Cum a ajuns AUR arbitrul politicii românești. Politologul Ioan Stanomir: „Pauperizarea alimentează radicalismul”. Partidul lui George Simion își conservă potențialul de partid revoluționar

Laura Popa

Redactor Șef

La aproape două luni de la ruperea coaliției de guvernare și căderea cabinetului condus de Ilie Bolojan, România continuă să se afunde într-o criză politică fără o ieșire clară. Dacă în urmă cu un an victoria lui Nicușor Dan în fața lui George Simion era întâmpinată de o mare parte a societății ca o respingere a radicalismului, astăzi însă, paradoxal, AUR pare să dețină cheia oricărei formule de guvernare, iar posibilitatea alegerilor anticipate devine tot mai greu de ignorat.

Cum s-a ajuns aici, cine câștigă din blocaj și ce spune această situație despre starea democrației românești? L-am întrebat pe politologul și profesorul universitar Ioan Stanomir.

PressOne: Guvernul propus de Adrian Veștea nu a trecut luni, 22 iunie, de votul de încredere al Parlamentului, iar asta nu din cauza programului de guvernare slab calitativ sau pentru că-n rândul miniștrilor propuși se regăsea unul cu dosar penal sau altul care a plagiat - ci pentru că un partid extremist a decis să iasă din sala de plen și să nu voteze. Ce spune asta despre starea democrației românești, despre cine ajunge să decidă, și în ce fel, formarea executivului? 

Ioan Stanomir: Momentul pe care îl traversăm este un moment complicat, fiindcă Parlamentul este unul mai fragmentat ca niciodată, iar potențialul de coaliție al partidelor este unul redus. 

Ședința comună a camerelor Parlamentului pentru dezbaterea și votarea guvernului Adrian Veștea, la Palatul Parlamentului din București, 22 iunie 2026. Inquam Photos / George Călin

Cabinetul Veștea a fost blocat în Parlament pentru că nu avea majoritatea necesară. Partidul AUR a ieșit din sală, iar toate încercările de a obține voturi au eșuat, astfel încât votanții acestui cabinet s-au recrutat din rândurile PSD, ale membrilor PNL simpatizanți Veștea, ale unor partide mai mici și probabil ale minorităților naționale. 

E din ce în ce mai greu să imaginăm o cale de ieșire din această criză, pentru că dialogul între partide este din ce în ce mai dificil, iar președintele este deja în fața unei a doua nominalizări, iar dacă această a doua nominalizare eșuează, se poate ajunge la alegeri anticipate.

Care considerați că sunt șansele ca a doua nominalizare de premier venită din partea președintelui Nicușor Dan să eșueze și să fim puși în fața posibilității dizolvării Parlamentului și a alegerilor anticipate?

Este foarte posibil ca acest guvern să fie propus de către PSD și trebuie văzut cine va vota. AUR nu cred că va vota PSD, după evenimentele de ieri, sau cel puțin nu va vota decât în termenii stabiliți de AUR. 

Cei de la AUR sunt cei care pot decide în Parlament. De ce? Pentru că relațiile dintre PSD și PNL s-au deteriorat, UDMR nu a dat sprijin PSD.

Este firesc și normal că am revenit la o anumită formă de opoziție între partide. Cabinetele nu pot fi formate prin coaliții atât de largi, încât ele să nu mai aibă niciun fel de sens și niciun fel de identitate. 

În același timp, dificultățile apar atunci când nu mai poți forma coaliții. Dacă lăsăm la o parte AUR, rămân foarte puține partide care pot forma o coaliție, iar acestea nu mai sunt dispuse să mai formeze o coaliție. 

Lăsând, însă, la o parte aritmetica parlamentară, cum s-ar putea găsi o cale de ieșire din această criză?

Am înțeles că premierul demisionar Ilie Bolojan a propus această instituție a pactului între partide care presupune un soi de neagresiune parlamentară și un acord pe câteva linii importante ale guvernării. Însă oricâte acorduri ai încheia, este nevoie ca cineva să aibă suficiente voturi pentru a trece un cabinet. Iar principalul partid care poate lua această inițiativă în acest moment este Partidul Social Democrat. Întrebarea este cu cine? Dacă se orientează către UDMR și încearcă să mai obțină voturi și din de alte formațiuni mai mici, poate. Dacă PSD se îndreaptă către AUR, va fi o coaliție, iar în această coaliție se vede clar că domnul George Simion este din ce în ce mai puternic și mai imprevizibil.

SECRETISTAN. Bărbatul cu mâna la gură

PressOne a analizat zeci de imagini disponibile de la ședințele CSAT convocate din iulie 2023 încoace, în care generalul Răzvan Ionescu, director interimar al SRI, își acoperă parțial chipul cu o mână sau ambele, în contextul în care publicul din România nu l-a văzut niciodată pe omul care conduce Serviciul Român de Informații, iar pe site-ul instituției nu există nici măcar o fotografie cu acesta.

