Cum spunem povești și copiilor care nu aud

„Toate poveștile încep cu a fost odată.”

Acesta e mesajul care te așteaptă atunci când intri pe platforma afostodata.net. Iar acolo se deschide o întreagă lume de poveste și cu povești – peste 100, adaptate realității anului 2021, astfel încât copiii să se poată identifica cu ele.

„Am simțit că este momentul pentru o platformă adaptată vremurilor noi, după un experiment pe care l-am făcut eu acasă cu copiii mei”, spune Măriuca Mihăilescu, fondatoarea Asociației de Educație Digitală Bigger Picture și a platformei afostodata.net. “Le-am pus un disc la pick-up și am zis că o să-i dau pe spate. În realitate, au fugit din sufragerie în două minute și am rămas eu singură să ascult.

Am zis, clar, pentru ei nu mai e ce trebuie. Atunci ne-am gândit la platforma asta de povești care a plecat de la ideea următoare: să rescriem textele vechi într-un timp care să nu-i plictisească pe copii, să scoatem arhaismele, regionalismele, lucrurile pe care nu le mai înțeleg și care nu le spun nimic și să fie într-o formă care să-i atragă să citească ulterior textul original”, mai spune Măriuca Mihăilescu.

Măriuca, împreună cu prietena ei, Andra, sunt două prietene vechi care s-au reîntâlnit după mult timp într-un coafor din București și au pus bazele afostodata.net. Un concept unic în România de materiale educaționale, povești pentru copii adaptate anului 2021, podcasturi despre educație civică, materiale video – toate și în limbajul semnelor.

Și cum cu ajutorul poveștilor poți să și înveți ceva, Măriuca Mihăilescu și Andra Cărbunaru s-au folosit de puterea poveștilor și au lansat EDUboost, o serie de podcast-uri de bună creștere pentru întreaga familie.

8 episoade de podcast, traduse și în limba semnelor, în care au vorbit pe înțelesul copiilor despre subiecte precum siguranța pe internet, responsabilitate, incluziune sau bunătate.

Cea mai mare platformă de povești în limba semnelor

Ce a plecat de la dorința de a apropia copiii de povești s-a transformat, în doar trei ani, într-un instrument care vine să acopere și un gol existent: poveștile pentru copii surzi. După ce au lansat primele povești, Măriuca și Andra și-au dat seama că e o nevoie reală ca cineva să le traducă și pentru copiii care nu aud.

„În momentul ăsta, fără lipsă de modestie, suntem cea mai mare platformă de povești în limba semnelor din România. Am ajuns la 100 de povești în LSR (nr. Limbajul Semnelor Românesc), ceea ce nu prea există.

Am întâlnit-o pe Claudia Lungu, născută cu probleme de auz, care ne face interpretarea. A făcut o treabă extraordinară și am învățat împreună tot procesul ăsta. La început, îi dădeam pe prompter câte două-trei pagini de tradus, de făcea săraca scurtă la mâini. Până când am înțeles, de fapt, că textul pentru limba semnelor în loc de trei pagini trebuie să aibă o pagină. Vocabularul semnelor are doar 600 de cuvinte în limba română și atunci multe expresii dispar”, adaugă Măriuca Mihăilescu.

În România, potrivit unui raport al Autorității Naționale pentru persoane cu dizabilități, în primul trimestru al anului 2020 erau în evidența statului 22.000 de persoane cu deficiențe de auz, dintre care 2000 sunt copii.

„Am învățat drumul ăsta cu comunitățile de copii surzi. Testul cel mare l-am făcut după ce am înregistrat primele 5 povești. Am vrut să vedem cum funcționează și am mers la o școală specială din Sectorul 5, unde am pus poveștile noastre în sala media. Să vedem dacă copiii înțeleg. Și a fost un moment special, s-a făcut liniște și copiii n-au mișcat câteva minute”, își amintește Măriuca.

Instrumente de învățare care stârnesc doar pe jumătate interesul Ministerului Educației

Reacția copiilor le-a dat energie celor două să meargă mai departe. Au tradus în limba semnelor și programa de clasa a V-a de la limba și literatura română. Asta pentru că, în ciuda nevoilor diferite, copiii surzi lucrează după manuale normale și dau aceleași evaluări la finalul anului ca cei care aud. Iar în 2020, secțiunea dedicată programei de clasa a V-a din platformă a fost omologată ca mijloc de învățare de către Ministerul Educației.

