Ce-am învățat de la Umberto Eco
Sunt puțini oamenii la moartea cărora putem să spunem ceva. Moartea vorbește în locul nostru, cu glasurile tuturor, și, de fiecare dată când citim sau auzim că s-a mai dus cineva, știm că ne-am mai apropiat un pic. Că moartea oricui e parte din moartea fiecăruia dintre noi.
Umberto Eco este – scriu „este” și-n secunda următoare îmi dau seama că inconștientul, cel care dictează, încă n-a asimilat că „a fost” – unul dintre acei scriitori care, datorită micșorării lumii, în finalul secolului XX, au devenit cunoscuți pe toate continentele.
Nu sunt mulți asemenea lui, poate câteva zeci: să le spunem scriitori cu acoperire globală. (Ar fi interesantă, acum, când un software poate „extrage” inclusiv sentimentul dintr-un text, o cercetare matematică asupra influenței pe care această mână de autori o exercită asupra mentalului colectiv.)
Cum ajungi scriitor cu acoperire globală? Nu cred că există o rețetă sau că vreunul dintre ei și-a propus asta. Probabil e un amestec misterios de talent, obsesie pentru una-două teme esențiale, un soi de autism al muncii, conjunctură favorabilă, o limbă de circulație sau, cine știe, un înger mai tare decât al altora. Nu includ marketingul, nu mă interesează în acest context.
Umberto Eco le bifa – vedeți, inconștientul s-a obișnuit deja și l-a mutat la trecut – pe cele de mai sus, dar le adăuga, firesc, unele direcții personale. Acestea din urmă sunt lucrurile pe care le-am învățat de la el, citindu-l, și despre unele vreau să scriu acum, la moartea lui.
*
Forma deschide sau, după caz, închide accesul către conținut. Nu e rușine să îmbraci un subiect grav într-o haină aparent superficială. „Captația” asigură destinația. Încăpățânarea scrobelii e o trufie. (Poate și de aceea există dragoste la prima vedere.)
O introducere plictisitoare poate fi un test. Ăsta ar fi reversul medaliei pentru ideea de mai sus. Încep o carte sau un text cu o descriere aparent inutilă pentru că îmi doresc, poate, ca numai unii să continue. Pentru ei, satisfacția va fi cu atât mai cărnoasă, răsplata cu atât mai plină de miez.
Undeva, într-o carte veche, se află explicația pentru orice dilemă a modernității. Rădăcinile sunt importante, vorba Sfintei din „La grande bellezza”.
Conspirația e fie o soluție de consolidare a puterii, fie o proiecție mentală în lipsa puterii. De o parte, cei care cred că dețin ceva; de cealaltă parte, cei care cred că nu dețin nimic. Ambele sunt expresii ale fricii.
A rămâne conectat la prezent e singura opțiune de normalitate intelectuală. Poți să te scufunzi în manuscrise antice ori medievale, poți să te retragi în biblioteci devastatoare, să acumulezi și să jonglezi cu marile idei ale omenirii, dar e obligatoriu să nu te blochezi în relație cu mundanul, să bei bere cu prietenii, să te uiți la un meci de fotbal, să știi cum funcționează noile gadgeturi. Să nu te oprești la un moment dat, să nu ajungi să urăști realitatea pentru că nu se modifică pe potriva minții tale.
Un căutător nu poate găsi răspunsul decât în întâlnirea cu un alt căutător. Iar răspunsul e întâlnirea.
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
Lașitatea nu se prescrie. Nu e târziu să te eliberezi, niciodată nu e prea târziu. Scrie un text sau spune-i cuiva: „Atunci mi-a fost foarte frică și n-am intervenit. Atunci m-am speriat și m-am ascuns”. Nu te condamna definitiv.
Tărâmul unde ne-am dori să trăim pentru totdeauna, regatul pașnic condus de un drept înțelept, insula fericiților nemuritori, e povestea.
Gramul, nu tona. De ce procurorii DIICOT nu luptă împotriva mafiei drogurilor, ci împotriva oamenilor de rând și a reformelor
Activitatea DIICOT era, la nivelul anului 2024, blocată de peste 30.000 de dosare referitoare la droguri, adică aproape 80% din toate cauzele, într-o situație descrisă chiar de către unii procurori DIICOT drept o „sufocare cu dosare”.
Frigiderele din șase magazine din România au fost atacate. Aparatele din casa ta au probabil aceeași problemă
Un ecosistem întreg de dispozitive conectate la internet, atât comerciale cât și personale, sunt vulnerabile la atacuri precum cele din magazine.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


