
20/08/2021
Dumnezeu e la un bloc distanță: scene din irealitatea imediată
Ciprian Măceșaru este un scriitor minuțios, observă cu minuțiozitate, descrie cu minuțiozitate și tot cu minuțiozitate este atras de reliefarea paradoxurilor, a tensiunilor, a picanteriilor realului.
Pentru a se feri de banal și de o reproducere 1 la 1 a rezultatelor observației directe transferă de cele mai multe ori narațiunea în contexte deconcertante, derutante, care scurtcircuitează percepția empirică, bazată pe experiență, a unei situații, dezarmându-și cititorul și permițându-i să îl surprindă.
Procesul acesta se întâmplă la nivel de detaliu nefiresc, livrat ca normalitate, care modifică semnificațiile și, prin urmare, întreaga convenție narativă.
Deși se joacă, la acest nivel, cu „lumile fantastice”, construcțiile narative ale lui Măceșaru nu sunt alegorice, sunt mai degrabă seci, în sens pozitiv, de expresie directă, mizând pe jocuri ale inteligenței și umor de situație.
Cele 11 proze foarte scurte din volum sunt de fapt 11 scene de viață, legate în principal de sentimentul de dezabuzare. Stranietatea, absurdul, umorul și un foarte subtil filon erotic le traversează ca o pânză freatică mascată în spatele unor situații comune.
Preferatele mele sunt Țâțe, unde obsesia a doi frați pentru sânii mătușii lor ia o turnură neorealistă, tragicomică; Uite-așa n-aș vrea să mor, în care moartea tatălui personajului declanșează un set de amintiri cu o încărcătură poetică accentuată, dar care nu cade nicio clipă în patetism, fiind virată înspre un soi de ridicol existențial care râcâie pe interior; Corpuri, în care dinamica de cuplu, cu toată frustrarea, ironia și tachinările ei este reprezentată mai autentic decât credeam că poate fi transferat în scris și Turiștii, în care drama sărăciei unei familii și a deciziilor pe care sunt nevoiți să le ia se deschide armonios spre final într-o rază izbăvitoare de speranță.
Acestea sunt preferatele mele, dar toate prozele din acest volum sunt foarte bune sau excelente. O carte perfectă pentru lectură la mare, la munte sau în metrou, se citește integral într-o oră și un pic, însă veți avea senzația că ați trecut prin ani de viață.
Ciprian Măceșaru, Dumnezeu e la un bloc distanță, CDPL, 2021
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
Ce păstrăm și ce schimbăm în rețetele vechi? Gărâna, între amintirea gulașului de la primele ediții ale festivalui de jazz și mâncărurile gătite astăzi
La Gărâna, căutarea rețetei gulașului de la primele ediții ale festivalului de jazz deschide o discuție despre păstrarea gusturilor și a amintirilor locului. Aceste povești și demonstrații culinare pot fi urmărite în cele două părți ale documentarului „Amintiri Gustoase” dedicate Gărânei, pe canalul de YouTube al platformei.
Banatul și lecția regiunilor gastronomice europene. Țușpais, hencleș și ciorbe locale, în meniuri degustate de toată Europa
Țușpaisul este o garnitură de legume, servită alături de ouă, de cartofi noi fripți, de pui fript sau de chiftele. Legumele se schimbă după anotimp. Vara se face din ludăiță (dovlecel) sau din călărabă (gulie), primăvara devreme din spanac și mazăre, iar iarna din morcovi.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


