Cum să-ți păstrezi rezoluțiile pentru noul an, dacă n-ai destulă voință

Alex Enăşescu

Redactor

Începutul de an este perioada în care oamenii își propun obiective ambițioase: să mănânce mai sănătos, să se apuce de alergat, să citească mai multe cărți ori să posteze mai rar pe Facebook.

Cele mai multe dintre aceste obiective, numite și rezoluții, sunt abandonate prematur, iar explicația pare să fie lipsa de voință.

În 1998, psihologul Roy Bauermeister a derulat un experiment care a arătat că voința este un soi de mușchi, care obosește pe măsură ce este folosit. Așa s-ar explica de ce putem respecta una sau două rezoluții, dar nu zece în același timp.

Teoria este plauzibilă, dar nu tocmai corectă. În ultimii ani, mai mulți psihologi au încercat să reia experimentul lui Bauermeister, însă nu au obținut rezultate similare.

Astfel, din cercetările recente reiese că voința nu este o resursă limitată, ci mai degrabă o stare influențată de factori precum motivația și mediul în care trăim.

Dacă îți propui să alergi sau să renunți la carbohidrați când, de fapt, n-ai niciun chef s-o faci, o mare parte din energia ta va fi consumată de acest efort auto-impus. Pe termen lung, acest mod de viață spartan nu este nici plăcut și nici sustenabil.

O strategie mai ușor de pus în practică este să faci mici schimbări prin care respectarea rezoluțiilor devine automată, iar voința nu este pusă atât de greu la încercare.

Oamenii care reușesc să slăbească sau să economisească bani nu au neapărat o voință de fier, ci își formează obiceiuri care facilitează „buna purtare”.

Studiile recente arată că atingerea obiectivelor depinde mai degrabă de evitarea tentațiilor decât de voință.

Dacă ai o slăbiciune pentru dulciuri, atunci e mai ușor să nu cumperi ciocolată, sau măcar să nu o păstrezi la vedere, decât să reziști ispitei de fiecare dată când ești în bucătărie.

Dacă te culci obosit pentru că nu poți să-ți refuzi încă un episod din Stranger Things, e mai simplu să-ți anulezi contul de Netflix decât să încerci să-l folosești cu moderație.

Totuși, unii experți cred că aceste soluții sunt simpliste în raport cu complexitatea minții umane:

„După părerea mea, e ca și cum ți-ai trata propria minte ca pe o mașină care trebuie corectată. Cred că această perspectivă mecanică asupra sinelui este alienantă pentru indivizi”, spune psihiatrul britanic David Bell, într-un articol din The Guardian.

David DeSteno, profesor de psihologie la Northeastern University, crede că singura cale de a ne ține de rezoluții este să cultivăm emoții sociale precum recunoștința, compasiunea și mândria:

„Am studiat timp de mai mulți ani efectul acestor emoții asupra luării deciziilor și a comportamentului, și am descoperit că, spre deosebire de rațiune și voință, ele ne împing în mod natural să fim răbdători și să perseverăm.

Pe Via Danubiana la Giurgiu. Cum ar putea orașul să se întoarcă cu fața spre Dunăre

Giurgiu e unul dintre orașele pe lângă care aproape toată lumea trece în drum spre Bulgaria, fără să știe cât de densă și fascinantă îi este istoria. L-am vizitat într-o zi insuportabil de caldă cu Smaranda Șchiopu, antropoloagă, pasionată de Dunăre și de cele două maluri ale ei, care a studiat locul dintr-o perspectivă socială.

Odiseea, între blocuri. O seară cu Nolan la un cinema de vară din Atena

Christopher Nolan a dus Odiseea la IMAX, dar cea mai fidelă interpretare a lui Homer se vede tot de pe un scaun pliant, într-un cinema de vară din Atena. În grădina dintre blocuri nimeni nu se ceartă despre culoarea Elenei: se discută prețul feriboturilor și ora ultimului autobuz.

Când trăiești aceste emoții, auto-controlul nu mai este o bătălie, căci ele nu funcționează prin reprimarea dorințelor pentru plăcerea imediată, ci făcându-ne să prețuim mai mult viitorul”.

Dacă e să credem această nouă generație de psihologi, obiceiurile și emoțiile joacă un rol mai important decât voința în respectarea rezoluțiilor pe care ni le propunem la începutul fiecărui an.