„Am reușit să acredităm această secțiune pe care ei s-o folosească la școală”, explică Andra Cărbunaru, cofondatoare afostodata.net.

Că 2020 nu a fost deloc un an ușor pentru învățământul românesc știe toată lumea. Însă pentru elevii care au susținut Evaluarea Națională s-a adăugat și schimbarea modului în care s-a dat examenul. Așa că Andra și Măriuca s-au gândit să dea o mână de ajutor și aici. Au sintetizat materia pentru limba și literatura română în 12 clipuri de YouTube și 12 fișe educaționale, pe care le-au pus gratis pe internet.

 „Înainte de examen am terminat cu 2.2 milioane de vizualizări. Profesorul care ne-a ajutat, Bogdan Rațiu, a intrat și în niște live-uri pe TikTok și acolo am văzut o mare nevoie de explicații. Noi am terminat live-uri cu 5.000 de copii interesați, care intrau să-l întrebe cum o să fie la examen, cum trebuie să scrie acolo. E clar că aveau nevoie să vorbească cu cineva despre examen”, explică Măriuca.

„Copiii or să vă iubească, profesorii or să vă urască”

Din experiența lor, elevii apelează la mijloace alternative de învățare, precum clipuri de YouTube sau TikTok, pentru a pune întrebările pe care, altfel, n-ar avea curajul să le adreseze unui profesor la oră.

„Noi credem că diferențiatorul a fost că suntem din afara sistemului, că nu le este frică de noi, că părem abordabile și nu le este rușine să întrebe. Cred că la școală le este rușine să întrebe ceva. De exemplu, am primit niște întrebări ale căror răspunsuri pentru noi erau super evidente. De exemplu, «ce fac dacă-mi dau seama că mai am foarte puțin timp și nu m-am organizat cum trebuie?». Probabil că la școală le este teamă să întrebe, că vor fi taxați.

«Copiii or să vă iubească, profesorii or să vă urască», cu asta am plecat la drum când am făcut aceste filmări”, adaugă și Andra Cărbunaru.

Însă, în ciuda răspunsului pozitiv venit de la copii, Ministerul Educației n-a fost la fel de receptiv pe partea asta.

„Noi suntem dezamăgite că ne-am dus la Ministerul Educației și le-am zis să ne ajute să promovăm programul. Să spună de el profesorilor, inspectorilor școlari, dar a rămas ca în tren. Nimic concret.

Materialele sunt făcute în așa măsură încât să poată fi folosite și la clasă pe parcursul anului școlar fără probleme. Nu e un conținut sezonier. Ne-au scris profesori să ne spună că au folosit materialele ca un soi de cârlig, să-i facă atenți pe elevi. Cam ce ar trebui să facă un profesor în epoca asta dacă vrea ca elevii lui să fie atenți”, susține Măriuca Mihăilescu.

Povestea cârtiței care nu vede sau cum să le vorbești copiilor despre incluziune

Tot din dorința de a le vorbi copiilor pe înțelesul lor a luat naștere și proiectul EDUboost. O serie de 8 podcasturi pe teme precum antreprenoriat, bani, mame, cum să fii în siguranță pe internet, bunătate sau incluziune. Adică ce ar trebui să facă elevii la ora de educație civică. Toate episoadele au fost traduse și în limba semnelor și discutate, online, cu copiii.

„Noi inițial am propus cinci episoade de podcast pe teme de educație civică, dar până la final am făcut 8 și ar mai fi multe de făcut. Le-am tradus și în limbajul semnelor, pentru că e clar că și aici este o lipsă foarte mare.

Partea faină a fost că pentru fiecare episod ne-am întâlnit online cu copii din toată țara. Ne-am întâlnit și cu Iași și cu Timișoara, Craiova. Am făcut ateliere cu ei, plecând de la episoadele de podcast. Ne-am întâlnit și cu școli din sistemul public și cu particulare, cu copii foarte diferiți din mediul rural și urban”, explică Andra Cărbunaru de la afostodata.net.

Pentru fiecare episod în parte din EDUboost, Andra și Măriuca au ales câte un om pe care-l admirau. Un antreprenor a scris despre bani, un jurnalist despre siguranța pe internet, o scriitoare despre bunătate, iar episodul despre incluziune a fost scris de o profesoară de la o școală specială.

