Dreptul de a fi uitat

Bianca Felseghi

Senior Editor

Din 25 mai 2018, o nouă directivă a Uniunii Europene va începe să producă efecte în țările membre. Regulamentul (UE) 2016/679, care a fost adoptat de Parlamentul European și de Consiliul UE pe 27 aprilie 2016 și care urmează să intre în vigoare prevede ceea ce generic în dezbaterile privind protecția datelor personale se numește „the right to be forgotten” – dreptul de a fi uitat.

Este una din noutățile noii legi, care va înlocui (în sfârșit!) o directivă veche din 2001, depășită de evoluția fără precedent a informațiilor personale disponibile online, fără să fie în realitate deținute de cineva, dar și fără ca proprietarul care le-a generat să aibă un cuvânt de spus cu privire la modul în care sunt folosite sau afișate în văzul tuturor.

„Unde ascunzi un cadavru dacă vrei să nu fie găsit? În pagina a 2-a de Google”, suna acum câțiva ani un banc despre lenea și despre autosuficiența utilizatorului de internet. Asta cel puțin până am învățat tehnicile de optimizare a paginilor web și am aflat că Google folosește algoritmi interni (la fel ca Facebook) în funcție de care va afișa rezultatele căutărilor online.

Asta înseamnă că nu ni se dă ceea ce cerem, ci ceea ce vor să credem că vrem. ? Dar asta e o altă discuție.

Ce trebuie să știm este că, având suficientă răbdare și intuiția cuvintelor-cheie pentru căutare, putem găsi pe Google informații demult îngropate. Mai cu seamă pentru cei din generația așa-numită iGen (care n-a născut și crește concomitent cu smartphone-urile și rețelele sociale), faptul că Internetul nu uită nimic poate deveni în timp o armată de schelete dosite în tot soiul de dulapuri virtuale.

Dreptul de a fi uitat – articolul 17 din noul Regulament UE – îi va da persoanei dreptul de a cere ştergerea datelor personale din bazele de date ale companiilor, dacă acestea sunt prelucrate ilegal, fără consimţământ, sau dacă datele nu mai sunt necesare scopului în care au fost prelucrate iniţial.

Fotografii vechi urcate pe web în copilăria Facebook-ului, când rețeaua partaja informații doar între câteva zeci de prieteni, informații despre adresa fizică sau afaceri postate de administrațiile publice pentru diverse autorizații sau somații publice consumate în urmă cu 10-15 ani sau simple asocieri cu evenimente conjuncturale vor putea face obiectul unor solicitări a de fi îndepărtate din căutări.

„Nu știm încă ce consecințe va avea (asupra societății – n.r.) faptul de a crește într-o lume în care circulă mult prea multe informații personale. E o cultură a supravegherii, în care intimitatea a fost confiscată, iar aceste schimbări legislative sunt o încercare de a pretinde acest drept. E ca o recunoaștere a faptului că toți facem greșeli, mai ales în tinerețe, și că o fotografie nefericită n-ar trebui să rămână o pată permanentă asupra noastră.”

The Guardian

Cu toate că la întrebarea despre cine deține de fapt datele partajate pe social media – ei sau noi? – este încă dificil de răspuns, un instrument legal care să ne protejeze este bine-venit.

Despre drepturile consumatorului de tehnologie pe care le garantează legea, puteți citi pe lung sau pe scurt (ghidul și pliantul) Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€