De ce plouă la Electric Castle

A plouat la fiecare dintre ediţiile de până acum ale Electric Castle. Festivalul de la Bonţida și-a schimbat data de desfășurare, a fost mutat din iunie în iulie cu gândul la soare, dar ploile l-au urmat.

În aceste zile, "pelerinii" veniţi la a cincea ediţie ocupă încă o dată satul aflat la vreo 30 de kilometri de Cluj-Napoca.

"Or băgat la depozit amu' ni, îs pregătiți cu cizmele. Așa o trăznit sâmbătă și-o dat cu ghiață, de zici că s-o prăvălit ceru'. D-apăi puțână ploie n-o omorât pă nime'. Și-așa tremură chielea pă tine de la muzica aia, să usucă mintenaș", ne zice un localnic.

Există și o legendă. Vinovat pentru potopuri ar fi un straniu ansamblu monumental ridicat pe un deal întreg din Tăușeni, sat vecin cu Bonțida și parte din aceeași comună. Așa s-ar explica descărcările electrice din această zonă, după 30 de ani de secetă și de ploi sporadice.

Am mers, așadar, la Tăușeni, să cerem informații despre vreme.

Ansamblul a fost ridicat în 1994 de artistul Alexandru Chira (1949-2011), artist născut în Tăușeni care a ajuns șef al catedrei de pictură de la Facultatea de Arte Plastice din București. Creația sa, gândită ca un urcuș inițiatic, poartă numele "De-semne spre cer, pentru ploaie și curcubeu".

"E o instalație magico-poetică pentru rememorare, pentru sugestionat (sau la nevoie, pentru invocat) ploaia și curcubeul, într-un sat în care n-a plouat (decât simbolic) aproape treizeci de ani (secând și singurul pârâiaș, care-și are tot aici izvorul)", explica Alexandru Chira după inaugurare.

Tăușeni e un sat din comuna Bonțida pe care drumurile de acces proaste îl țin izolat de lume.

Când avea 8 ani, Alexandru Chira visa să zboare în spațiu. Și-a construit o rachetă cu care și-a luat avânt de pe dealul din Tăușeni. A sfârșit prin a-și rupe o mână. Poate că era prea legat de pământul ăla, și-a spus, iar Gagarin luase toată porția de celebritate.

Tot Chira a inventat trotineta. Avea să afle, ceva mai târziu, că era deja de mult inventată. Mai apoi s-a autointitulat, cu autoironie, un maestru al utopiei. Spunea că "paradigma și opera vieții lui" stau acolo, pe un deal din satul său natal.

Triptic de portrete de pe site-ul alexandruchira.ro.

Între timp, în Tăușeni au mai rămas vreo 26 de familii. Localnicii îl invocă din când în când pe dom' primar de la Bonțida, pentru că i-a uitat de tot.

Școala din sat e o ruină. Nu mai învață nimeni aici.

O dată la patru ani, oamenii se trezesc cu niște pungi în fața porților − "niște pixuri, o brichetă și două cutii de chibrituri cu chipul lui Aurel Cărhaț, de parcă tare drag ne-ar fi" − și cu promisiunea că drumul de acces în sat va fi reparat.

Un tractorist, din cabina lui, simte că are o poziție net superioară. Și ne-o arată: "Pe dealu' ăla ați venit? Nu sunteți normali, pe-acolo nu se poate mere cu mașina".

Ce căutăm, cine suntem... "Ah, monumentu'. Ce să zic, o făcut unu' de-a pula lela ceva, că așa l-o dus capu'. De-a pula lela o și ieșit!".

Și când te gândești că Alexandru Chira a conceput un drum ritualic, că unul dintre subansambluri poartă numele de Oglinda Semănătorului, iar un altul − Treptele Semănătorului.

Dar tractoristul nostru n-are timp să umble lela pe poteci de inițiere.

Treptele care urcă la Oglinda pentru Semănător.

Arta cârnaților de un metru jumate

Nea Petre are 72 de ani și locuiește vizavi de creația lui Alexandru Chira. Nu e deloc impresionat. Îl pomenește cu sfială pe nea Nicu.

"Nu ne-o plăcut Niculaie, l-am pușcat. L-am pus pe Iliescu, nu ne-o plăcut. L-am țâpat și l-am pus pe Constantinescu. Ăsta avea și barbă. Nu ne-o plăcut, l-am luat pe Traian. L-am dat jos și p-ăsta, și-l luăm pe Iohannis. No, păi așe și aici: după părerea mea, îs niște bani nemunciți".

Dăm nedumeriți din cap, iar nea Petre ne arată către intrarea la "monument". Apoi iese din nou la atac:

"Io vă spui sincer că nu văd nicio frumusețe. Când s-o făcut un monument, acolo ori o fost ceva răscoală, ori un domnitor, ori o fost un om deștept, ori o fost un mare prost. Oricum, o fost ceva acolo.

Petre Pop, 72 de ani, Tăușeni.

Explică-mi dumneata ce frumusețe e aicea. Ce ploaie, ce tot aia... Când o da de sus, bine, când nu, poa' să fie curcubeul curcubeelor, că nu plouă. Când vrea Ăl de Sus, atât. Plouă de câte ori vrea El".

E clar că, din punctul lui de vedere, arta nu ține loc de foame.

