Matematica Europei

Cele mai mari amenințări asupra unei societăți democratice și deschise sunt democrația și deschiderea. Pentru că ceea ce definește o ființă sau un lucru în cel mai înalt grad le și vulnerabilizează în egală măsură.

Avantajul este și poarta cea mai lesne pentru dezavantaj, iar urcarea își conține căderea. Geniul vine la pachet cu excluderea. Bunătatea dezinteresată lasă loc batjocurii și trasului pe sfoară. Rostirea adevărului atrage condamnare și dușmănie. Și așa mai departe.

Atacurile teroriste din ultima perioadă, problema refugiaților și izolarea comunităților musulmane din Europa sunt dezbătute dintr-o multitudine de unghiuri, de la religie la rata șomajului și de la nivelul de trai la profeții apocaliptice. Vă propun, deci, o altă abordare: matematica.

S-a întâmplat să dau recent peste două texte care se potrivesc situației de astăzi. Vreau să le cuplez în această încercare de a înțelege criza Europei deschise și democratice.

Primul e un scurt studiu din 2011 al cercetătorului român Tiberiu Dragu, stabilit în Statele Unite, studiu care a avut un asemenea impact, încât a ajuns repede să fie inclus în bibliografia obligatorie despre antiterorism.

Se numește "Is There a Trade-off between Security and Liberty?" (Există un compromis între securitate și libertate?) și poate fi citit integral pe internet (de pildă, aici).

Tiberiu Dragu aplică teoria jocurilor în relația dintre o organizație teroristă și o agenție antiteroristă și, punând în ecuație această ciocnire ireconciliabilă, ajunge la două concluzii care pot părea paradoxale.

Prima este că restrângerea libertăților civile nu determină automat sporirea securității colective, ba chiar dimpotrivă: renunțarea la unele date confidențiale poate slăbi, în anumite situații, protecția antiteroristă. (Absența unui atac nu înseamnă că acest tip de măsuri a fost eficient, și asta fiindcă o grupare teroristă se și expune când acționează, deci vorbim despre o lamă cu două tăișuri.)

A doua concluzie este că structurile de stat responsabile cu prevenirea atacurilor teroriste preferă să reducă libertățile și drepturile civile chiar și atunci când aceste modificări legislative amplifică riscurile de securitate.

Mai mult decât atât, dacă amenințarea este readusă între limite liniștitoare, guvernele tind să nu revină, din punct de vedere legislativ, la starea de fapt anterioară, adică să le redea oamenilor drepturile confiscate, ci să mențină supravegherea extinsă asupra populației.

Repet: acestea sunt concluzii științifice, reieșite din tratarea ipotezei "teroriști versus antiteroriști" prin probabilități și teoria jocurilor.

Al doilea text pe care îl invoc îi aparține filosofului și matematicianului american Nassim Nicholas Taleb, autorul faimoaselor cărți "Lebăda neagră" și "Antifragil".

Textul se intitulează "The Most Intolerant Wins: The Dominance of the Stubborn Minority" (Cel mai intolerant câștigă: dominația minorității încăpățânate) și face parte dintr-o cercetare mai amplă, denumită "Skin in the Game" (pe românește, "Pielea pusă la bătaie").

Taleb demonstrează - cu exemple din economie, istorie și politică - că, într-o mulțime oarecare, fie aceasta grup de indivizi care participă la o petrecere, facțiuni dintr-un partid, statele membre ale unei uniuni sau comunitate formată din persoane de religii diferite, acea entitate minoritară care nu renunță în ruptul capului la propriile principii, care e dispusă să se izoleze sau chiar să moară pentru valorile în care crede, va ajunge să își impună "încăpățânarea" asupra majorității.

Factorii favorizanți, cel puțin într-o societate liberală, ar fi tentația profitului, politicile de integrare, dar și răbdarea pe termen lung.

Ca și cum ai așeza o piatră în apă. De acolo-ncolo, acea apă va fi definită de prezența pietrei: va fi "apa cu piatră". Apa acelei pietre. Diferită de toate celelalte ape tocmai prin acea caracteristică greu de înlăturat.

Gândiți-vă, de pildă, la filmul "12 oameni furioși", unde voința și rațiunea unui singur om prevalează asupra celorlalți unsprezece. Gândiți-vă la adoptarea creștinismului – care, la început, era o sectă radicală – ca religie oficială a Imperiului Roman. Sau la faptul că, dacă într-un grup de români vorbitori de engleză există un străin care nu știe românește, grupul va vorbi în engleză pentru a-l include și pe el.

Și-acum să ne întoarcem la societatea deschisă și democratică. Ce obținem dacă aplicăm asupra Europei concluziile lui Tiberiu Dragu și rezultatul lui Nassim Taleb?

1. Raportat la exterior, la ceea ce este non-european, Europa are șansa de a supraviețui cu această civilizație a îngăduinței și păcii doar dacă se coagulează în jurul unor idealuri – sau măcar a unuia singur - de la care să nu abdice indiferent de pericole. Pentru că, la scară globală, Europa este o minoritate, una cu moșteniri certe și care, secole la rând, a exportat cu succes propria "încăpățânare".

2. Raportat la interior, escaladarea controlului asupra cetățenilor, militarizarea spațiului public și extinderea supravegherii comunicațiilor nu reprezintă decât tot atâtea cuie bătute în talpă. E o predare de sine, o abandonare a conceptului de europenitate, o sinucidere prin suspiciune.

3. În fine, raportat la viitor: singura soluție pentru a contracara o minoritate neîmpăcată și cu potențial distrugător este un nucleu comparabil, care să apere, neînduplecat, regulile ce permit însuși traiul împreună al majorității cu minoritățile de orice fel. (Așa se explică, similar unei secreții de anticorpi, apariția mișcărilor naționaliste și izolaționiste din mai multe țări europene, și tot așa, ca o oportunitate de a acapara jocul, trebuie tratată și strategia Rusiei de a diviza Europa.)

Dacă liderii europeni abandonează nucleul istoric al încăpățânării identitare, acesta nu va rămâne niciodată gol, ci va fi ocupat întotdeauna de o grupare lipsită de îndoieli.

Pentru că nomadul se visează proprietar de pământ, revoluționarul își dorește coroana tradiției și marginalul își tot închipuie ziua când lumea întreagă se va lua după el.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează