Cum iubim

Oricât aș încerca să nu judec cărțile după copertele lor, o carte roșie, intitulată Cum iubim, mi-a ridicat suspiciuni de dulcegărie. Dar, din fericire, nu destule cât să mă împiedice s-o citesc.

Apărut la Vellant în 2016, sub coordonarea lui Genevieve Fieraru, volumul reunește 32 de texte și 32 de autori, despre tot atâtea feluri de dragoste. I-aș include printre autori și pe Sanda Cordoș și pe Alexandru Matei, care semnează pe coperta a patra câte o recomandare care contribuie la rotunjirea proiectului.

Cu o deschidere de Pascal Bruckner și o închidere de Andrew Solomon, volumul e foarte eterogen. Unele texte sunt inedite, altele – reluate din volume ale autorilor sau din volume în curs de apariție, deși aceste precizări însoțesc rareori textele. Sunt câteva poeme, câteva texte foarte scurte, dar și micro-nuvele sau povestiri mai lungi.

Pe lângă cele două nume celebrissime de mai sus, printre autori se află scriitori români contemporani foarte cunoscuți, ca și scriitori abia cunoscuți sau oameni din presă și publicitate.

În sine, acest lucru n-ar fi o problemă dacă editoarea (ea însăși aflată la început de drum) ar fi inclus, cum se obișnuiește în astfel de volume, o mică notiță bio-bibliografică pentru fiecare autor.

Poate că ideea a fost să avem parte de o culegere de povești și de considerații despre modurile în care iubirea este posibilă, fără contextul în care identitățile autorilor să le coloreze în vreun fel. Dar nu putem să fim siguri nici de acest lucru, pentru că Genevieve Fieraru ne spune doar atât:

„Grăbiți să descifrăm miracolul și să-l înțelegem, să surprindem mecanica cristalizării convinși că așa o vom putea controla, uităm adesea că drumul până la întrebări este parte din ceea ce căutăm.

Cartea de față, compusă din textele autorilor care au primit să scrie despre întâlnirea cu celălalt, mărturisind-o, își propune să-i restituie cititorului acel drum, când prima întrebare nu se ivise încă în mintea lui”.

Vă recomand cartea dintr-un motiv de două ori frivol: pentru că e magnetică tema anunțată pe copertă și pentru că editura Vellant scoate niște cărți-obiect atât de frumoase, încât e imposibil să nu vrei să le ții în mână măcar preț de o lectură.

Printre motivele serioase se numără textele care mi-au plăcut cel mai mult din Cum iubim. În ordinea din volum, ele sunt semnate de: Pascal Bruckner, Cristian Teodorescu, Simona Popescu, T. O. Bobe, Florin Bican, Claudiu Komartin, Simona Sora, G. Șerban, Octavian Soviany, Angela Marinescu, Radu Vancu, Andrew Solomon.

Sunt sigură că, în selecția voastră personală, veți găsi destule altele demne de atenție.

Pentru că nu aș reuși – în limitele de spațiu ale acestei rubrici – să vă spun câte ceva convingător despre fiecare dintre ele, l-am ales pe unul singur, textul de la pagina 142.

Intitulat Noaptea circulară, noaptea compromisului, acesta este pentru mine cea mai plăcută surpriză a volumului. Are forma unui jurnal și este scris de G. Șerban.

Alcătuit din 38 de notații, unele de un singur rând, altele de o pagină, textul este o imagine în mic a ceea ce reprezintă Cum iubim în mare: nu o odă iubirii, cum s-ar aștepta sufletele păgubos de sensibile, ci un diagnostic zilnic, la rece, al modulațiilor și formelor ei.

Legăturile chimice, sociale, artistice și conceptuale ale industriei chimice din România, într-o expoziție ce vine de la Timișoara la București (P)

Al treilea capitol al programului Design Signals - după automotive (2023) și textile (2024) - îi e dedicat și ajunge la București, la Bucharest Design Festival, între 28 mai și 21 iunie. Am vorbit cu Oana Simionescu, directoarea FABER, despre ce s-a întâmplat în treizeci de ani de industrie chimică românească, de ce statul e „marele absent și marele prezent", și ce mai poate face designul cu o industrie care pare că a rămas în urmă.

De la „plecăm azi“ la „avem asigurare?” Cum se schimbă vacanțele în cuplu când apar copiii (P)

Georgiana și Ionuț sunt doi părinți din București, cu doi băieți de 3 și 5 ani. Experiențele lor, prezentate în acest material, construiesc o realitate pe care mulți părinți o împărtășesc, dar o descoperă pe parcurs: în vacanțele de familie, protecția e o necesitate care aduce liniște. 

Cele mai multe sunt note inspirate de cărți, autori sau de ființele reale, biografice, ale unor artiști preferați.

„Se spune că scrisorile de amor adresate de Kleist acestui sacrificiu feminin sunt fără egal în literatura germană, Kleist a fost toată viața fascinat de sinuciderea în doi ca însemn al celei mai profunde intimități reciproce, dar și al unei experiențe erotice extreme.”

Notațiile cu adevărat tulburătoare sunt cele personale, în care G. Șerban cuplează, în formule de maximă concentrare, observația neutră cu o cruzime a autoexpunerii cum se poartă la marii cinici răniți ai literaturii franceze sau americane, de exemplu:

„Într-o vacanță de vară, Răzvan a murit înecat, în timp ce copiii de la bloc îl priveau de pe margine cum se îneacă. La un an de la moartea lui Răzvan, mama lui născuse deja un alt copil”.

Sau:

„Azi dimineață am făcut duș. Întâi mi-am spălat penisul, iar apoi chipul și asemănarea lui Dumnezeu.”

Sau:

„Romanul meu din șase cuvinte: «Mi-am expus inima: niciun vizitator.»” – aceasta din urmă o replică probabilă la provocarea adresată cândva lui Hemingway, de a scrie un roman din șase cuvinte. Hemingway a scris: „For sale: baby shoes. Never worn”.

Cum iubim nu este un volum care să vindece răni din amor sau să le dea speranțe visătorilor. Mai degrabă este o încremenire în timp și spațiu a raporturilor pe care fiecare dintre autorii incluși în volum le întreține, aici și acum, cu faptul de a iubi. Cu luciditate în locul sentimentalismului și cu multe particularități în locul universalismului. Un fel de „iubim așa cum suntem”.