"Cre' că de vreo trizeci de ori l-o inaugurat. O vinit, or mâncat, or băut și s-or dus în treabă. Aia e, mai lasă-mă dracu' cu arta.

Dacă n-am aici înăuntru... (Se bate cu mâna pe burtă − n.r.)

Mie îmi trebe de mâncare, puțin vin, niște bere, un cârnaț, așa, de un metru jumate. Nu tot fasole, curechi, iară pere, iară curechi, iar fasole. Numa te bășești de la ea".

Emil (foto) și soția sa au 46 de ani. Sunt cei mai tineri din sat.

"După noi, următorul cel mai tânăr are 68. Copchii nu mai îs în sat, nu mai e nimic. Pe vremuri mai vedeai o sărbătoare. Erau Fiii Satului, tăt anu', amu nu se mai face, niciun fiu".

Bărbatul își aprinde o țigară. E îngrozitor de cald. N-a mai plouat de două zile la Tăușeni. Cantitatea de precipitații e normală, spune Emil, și asta dintotdeauna. Îngrijorările de peste deal, de la Bonțida, îi lasă indiferenți.

"Nu ne interesează pe noi ploia, că noi avem fân pe jos, tată".

Soția ia atitudine:

"Aicea nu-i după Bonțida, că face festival și vin drogangiii ăia. Ăia vin acolo, drogangiii care dau foc la case la oameni. Păi cine să vină, că doar nu o veni vreunul cu mintea limpede. Tă' felul de oameni drogați. Treaba lor.

Io cu primaru' am treabă. Asta să dați pe post, că se tot laudă la radio Someș că face, face și desface. Da' el nu face nimic. Mie nu-mi trebuie ajutor de la el. Doar să facă drumul la oameni, atât. Aicea vine numa' dacă-l cheamă cineva la grătare".

Bustul lui Alexandru Chira, în curtea casei unde s-a născut.

Câteva dintre cele 16 elemente ale ansamblului de la Tăușeni,
descrise de Alexandru Chira

Casa Păsării de Foc sau Casa Ploii – focul se află în mijlocul casei sau în mijlocul lumii. Ploaia temperează sau întreține focul. Clopotul de sărbătoare sau de ploaie astâmpără clocotul. Situată în centrul platoului, axa ei verticală se identifică cu axis mundi. La baza ei e inscripționat următorul text: Aici se află centrul lumii pentru o clipă, pentru o zi sau de acum înainte.

Casa Ploii.

Model pentru Curcubee – are funcția de model obiectual, tridimensional și de model pentru toate curcubeele care urmează a se arcui de acum încolo peste sat.

Icoana Rotativă pentru Mesaje – pentru primit și pentru trimis mesaje (deci pentru vestiri, prevestiri și povestiri). De altfel, întregul ansamblu este conceput ca stație pilot a comunicării pe verticală și pe orizontală.

Scara (Treptele) Semănătorului – se compune din 66 de trepte și constituie coloana vertebrală a ansamblului, iar din punct de vedere geometric reprezintă axa de simetrie a acestuia.

Oglindă pentru Semănător – este proiectată pentru toți cei care se consideră semănători, dar și pentru cei care așază mai presus Semănătorul Unic – pentru cei care seamănă continuu în toate anotimpurile, cine seamănă se aseamănă.

Icoana Rotativă pentru Ploaie și Curcubeu – destinată a invoca ploaia și curcubeul. Dispune de două rezervoare: unul pentru ploaie și celălalt pentru curcubeu.

Icoana Rotativă pentru Ploaie și Curcubeu.

*

Urcușul "De-semnelor spre cer pentru ploaie și curcubeu" începe cu o recomandare:

"Nu uitați, urcând acest deal aduceți cu voi o cană sau o cantă cu apă de izvor, goliți-o în Fântâna Oglinzii. Apa izvorului se va întâlni cu apa cerului și împreună – adâncul pământului și al cerului – vor naște scara curcubeului, a înălțării de pe urmă".

Ansamblul de la Tăușeni s-ar fi dorit punctul de plecare, kilometrul zero al viziunii lui Alexandru Chira. Ar fi vrut să-l extindă, "din deal în deal", până la Viena, într-un fel de integrare europeană prin artă. Dar s-a stins în 2011.

Cu două săptămâni înainte de a muri, s-a dus în satul natal ca să-și vadă lucrarea pentru ultima oară. Înmormântat la București, a lăsat cu limbă de moarte ca, după 7 ani, osemintele să-i fie reînhumate acasă, la Tăușeni.

Acum, de conservarea "De-semnelor" se ocupă fundația culturală Alchira. Petrișor Țârlea, membru al fundației, spune că Alexandru Chira e omul care a adus ploaia la Bonțida:

"În '95, aici ploua deja cam mult pentru o zonă secetoasă. Oamenii îi cereau să-și ia monumentul și să plece. Noi, la fundație, avem grijă ca munca acestui mare artist să nu se degradeze. E felul nostru de a-i cinsti memoria".

Festivalul Electric Castle a început miercuri, 12 iulie, sub aceleași auspicii. Plouă și la această ediție. Vineri și duminică se anunță cele mai senine zile, dar nu te poți baza pe prognoze.

Morișca de la Oglinda Semănătorului se mișcă încontinuu.

Imagine de la ediția 2016 a festivalului Electric Castle. Foto: Raul Ștef