Cum poate fi exmatriculat bullying-ul din școlile românești

Unul din patru elevi se simte hărțuit la școală. Adică este ținta unui comportament agresiv, care se repetă și care-l plasează într-o poziție de inferioritate. În termeni specifici, vorbim de fenomenul de bullying.

Din 2019, în România avem o lege împotriva violenței psihologice – bullying. În ciuda definiției care se întinde pe 7 rânduri, legea anti-bullying nu a pus la dispoziția școlilor instrumente clare cu ajutorul cărora să monitorizeze, să prevină și să combată fenomenul, sunt de părere specialiștii în educație.

În condițiile în care doar jumătate dintre copiii hărțuiți la școală povestesc prin ce trec, Fundația ELOC s-a îndreptat tocmai către ei, pentru a-i ajuta să-și dezvolte abilități care să-i ferească de comportamente agresive.

Așa a prins contur proiectul „Să exmatriculăm bullying-ul”, prin care copiii sunt încurajați să acționeze asupra fenomenului folosind medierea, iar profesorii să înțeleagă că a preveni este mai important decât a sancționa.

Un raport al Organizației Mondiale a Sănătății din 2019 plasează România pe locul 3 într-un clasament de 42 de țări europene în care a fost investigat fenomenul de bullying. 

Pentru a-l combate, autoritățile au elaborat în 2019 o lege anti-bullying. Care, însă, nu a făcut mai multă lumină asupra mijloacelor prin care poate fi înțeles și combătut fenomenul. Ne arată asta chiar cei care ar trebui să intervină.

Ionel Pușcaș, fostul inspector școlar general din București, a declarat, după ce în iunie 2021 un elev de clasa a VI-a s-a aruncat de la geam ca urmare a agresiunilor din partea colegilor, că totul a fost „o joacă obişnuită… a avut o stare de nervi”. 

Declarația i-a adus inspectorului demiterea din funcție, iar ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, a precizat că începând cu viitorul an școlar, fiecare școală va avea un „grup de acțiune anti-bullying”. În realitate, aceste grupuri ar fi trebuit să existe deja de un an și să lucreze pentru obiectivul „școală cu toleranță zero la violență”.

Dar pentru asta nu e suficient doar să informezi despre bullying, ci să-i ajuți pe copii să-și dezvolte abilități pentru a putea găsi alternative la comportamentul agresiv, consideră cei de la Fundația ELOC, ONG cu scop educațional.

„În ultimii 5 ani, noi am avut un program de burse în care am lucrat foarte aproape cu 10 copii și familiile lor. Am încercat să construim un mediu propice pentru ei, dar se întorceau la școală, unde se confruntau cu probleme pe care la noi nu le aveau și care aveau urmări în starea lor de bine”, explică Bianca Pintilie, coordonatoarea acestui proiect.

Nu orice tachinare este bullying, dar dacă agresorul face asta pentru a-și pune victima într-o poziție de inferioritate, iar acțiunea are loc în mod repetat și e sub o formă agresivă, atunci vorbim de bullying.

„Fenomenul a evoluat de-a lungul vremii. De la bullying ce ține de aspect fizic, răutate, la bullying online. Discutând cu copiii și cu specialiștii noștri ne-am dat seama că un proiect de genul ar fi util, pentru că e o modalitate prin care încurajăm copii, profesorii, școlile și îi ajutăm să găsească singuri o soluție. Nu le ducem noi peștele, îi învățăm să pescuiască”, adaugă Bianca Pintilie.

Dezechilibre de putere, rezolvate prin mediere de la egal la egal

Mihaela Pancu Enache este consilier școlar și cea care a venit cu ideea de mediere de la egal la egal ca armă împotriva dezechilibrului de putere ce apare la bullying.

După ce a lucrat în două școli foarte diferite ca număr de elevi, mediu de proveniență și cultură organizațională, Mihaela a observat că bullying-ul apare chiar și între elevii care proveneau din familii stabile, cu studii superioare.

„Mi-am dat seama că nevoia reală a acestor copii este de a-și dezvolta abilități socio-emoționale, nu neapărat de a fi informați despre ce înseamnă bullying-ul și nici pe departe de a fi pedepsiți pentru a-și îndrepta greșelile.

