Eckstein-Kovács Péter: "UDMR greşeşte grav luând apărarea coaliţiei PSD-ALDE"

Fostul ministru, senator și consilier prezidențial Eckstein-Kovács Péter și-a anunțat săptămâna trecută demisia din calitatea de membru al UDMR, în semn de protest față de „cârdășia” cu PSD la modificările Codului de Procedură Penală și ale celorlalte legi ale justiției. Spune că ultimele dezbateri parlamentare „au umplut paharul”.

Timp de trei mandate, din 1996 în 2008, Eckstein-Kovács Péter a fost senator de Cluj și președinte al Comisiei Juridice din Senatul României.

Plecarea sa din UDMR − căreia îi este membru fondator − vine în continuarea unui șir de demisii de onoare pe care și le-a asumat de-a lungul carierei sale politice.

În 2008, de pildă, a demisionat din Comisia juridică a Senatului, în semn de protest față de grupul parlamentar al UDMR, care nu votase funcționarea și atribuțiile Agenției Naționale de Integritate.

„Am avut nenumărate discuţii în organizaţia pe care o reprezint și am fost de părere că UDMR nu susţine într-un mod suficient reforma Justiţiei„, declara Eckstein-Kovács la acea dată.

Numit ulterior consilier prezidențial pentru minoritățile naționale, a demisionat în 2011, ca urmare a unui diferend de opinie cu președintele Traian Băsescu pe tema proiectului minier de la Roșia Montană: el se împotrivea exploatării cu cianură a aurului din Apuseni.

În interviul care urmează, Eckstein-Kovács vorbește despre politica UDMR, despre problemele comunităţii maghiare, dar și despre proiectele sale politice, care trebuie să înceapă cu acest criteriu: nu cu PSD.

*

„Sunt judecători şi procurori care au râcă pe unguri, dar nu poţi să spui că există o vânătoare de unguri”

− A ajuns și UDMR un partid monolit, cu tot mai puține voci care ies din linia oficială?

− În Parlament a funcționat disciplina de partid în privința legilor justiției, în care eu includ și recentele modificări la Codul de Procedură Penală. Dar, din câte văd eu din reacţii, celor mai mulți maghiari din România nu le plac modificările care tind să supună justiția politicului.

− UDMR s-a poziționat, nu de puține ori, împotriva DNA. Președintele executiv, Kovács Peter, declara în 2016 că unii membri ai UMDR sunt ținte ale procurorilor anticorupție fiindcă sunt de etnie maghiară. Cum comentați?

− Această poziție e mai mult decât a președintelui executiv, este poziția oficială a UDMR-ului și chiar domnul Viktor Orbán, premierul Ungariei, a dat declarații în același sens.

Eu am văzut multe, în primul rând referitor la procesul lui Marko Attila (deputatul UDMR refugiat la Budapesta − n.r.).

În dosarul lui Marko, condamnat definitiv pentru retrocedarea Liceului Reformat din Sfântu Gheorghe către Biserica Reformată, eu am fost cel care a inițiat acest demers, fiindcă, la un moment dat, am fost ministru pentru Minorități și era în pixul meu ce se retrocedează.

Nu era încă în vigoare legea-cadru, care după aceea a luat în calcul toate situațiile posibile și imposibile. Și am avut o documentație cât casa asta, și absolut unilaterală, că acest liceu a fost fondat de reformați, ținut de ei și luat de la reformați.

Or, Marko Attila a fost condamnat din poziție executivă, punând în practică o Hotărâre de Guvern pe care am inițiat-o eu. M-am urcat într-un avion, m-am dus la București și m-am autodenunțat la DNA. Pot să spun, deci, cu mâna pe inimă, că aici a fost o greșeală.

În același timp, pot să afirm − și, dacă trebuie, pot să dau și exemple − că există judecători şi procurori care au anumite prejudecăți față de minoritari, și față de unguri, și față de romi. Ca peste tot, și în această categorie există români verzi.

Eu nu exclud că, în unele situații, este vorba de o greșeală, că se mai greșește și în justiție. Procentul acestor greșeli este relativ redus: nu poți să spui că există o vânătoare de unguri. Cu acest lucru nu sunt de acord.

Sunt judecători și procurori care au, cum se spune, râcă pe unguri, dar cred că acestea sunt excepții, iar regula este că, în România, judecata se face pe bază de lege.

Nu subscriu la poziția UDMR și sunt destul de nepopular pentru această părere.

„Este destul dacă pe culoar se duce Dragnea la Hunor”

− Vă dau niște exemple: negocierile privind coborârea pragului de folosire a limbii maghiare la 10%, dacă UDMR votează moțiunea de cenzură împotriva guvernului Grindeanu, sau aruncarea în joc a Liceului catolic de la Târgu Mureș, a cărui înființare este cercetată de DNA. Procedând aşa, liderii UDMR rezolvă problemele populației sau doar conservă un status quo de jucător în politica mare şi propriile afaceri cu statul?

