Cum arăta paradisul ceaușist în 1988. Imaginile filmate pe ascuns de echipele TV occidentale

Adrian Mihălțianu

Publisher

Există un loc special undeva pentru nostalgicii Epocii de Aur, cei care ne repetă că „ne descurcam noi”, că „era mai bine înainte” și că „atunci eram stăpâni la noi acasă”. Pentru ei, dar și pentru cei care n-au apucat acele timpuri sau vor să-și reamintească, există o arhivă video formată din filmări personale și ale televiziunilor vestice făcute în România secolului XX.

Sigur, au fost mereu unii care s-au descurcat, în special securiștii, colaboratorii lor și nomenclaturiștii. Și nu erau puțini: peste 650.000 de români au fost colaboratori ai Securității, iar peste 30.000 erau securiști (în aparatul propriu-zis și în trupele de Securitate). Mii dintre membrii de partid de vârf, ai MAI și ai Armatei, atât la nivel central, cât și județean, duceau o cu totul altă viață decât românii simpli, muncitori.

Pe de altă parte, pentru alții a fost mai bine înainte chiar dacă nu se numărau printre cei de mai sus, pentru că în sălbatica tranziție care a urmat nu au reușit să se descurce nici măcar cât reușeau sub regimul comunist. Fiecare a trăit comunismul și tranziția din perspectivă proprie, unii mai bine, alții mai rău, fără să poată înțelege cât de înapoiată era, de fapt, țara, chiar și față de vecinii săi.

Propaganda era suficient de puternică încât să dea unora senzația de apartenență la un grup unit, la o misiune mai mare decât ei - iar propaganda asta a reapărut și azi, cu atât mai puternică pentru cei care au prins și vremurile mai destinse, din anii 1965-1980, care se regăsesc și ele în arhiva video a acelor timpuri.

Însă falimentul regimului comunist cauzat de împrumuturile externe investite extrem de prost la ordinele lui Ceaușescu nu a mai putut fi ascuns din 1980 încolo. Pe măsură ce înaintezi în timp prin arhiva video, vezi cum privirile oamenilor se schimbă, cum postura lor pe stradă se încovoiază, cum totul devine gri. Lupta pentru supraviețuire era din ce în ce mai grea.

Da, sărăcia nu a apărut în tranziție. Ea era mereu aici, ascunsă după blocuri, ignorată de televiziunea de stat și de presa controlată 100% de Partid. Românii se „descurcau” de multe ori prin furt: furt de la întreprinderea la care lucrau, furt de la CAP, furt de motorină, de benzină, de alimente, de ciubuc, de „ce-o fi”. Nu de voie, ci de nevoie. Mentalitatea asta a rămas, chiar și la peste trei decenii distanță, și este poate cea mai profundă moștenire a comunismului (deși, dacă suntem atenți, o regăsim și în epoca interbelică și chiar mai înainte, semn al unei țări în care talpa țării a fost abuzată mereu și mereu de cei de la putere).

După 1980, sărăcia extremă și încrâncenarea din privirile oamenilor sunt o constantă a imaginilor surprinse de echipele străine de televiziune care filmau „pe sub mână” atunci când reușeau să scape de sub supravegherea securiștilor.

De la chiriașii caselor naționalizate lăsate în ultimul hal, la țărăncile care se sculau la 4 dimineața ca să vină la piață să vândă ce nu mai puteai găsi în galantarele de la Aprozar, de la băgătorii de seamă la simplii trecători, privirile pierdute și umerii încordați ne defineau ca popor.

Un popor umilit de o clasă conducătoare scelerată, dirijată de Ceaușescu și de lacheii săi, cu absolut nimic diferiți de urmașii lor, baronii locali și centrali de azi. Ce diferă este faptul că milioane de români astăzi sunt liberi să-și decidă soarta, iar nivelul de trai general este incomparabil mai bun decât atunci. Sărăcie există și astăzi. Priviri grele și umeri încordați, de asemenea. Dar ei nu mai sunt o constantă. Chiar și cei care sunt vehemenți astăzi o duc sensibil mai bine decât ar fi dus-o, la aceeași vârstă, atunci.

Cine și-ar fi închipuit că, după 36 de ani, un procent atât de mare dintre români va suferi de amnezie și va fi așa de ușor de manipulat, în timp ce trăiește incomparabil mai bine decât o făcea atunci?

Ironia cea mai mare? Pentru inechitățile de astăzi sunt vinovați tot urmașii lui Ceaușescu și ai regimului comunist, adică exact aceia care au ținut România cu frâna de mână trasă atâta amar de vreme, iar acum vor să o întoarcă spre un regim similar celui din Rusia. Care ar accentua, evident, tocmai sărăcia celor pe care-i păcălesc.

Pentru cei care n-au apucat acele vremuri, o aducere aminte.