O mamă nedreptățită de statul român și-a găsit o parte de dreptate la CEDO: „O femeie în România este singură și slabă, statul n-o poate ajuta și nici nu vrea”

La patru ani după ce Mihaela State, o mamă din București, s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru modul în care statul român a eșuat în a-i proteja cei doi copii, femeia a câștigat procesul.

Acum, practic, relația dintre PSD și AUR este dezechilibrată în favoarea AUR.

Urmărind firul celor întâmplate în ultimele săptămâni, vedem cum PSD, cu sprijinul AUR, a inițiat această instabilitate de care vorbește toată lumea, dar PSD nu pare să fie și responsabil cu a propune o soluție care să aducă stabilitate. Ce mesaj transmite asta?

Perspectiva ca noi să nu avem un guvern pe o durată lungă nu este una îmbucurătoare. S-a spus că putem supraviețui și putem funcționa chiar și cu un guvern demis. Da, e adevărat. Se poate guverna și cu un guvern demis, dar acest guvern demis nu are posibilitatea de a organiza o planificare pe termen scurt și mediu. 

În plus, guvernul demis nu mai are majoritate, pentru că în Parlament există o majoritate alcătuită din PSD și AUR, dar este o majoritate pe care AUR nu a dorit să o transforme în majoritate de sprijin pentru cabinetul Veștea. Pentru că AUR își propune, de fapt, să-și conserve potențialul de partid revoluționar, așteptând să preia puterea prin alegeri la termen sau anticipate. 

Ați menționat dezechilibru în favoarea AUR dintre PSD și AUR. Iar în acest context, ce înseamnă pentru democrația românească faptul că liderul celui de al doilea partid ca pondere din legislativ a numit Parlamentul ca fiind „locul trădării”?

Aceste partide radicale au un limbaj radical. Limbajul ponderat nu pare să mai aibă câștig de cauză astăzi și atunci politicienii încearcă să folosească hiperbole și exagerări. 

În particular, însă, trebuie să fim corecți: majoritatea pe care domnul Veștea se pregătea s-o oficializeze era o majoritate obținută prin traficul de voturi. Iar principalul responsabil pentru traficul de voturi era domnul Marian Neacșu. Numai că de data aceasta, strategia verificată a PSD a eșuat. 

Omul de rând, cetățeanul, alegătorul, ce mai înțelege? Cel care privește desfășurarea evenimentelor politice și vede cum se poartă negocierile, cum liderul unui partid îi cere premierului să se prezinte la sediul partidului lui pentru a negocia o posibilă susținere? 

Principala concluzie este că toate sacrificiile pe care le-am făcut vreme de un an au fost inutile, pentru că această perioadă de turbulență politică a compromis șansele unei modeste redresări. 

Situația economică actuală este o situație puțin dătătoare de speranță. Oricât am fi de încrezători în capacitatea măsurilor de până acum de a scoate România din impas, prăbușirea consumului este un semn neliniștitor, pentru că prăbușirea consumului se va traduce, mai devreme sau mai târziu, în pauperizare. Iar pauperizarea se va traduce, mai devreme sau mai târziu, în radicalism și în porniri voluntariste și populiste în politică.

Există un tip de determinare pe care nu-l putem ignora.

Înseamnă și un AUR majoritar în Parlament în 2028?

S-a spus, pe bună dreptate, că în acest moment alegerile anticipate pot fi utile unui singur partid, partidul domnului George Simion. Celelalte partide pot crește, dar nu-l pot egala, în ceea ce privește potențialul de vot și potențialul de creștere al votului.

Dacă ar fi să privim dincolo de actualul impas, ce ar trebui să se schimbe în regulile după care este organizat statul, în interiorul partidelor, poate și în cetățeni, astfel încât peste 10 ani România să fie guvernată mai bine, nu doar mai puțin prost?

Este nevoie, în primul rând, de o regândire a rolului și funcționării partidelor politice. Criza democrației de la noi este, în primul rând, o criză a partidelor politice. Selecția pe care o realizează partidele politice este una deficitară. 

Apoi să nu uităm că această criză este legată și de erodarea poziției președintelui republicii. Președintele este un barometru care indică cât de rapid se poate pierde încrederea în instituții. Acesta este un lucru neliniștitor pe care nu-l mai putem ignora. Lipsa încrederii, lipsa capitalului încrederii și lipsa unei viziuni.

Încrederea se câștigă greu și vedem că se pierde foarte repede. Punctual, însă, cum ar putea cineva să sporească încrederea românilor în partide politice și în președinte?  Pentru că președintele Nicușor Dan a reprezentat o gură de oxigen pentru multe părți din societate în momentul în care a câștigat alegerile. 

Poate că președintele trebuie să înceapă prin a prezenta un raport privind anularea turului de la alegerilor. Ca să fie capabil să explice compatrioților săi motivele acestei decizii care se află la originea tulburărilor de acum.