Prin mediere, copiii sunt puși în contact, exersează cum să comunice unul cu celălalt, cum să spună ce simt și ce gândesc, iar în timp vor dobândi aceste abilități și nu va mai fi nevoie de intervenție. În acest moment se fac multe informări despre bullying, dar nu sunt ajutați să-și dezvolte abilitățile pentru a putea găsi alternativele sănătoase din orice poziție: victimă, agresor și chiar martor”,  explică consilierul școlar.

„Tu ce ai fi dispus să faci pentru a nu-l mai deranja pe X?”

Pentru a încuraja copiii să acționeze direct asupra fenomenului folosind medierea de la egal la egal, ELOC și-a propus să dezvolte în trei școli din România o rețea suport formată din elevi mediatori și profesori mentori. Iar pentru asta a organizat o tabără la care au participat 24 de elevi și 6 profesori care au învățat cum să creeze acel spațiu sigur care să favorizeze comunicarea între copii, copii și profesori, profesori și părinți.

„Copiii au capacitatea de a găsi o modalitate de a comunica, oferă spațiu. Mi s-a părut foarte fain că în timpul taberei, când le explica Mihaela ce înseamnă medierea, unii profesorii spuneau că «până acum, pentru noi era o chestie de veneau copiii la noi cu problemele lor și poate nici nu-i mai ascultam, le spuneam direct ce să facă, le dădeam o soluție, că aveam atâtea alte lucruri de făcut. Dar, de fapt, nu le ofeream spațiu să se exprime».

Și despre asta e vorba, să nu pleci de la premisa că cineva este vinovat și cineva nu, ci de pe poziții egale, iar soluția să vină ca răspuns la întrebări precum «Tu ce ai fi dispus să faci de mâine pentru a nu-l mai deranja pe X?»  sau «Tu ce ai aștepta de la celălalt pentru a nu te mai simți jignit?»,  este de părere Bianca Pintilie, project manager „Să exmatriculăm bullying-ul!”

„Nu există copii răi”

În tabără, elevii și profesorii au avut parte de jocuri și exerciții care să contribuie la coeziunea grupului și să-i ajute să-și dezvolte abilități precum responsabilizarea sau recunoașterea și gestionarea emoțiilor. Un simplu joc prin care fiecare copil primea o etichetă pe care doar cei din jur vedeau ce scrie i-a ajutat să înțeleagă ce impact major are etichetarea în viața cuiva.

„Am avut o experiență foarte bună și m-am distrat învățând lucruri noi. Am plecat la școală cu niște cunoștințe în plus față de medierea copiilor. Am învățat că dacă vreau, pot să fiu foarte serios, chiar dacă accentul agresorului sau al victimei mă amuză. Am încredere că pot face mai bine, pentru că acum, când există un conflict între colegii mei sau între profesori, îi pot ajuta să rezolve acel conflict”, e de părere Alexandru, elev în clasa a VI-a la o școală din Galați și participant în tabără.

Pe parcursul celor patru zile, au fost copii care, datorită spațiului sigur care s-a creat, au vorbit pentru prima oară despre agresiunile de care au avut parte sau pe care le-au făcut.

„Într-un exercițiu de grup, o fetiță a mărturisit că uneori se poartă urât cu ceilalți pentru că simte că nu primește suficientă atenție și ceilalți nu vor să fie prieteni cu ea și se comportă așa pentru a-i face să se simtă răniți așa cum se simte ea.

Dacă la început fetița părea chiar dezinteresată de activități, să ajungă la o asemenea confesiune a fost un lucru imens. Și nu era dezinteres, ci lipsa ei de încredere că așa ceva ar funcționa, că ea știa deja că nu va fi băgată în seamă de copii. La final și-a făcut prieteni și a devenit mult mai implicată”, își amintește Bianca Pintilie.

Ce au învățat în tabără, copiii și profesorii urmează să pună în aplicare în școlile din care provin. Astfel, ei se transformă în resurse pentru întreaga școală.

„A fost cea mai frumoasă (primă) tabără ever, aici am întâlnit oameni minunați.

Am plecat în școală cu ideea că nu există copii răi, că lucrurile nu sunt mereu ceea ce par și că nu trebuie să intervin mereu pe cont propriu sau să fac pe supereroul.

Nu știam despre mine că am puterea magică de a aduce oamenii la aceeași masă într-o manieră aproape plăcută și să și plece cu bine. Da, am încredere că de acum vor fi mai puține probleme în școala noastră”, spune Bianca, elevă de clasa a VI-a la o școală din Călărași și participantă la tabăra de la Arefu.

