Dumnezeu e la un bloc distanță: scene din irealitatea imediată

Cosmin Perța

Colaborator

Ciprian Măceșaru este un scriitor minuțios, observă cu minuțiozitate, descrie cu minuțiozitate și tot cu minuțiozitate este atras de reliefarea paradoxurilor, a tensiunilor, a picanteriilor realului.

Pentru a se feri de banal și de o reproducere 1 la 1 a rezultatelor observației directe transferă de cele mai multe ori narațiunea în contexte deconcertante, derutante, care scurtcircuitează percepția empirică, bazată pe experiență, a unei situații, dezarmându-și cititorul și permițându-i să îl surprindă.

Procesul acesta se întâmplă la nivel de detaliu nefiresc, livrat ca normalitate, care modifică semnificațiile și, prin urmare, întreaga convenție narativă. 

Deși se joacă, la acest nivel, cu „lumile fantastice”, construcțiile narative ale lui Măceșaru nu sunt alegorice, sunt mai degrabă seci, în sens pozitiv, de expresie directă, mizând pe jocuri ale inteligenței și umor de situație. 

Cele 11 proze foarte scurte din volum sunt de fapt 11 scene de viață, legate în principal de sentimentul de dezabuzare. Stranietatea, absurdul, umorul și un foarte subtil filon erotic le traversează ca o pânză freatică mascată în spatele unor situații comune.

Preferatele mele sunt Țâțe, unde obsesia a doi frați pentru sânii mătușii lor ia o turnură neorealistă, tragicomică; Uite-așa n-aș vrea să mor, în care moartea tatălui personajului declanșează un set de amintiri cu o încărcătură poetică accentuată, dar care nu cade nicio clipă în patetism, fiind virată înspre un soi de ridicol existențial care râcâie pe interior; Corpuri, în care dinamica de cuplu, cu toată frustrarea, ironia și tachinările ei este reprezentată mai autentic decât credeam că poate fi transferat în scris și Turiștii, în care drama sărăciei unei familii și a deciziilor pe care sunt nevoiți să le ia se deschide armonios spre final într-o rază izbăvitoare de speranță.

Acestea sunt preferatele mele, dar toate prozele din acest volum sunt foarte bune sau excelente. O carte perfectă pentru lectură la mare, la munte sau în metrou, se citește integral într-o oră și un pic, însă veți avea senzația că ați trecut prin ani de viață.

Ciprian Măceșaru, Dumnezeu e la un bloc distanță, CDPL, 2021

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€