„Prin observație directă am ajuns la concluzia că trebuie să scriem despre una sau alta. De exemplu, povestea despre incluziune are ca personaj principal o cârtiță care nu vede. Iar povestea este despre modul în care se raportează copiii în primă fază la ea  și cum încearcă s-o marginalizeze pentru că nu o cunosc”, spune Andra.

Asta a făcut ca poveștile civice EDUboost să fie cele mai căutate pe site, ascultate atât de copii, cât și de părinți.

„Publicul este mixt. Ascultă împreună, copiii și părinții. Cred că li s-a părut interesant și părinților, poate le place, dar e și un posibil subiect de discuție ulterioară.

Atunci când ne-am întâlnit online cu copiii am încercat să facem o oră mixtă. Am plecat de la podcast, am scos ideile principale, am găsit un joc pe care să-l facem împreună, am găsit o activitate practică. De exemplu, la podcastul despre siguranța pe internet i-am pus să deseneze cele două personaje și să-și imagineze dialoguri între ele”, adaugă Andra Cărbunaru.

O formă de conținut la care copiii care nu aud nu are avea altfel acces

La fel ca în cazul videoclipurilor pentru Evaluarea Națională, și podcasturile EDUboost pot fi folosite drept instrument de învățare. Mai ales cele traduse în limba semnelor, unde, spun Andra și Măriuca, e haos.

„Asta e o formă de conținut la care altfel nu ar fi avut acces. O poveste, poate două, traduse în limba semnelor poate mai găsesc pe internet, dar lecții de civică, cum sunt cele din EDUboost, în niciun caz.

Este un conținut pe care ne dorim foarte tare să-l exportăm în școli. Da, este un conținut pe care-l asculți și acasă cu familia, dă naștere unor teme de discuție, dar, în final, cred că ele pot fi un cârlig foarte bun și în școli. Să asculți un podcast despre incluziune și după să vorbești cu clasa despre asta”, susține Măriuca Mihăilescu.

Cea mai importantă zonă de interes, pentru a putea valorifica cum trebuie conținutul de pe afostodata.net, rămâne cea a inspectoratelor școlare. De-acolo, materialele elaborate de Măriuca și Andra pot ajunge către mai mulți copii în același timp.

Însă până când ministerul va dori să preia acest conținut și să-l disemineze către școlile românești, mai sunt unii profesori care fac asta pe cont propriu.

„La copiii de la Iași am ajuns printr-o profesoară care ne-a scris că vrea să intre cu elevii ei de la clasă la o activitate de la noi.

În București, am avut un after school cu care ne-am întâlnit afară și le-am vorbit direct despre podcast.

Părerea mea e că elevii trebuie să le vadă ca pe un joc, ca pe o chestie fun, din care să rămână măcar cu două lucruri în minte. De exemplu, să nu-și dea parola pe internet. Ăsta a fost un exemplu de care ne-a povestit un copil, că din greșeală a dat parola, că i-a cerut-o cineva, și adresa de e-mail a tatălui a fost spartă. Experiențe reale. Profesorii ar fi bine să se gândească la ele ca la un instrument de învățare”, este de părere Andra Cărbunaru.

Școlile speciale știu deja de afostodata.net și folosesc resursele existente acolo. În România, există 13 astfel de școli către care Măriuca și Andra trimit aproape lunar câte un newsletter cu ce au mai publicat pe platformă.

„Pentru noi, cel mai mare compliment este când aflăm de la terțe persoane că cineva la o școală folosește platforma noastră, că profesorii știu de afostodata.net. Ăsta e un semn că facem ce trebuie. Dacă oamenii încep din gură-n gură să dea mai departe, ăsta e cel mai mare câștig. Să folosească afostodată ca un instrument de învățare la educație civică sau pentru Evaluarea Națională și pentru limba română”, este concluzia Măriucăi Mihăilescu.

„Împreună pentru o viață mai bună” este un proiect susținut de programul Raiffeisen Comunități, un concurs de granturi pentru proiecte de educație derulate de ONG-uri și instituții de învățământ, dezvoltat de Raiffeisen Bank România. În fiecare an, sunt finanțate 10 proiecte educaționale care pot schimba viitorul comunităților în care trăim.