E nevoie de o abordare care să plece de la școală

Pentru a încuraja ca ce s-a întâmplat în tabără să devină o modalitate de acțiune și la nivelul școlii e nevoie de o abordare de sus în jos, ca profesorii și școala să-i încurajeze pe elevi să acționeze, să-i păstreze motivați.

„Fiecare școală din proiect și-a ales singură cei doi reprezentanți din partea profesorilor. A fost foarte important ca ei să fie împuterniciți să facă asta, să înțeleagă că orice resurse am aduce noi, soluția ei trebuie să o pună în practică. Proiectul e gândit în așa fel încât să se susțină. Copiii pe care i-am ales sunt clasa a VI-a și a VII-a, deci vor rămâne măcar doi ani în școală și vor avea timp să pună în aplicare ce au învățat și, în timp, sperăm ca ei să dea mai departe și să formeze alți copii mediatori și astfel să rămână în școală resursa asta”, explică cea care a coordonat proiectul.

Asta și pentru că atunci când vorbim de bullying discuția nu se oprește la nivelul relațiilor dintre copii, susține Bianca Pintilie.

„La nivelul copiilor, de multe ori ei nu-și dau seama de efectul pe care-l au glumele răutăcioase asupra celuilalt.

La nivelul profesorilor, am văzut că mulți spuneau «am crezut că era o chestie între ei, foarte mică». Dar dacă e ceva care se perpetuează și creează inegalitate, ar trebui să-mi dea de gândit ca profesor. Dacă îl ascult pe elev s-ar putea să realizez că percepția celor implicați este foarte puternică.

Iar părinții sunt un punct vulnerabil. Ei aud acasă ce se întâmplă la școală, iar pentru profesori este foarte dificil să-i facă pe părinți să înțeleagă că trebuie să asculte toate părțile implicate. Foarte mulți profesori au o teamă de a interveni sau intervin pentru că se pune presiune din partea părinților”, adaugă Bianca Pintilie.

Când vine vorba de instrumente cu care pot fi capacitați elevii, profesorii și părinții pentru a preveni și combate fenomenul de bullying ajungem tot în zona de comunicare. Ședințele cu părinții ar trebui să fie diferite, accentul să nu mai cadă pe aflarea unor note sau de ce x și y sunt copii problemă. Profesorii, la rândul lor, ar trebui să fie și ei ascultați, cancelaria să devină un loc de învățare colaborativă între profesori.

„Îi înveți pe copii să comunice asertiv, să fie atenți, să aibă spirit de leadership, dar dacă ei după se duc și se lovesc de un mediu care nu încurajează asta, atunci stai și te gândești dacă n-ar fi bine să te duci și către mediu. De asta am mers noi spre modelul ăsta de încurajare a colaborării la nivelul tuturor factorilor decizionali. Școala să devină un mediu colaborativ. Dar este foarte greu și necesită mulți ani”, susține coordonatoarea proiectului.

De aceeași părere este și Florentina Gaiu, o profesoară din Galați care a participat la tabăra organizată de ELOC.

„Tabăra a oferit o perspectivă nouă asupra modalităților de soluționare a situațiilor de bullying (…). Activitățile din tabără au urmărit atât dezvoltarea personală a elevilor mediatori, cât și abilitarea acestora cu instrumente de lucru ce vor putea fi aplicate în situații concrete. Am plecat cu speranța că împreună putem face o schimbare în comunitatea școlară în ceea ce privește fenomenul de bullying, pornind de la un plan de prevenție și intervenție cu responsabilități și termene precise”, este de părere Florentina Gaiu, profesoară.

Concluzia o trage Mihaela Pancu Enache, consilier școlar, cea care a dezvoltat modelul de mediere de la egal la egal și a creat curricula de curs pentru elevii din tabără:

„După experiența taberei pot spune cu multă siguranță că EI POT, noi adulții suntem limitați de nevoia de a-i proteja și îi vedem mai mici decât sunt. Cred că dacă am înțelege cât mai mulți asta am reuși să îi autonomizăm, nu să îi ținem dependenți”.

„Să exmatriculăm bullying-ul” este un proiect susținut de programul Raiffeisen Comunități, un concurs de granturi pentru proiecte de educație derulate de ONG-uri și instituții de învățământ, dezvoltat de Raiffeisen Bank România. În fiecare an, sunt finanțate 10 proiecte educaționale care pot schimba viitorul comunităților în care trăim.