedici.

„În două puncte se pierde cetățeanul. Atunci când încearcă să-și găsească aliații, pentru că există un entuziasm inițial, iar după renunță. E ca aia cu „mă apuc de sport de luni”, dar nu faci asta disciplinat. Soluția cea mai eficientă este să le facilităm oamenilor apartenența la o comunitate. Și la mine e la fel, simt nevoia să renunț cam de 4,5 ori pe lună. Facem cu rândul în organizație la «I want to give up» (n.r. «vreau să renunț»). Când unul e jos, celălalt îi ridică moralul. Oamenii au nevoie de genul ăsta de sprijin.

Al doilea loc în care se mai pierd oamenii este acel moment în care ajung destul de departe cu câte o propunere și realizează cât de complex este aparatul birocratic și administrativ. Pur și simplu îți explodează capul la câte lucruri trebuie să fii atent. Motiv pentru care cele mai multe instrumente pe care le avem sunt în zona asta, de făcut mai accesibilă informația pentru cetățean: cine ce face, cine decide, cu cine trebuie să vorbești, cum îți construiești o campanie de advocacy”, adaugă președinta Funky Citizens.

„Uite-i pe funky fraieri, cred că le va organiza lor cineva dezbatere pe buget”

Odată ce oamenii ajung să înțeleagă de ce e important să cunoască, de exemplu, circuitul banilor într-o instituție publică și care sunt instrumentele de acțiune, pot să intervină și să pună presiune pe autorități. Iar rolul ONG-ului aici este să nu renunțe, să ofere soluții concrete, nu „bla-bla frumos”, e de părere Elena.

„În locul de întâlnire dintre stat și societate civilă, rolul ONG-ului este să ducă discuția într-o manieră disciplinată și să nu renunțe.

Uite, de exemplu, ce facem noi pe bucata asta de date, de publicat date referitoare la cheltuirea banilor publici. Din 2012 de când am făcut organizația, noi cerem în fiecare an dezbatere pe buget. În 2014 sau 2016 am trimis cereri către absolut toate instituțiile din țară să ne dea bugetele pe ultimii 7 ani. 

Inclusiv acțiunea asta, în timp, normalizează ideea că trebuie să deschidem datele privind cheltuirea banilor publici și nu mai e reacția pe care o aveam la început, când ceream dezbatere pe bugetul de stat și primeam răspunsuri precum «uite-i și pe ăștia» sau colegii din societatea civilă care spuneau „uite-i pe funky fraieri, cred că le va organiza lor cineva dezbatere pe buget.

Anul ăsta, discuția s-a dus mult mai departe. Chiar și instituțiile au declarat că este nevoie de dezbatere pe buget sau vedem mult mai multă lume pentru care nu este așa o chestie wow că am cerut dezbatere. A intrat cumva în normalitate. În vreo 5 ani, dacă ne facem treaba bine, o să ducem autoritățile dinspre zona de «ce aveți, nebunilor, cum să facem dezbatere» înspre zona de «ok, hai să vedem cum facem o dezbaterea», adaugă Elena.

 „Degeaba urlu eu de la București sau pe Facebook, când oamenilor care sunt deja dezamăgiți le pasă mai tare de ce le-ar zice copilul sau vecinii lor”

Potrivit unui sondaj INSCOP din 2019, 73% dintre români consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită. Pandemia de coronavirus și bâjbâiala autorităților în a gestiona situația nu a îmbunătățit percepția generală. Scandalul achizițiilor de echipamente de protecție pentru personalul medical de la începutul pandemiei sau cel recent, al datelor privind vaccinarea populației, contribuie la scăderea dorinței cetățeanului de a se mai implica în viața publică.

Workshop despre administrația locală cu cetățenii, aduși de Asociația Civis Mogoșoaia. FOTO Felicia Ienculescu-Popovici

„În marea de dezamăgire, de dezvrăjire de a fi în spațiul public, de a fi cetățean, nu doar locuitor, trebuie crescuți acei oameni capabili să devină ei mici motorașe în comunitățile lor. E o problemă uriașă că peste 70% dintre români cred că țara se îndreaptă într-o direcție greșită, dar nu văd neapărat asta ca fiind ceva catastrofal, pentru că încă cred că se mai pot face multe. Dar nu se mai pot face lucruri foarte eficiente dacă nu ai soluții pentru oameni, pentru cei care sunt la fața locului și se pot implica.

Degeaba urlu eu de la București sau pe Facebook, când oamenilor care sunt deja dezamăgiți le pasă mai tare de ce le-ar zice copilul lor sau vecinii lor. Miza mea e să ajung la acel copil, vecin, care are răbdarea și bunătatea să se ducă și să vorbească cu cei din jurul lor. În el investesc, astfel încât să aibă un efect de multiplicare ulterioară”, adaugă Elena.

Testezi, vezi ce merge și ești deschis să eșuezi

La copilul care are răbdare să-i explice mamei cum stă treaba cu vaccinarea sau de ce e important să meargă la vot, Elena încearcă să ajungă prin proiecte de educație civică.

„Intervenim în mai multe feluri, pentru că nu știm încă care sunt modurile care merg extrem de bine. Oricine zice că a găsit soluția perfectă pentru a implica tinerii nu se uită cu foarte mare atenție. Evoluțiile și diferențele de la o generație la alta au devenit foarte mari. Acum, dacă te duci la cineva de 15 ani și la cineva de 13 ani s-ar putea să ai diferențe mari. 

Noi avem un instrument de educație civică pe care-l poate descărca oricine, poate fi folosit la clasă. Ai acolo tot felul de infografice, Constituția ușor de înțeles, însă, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în pandemie, pe partea de lucrat cu tinerii a însemnat să renunțăm la o bună parte din conținut și să mergem pe ce considerau ei mai important.

De exemplu, cursuri de cum să identifice și să combată dezinformarea din online. Sau să le explicăm cum pot ei influența procesul decizional, pentru că au avut lucruri care le-au lipsit, nu i-a consultat nimeni cu ce se întâmpla cu școala, cu tabletele”, susține Elena.

După aproape 10 ani în care le-a arătat cetățenilor cum se pot implica în viața publică, pentru a nu lăsa țara doar pe mâna administrației publice sau a politicienilor, Elena a primit la rândul ei o serie de lecții de la persoanele cu care a interacționat.

Ce a învățat Elena de la studenți

Ce a învățat Elena de la oamenii „din afara bulei”

Ce a învățat Elena de la aleșii locali

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€