− UDMR-ul n-a renunțat nici formal, poate că nici informal, la aceste doleanțe specifice minorității.

Dar caracterul ăsta de precupeață al UDMR-ului − care a fost în trecutul foarte recent, apropo de scăderea pragului − a arătat vulnerabilitatea acestui tip de a aborda problemele specifice minorității.

Nu aceasta este metoda. Mai ales cu niște parșivi cum sunt PSD-ALDE.

Mai mulți oameni din conducerea UDMR susțin că în cazul Grindeanu a fost o înțelegere (adică UDMR să voteze moțiunea PSD împotriva propriului guvern − n.r.), dar că în cazul legilor Justiției versus liceul din Tîrgu Mureș nu a existat un astfel de acord.

Eu am fost parlamentar vreo 12 ani și vă zic că nu trebuie să se întâlnească Birourile Permanente ale celor două partide ca să se încheie un deal.

Este destul dacă pe culoar se duce Dragnea la Hunor și îi zice: Mă, vezi că poate avem nevoie de voturile voastre. − Biiine, măi Liviu, prietene, dar uite că am și eu o problemă, și vreau să rezolv și eu. − No, bine, atuncea hai.

Asta e ultrasuficient, de fapt.

O bună parte dintre intelectualii din UDMR, dar nu doar ei, nu agreează astfel de deal-uri. Pe de altă parte, e mare dorința de a face pași înainte; și atunci, cum e vorba aceea românească, până treci podul te aliezi și cu dracu’? Cam așa procedează și UDMR.

„Secuii au această tradiţie, că ei sunt cei mai deştepţi de pe lume”

− Am citit un sondaj făcut în rândul tinerilor maghiari din România. Ei reclamă probleme de bunăstare, locuri de muncă, locuințe, iar problema autonomiei nu figurează între primele nevoi. În ce măsură UDMR are o agendă politică inspirată de nevoile populației din județele Harghita și Covasna?

− Una dintre dilemele UDMR-ului este această diferență de agendă și de probleme între secuime, respectiv o parte din Mureș-Harghita-Covasna, unde trăiesc jumătate dintre unguri, și cealaltă jumătate dintre unguri, care trăiesc în alte orașe, lângă graniță, în Cluj și la mama-dracului, că peste tot pe unde mergi mai găsești 2-3 unguri, care au cu totul alte nevoi.

Ceea ce este comun este că și pe unguri, ca pe români, îi interesează nivelul de viață, situația sistemului sanitar, care e general valabilă.

Dar acestea nu sunt niște contra-argumente, că uite, autonomia nu interesează pe nimeni, iar mai mulți vor să rezolve existența unui dentist în localitate sau drumul care leagă satul lor de drumul național.

Acest interes către autonomie este unul mai ridicat în secuime, și acolo se vede că are suport popular. Din experiență personală, trăind 7 ani în Miercurea Ciuc, vă spun că autonomia are acolo un fel de tradiție, din tată în fiu și din perioade medievale.

Secuii au fost colonizați acolo pentru a apăra trecătorile din Carpați, și în schimbul acestor obligații militare pe care și le-au asumat, au avut un statut mai liber. S-au cam autogospodărit, au avut conducătorii lor. Ei au această tradiție, că sunt cei mai deștepți, cei mai frumoși…

−… dintre unguri…

− De pe lume! Ei zic: noi ne putem gospodări cel mai bine de capul nostru. Restul problemelor de care ați vorbit bineînțeles că se regăsesc, că nu poți să stai în Parlament și să vorbești doar de autonomie, că atunci mai bine nu mergi acolo.

Acum am de obiectat personal faţă de poziția UDMR-ului în chestiunea reformei în justiție. Cred că greșește grav luând o poziție de apărare a acestui pachet și a coaliției PSD-ALDE.

Am avut rețineri și în perioada când eram parlamentar față de atitudinea UDMR-ului în statul de drept, interesul față de lupta anticorupție.

Termenul „luptă” nu-mi place, anti-corupția îmi place, dar aici n-am fost niciodată mulțumit cu UDMR-ul, și o să dau glas în continuare acestei nemulțumiri.

N-am fost mulțumit de poziția UDMR-ului faţă la problemele de ecologie, față de cazul Roșia Montană în speță. Deși UDMR-ul a avut multă perioadă Ministerul Mediului, n-a fost destul de categoric din acest punct de vedere.

În general, nu pot să zic că UDMR nu este interesat de problemele vitale ale României. Pot găsi lucruri punctuale în care, în opinia mea, n-au cântat bine băieții în Parlament.

„Dacă vrea Dobrogea să fie autonomă, lasă-i, domnule, că tot România rămân!”

− De ce UDMR-ul nu a dus la bun sfârșit proiectul vicepreședintelui István Szekely privind regionalizarea? Ce s-a ales de el?

− Regionalizarea nu este un proiect unguresc, nu este al UDMR-ului, e un proiect mult mai larg, asumat de experți și de politicieni, iar regionalizarea e un fel de musai să se facă.

Poate de frica mișcărilor autonomiste ale UDMR-ului și ale maghiarilor, acest proiect n-a făcut pașii care sunt absolut necesari.

Județul și Consiliile județene nu au o forță legislativă și administrativă suficient de puternică, și atribuțiile lor se rezumă la un singur județ.

Există aceste regiuni de dezvoltare făcute cu forcepsul, fără a întreba, de exemplu, populația interesată: tu unde vrei să intri, la Mureș sau la Sibiu?

Aceste regiuni sunt pur formale și au drepturi minimale, nu au dreptul de-a codifica, de-a legifera, problema deșeurilor nu se poate rezolva în 42 de județe, iar fondurile europene, mare parte din ele, sunt gândite pe regiuni.

Acel proiect al d-lui Szekely, care nu este, de altfel unic, dar îl cunosc și este unul fundamentat, cred că va apărea pe agenda politică.

− Încerc să înțeleg de ce UDMR-ul, în loc să își asume un proiect de genul acesta, pe termen lung, și care poate fi constructiv pe toate direcțiile, optează, cum am văzut, pentru declarații cum e cea adoptată alături de PCM și PPMT, în care se cere imperativ autonomie teritorială și amendarea Constituției.

− Mă rog, autonomia e un proiect pe termen lung. Peste tot în Europa unde funcționează astfel de autonomie, ea s-a făcut pe criteriu teritorial.

Aici am eu un punct de vedere pe care îl zic de foarte mulți anișori și care, în ultima perioadă, parcă e îmbrățișat și de o parte din UDMR, și anume că autonomia va avea sorți de izbândă dacă va fi un proiect al comunității locale.

Dacă ne uităm bine, în Covasna, 25% din locuitori sunt români, romii sunt foarte bine prezenți − și reprezintă pentru mulți chiar o problemă faptul că sunt prezenți masiv în cele două județe.

Dacă românii din Covasna, zic eu acuma, vor dori autonomie, fiindcă s-au înțeles cu ungurii cum împart funcțiile publice, cum folosesc limba română, ce școli au, ce situație au ei în regiune, atunci Bucureștiul n-ar mai avea ce să zică.

Fiindcă atunci, într-adevăr, locuitorii unui teritoriu nu prea bogat își asumă drepturi sporite, dar care înseamnă că și din punct de vedere financiar trebuie să se cam descurce pe spatele lui.

Normal că într-o autonomie nu se rup legăturile dintre teritoriul autonom și stat, pentru că statul mai ajută, trebuie să o facă în anumite teritorii, iar teritoriul va contribui bănește, fiindcă Armata și Externele niciodată n-au fost instituții ale autonomiei.

Dacă vrea Dobrogea să fie autonomă, crede că se va descurca mai bine, dar lasă-i, domnule, că tot România rămân!

Tendințele astea autonomiste sunt prezente, îndeobște, în regiunile mai bogate, care doresc să contribuie cu mai puține parale la bugetul central. Aici la noi nu este chiar această problemă.

Deci, UDMR-ul merge pe acest proiect asumat acum vreo 25 de ani și care are toate șansele să mai fie discutat în următorii 25 de ani.

Dar, în paralel, cred că este și susținătorul unei regionalizări, care, în afară de criteriul economic, care e primordial, trebuie să țină cont și de voința oamenilor, și de situația etnică a componentelor.

„Forțele politice non-PSD trebuie să găsească o platformă comună”

− Cât de importanți sunt maghiarii din România, din punct de vedere politic, pentru guvernul Orbán?

− Trebuie să îl întrebați pe domnul Orbán. E un interes şi chiar sunt discuții despre cuantumul ajutoarelor pe care Guvernul Ungariei le dă comunităților din afara granițelor.

Este, într-adevăr, o sumă mai măricică, dar pentru bugetul unui stat, chiar dacă este mai mic, cum e Ungaria, nu este semnificativă. Există, deci, un interes, fără doar și poate.

− Cum apreciați relațiile româno-maghiare din Transilvania?

− Ar putea să fie mult mai rău. Vedem la vecinii noștri din fosta Iugoslavie unde pot să ajungă aceste neînțelegeri dintre comunități etnice.

La noi există conviețuire la nivelul oamenilor de rând, chiar și la nivelul politic.

Nu este adevărat că numai în rai le-ar merge ungurilor mai bine, cum se tot spune, dar trebuie găsite punți de comunicare, astfel încât fiecare să-și păstreze autonomia culturală.

− Intenționați să vă mai implicați politic?

− Sunt convins că forțele politice non-PSD trebuie să găsească o platformă comună la setul de alegeri viitoare. În susținerea unui astfel de demers sunt gata să mă implic.