
29/11/2025
Culisele Marii Uniri: cum s-a realizat, de fapt, România Mare, când cu doar câteva luni înainte România risca să dispară
În imaginarul colectiv al poporului român, imaginar creat de propaganda interbelică și, apoi, de cea comunistă, Marea Unire de la 1918 este un act eroic pe care l-a realizat poporul și doar poporul, fără sprijinul nimănui, într-un elan și un entuziasm unanim, de nestăvilit.
Ca de obicei, istoria adevărată e mult mai nuanțată. Pentru România Mare, poporul a plătit un preț absolut colosal, nota de plată fiind încărcată masiv de incompetența și corupția elitelor. Regatul României a suferit, raportat la populație, al doilea cel mai mare procent de pierderi după Serbia, deși țara nostră a luptat efectiv doar un an.
Realitatea e că România a pierdut războiul, fiind silită să încheie armistițiul de la Focșani și, apoi, pacea umilitoare de la Buftea. Faptul că regele a rezistat presiunilor și n-a ratificat documentul este doar o chichiță legală care ne salvează onoarea în mod oficial, dar România a fost, de fapt, învinsă.
Atât unirea cu Basarabia, cât și cea cu Bucovina au fost controversate. Mai ales alipirea Basarabiei, făcută la sugestia Germaniei în 1918, a avut serioase probleme de legalitate.
Unirea cu Transilvania nu s-a făcut pe 1 decembrie, la Alba Iulia, așa cum se spune oficial în manualele de istorie, ci pe câmpul de luptă al războiului cu Ungaria, în 1919. De fapt, această unire s-a consfințit în august 1919, când primele trupe române intrau în Budapesta, și a devenit oficială în 1920, când s-a semnat Tratatul de la Trianon. Emoționantă și simbolică, marea adunare populară de la Alba Iulia ar fi rămas doar un episod patriotic deosebit, dar fără impact istoric dacă n-ar fi existat o forță militară română care să-l impună.
Pentru Banat, România s-a luptat aproape la propriu cu Serbia. „Frații sârbi” au ocupat această provincie după capitularea Ungariei și au refuzat s-o mai părăsească. Atunci când, în sfârșit, au început retragerea la presiunile Franței, sârbii au jefuit sistematic Banatul care urma să le revină românilor. S-a ajuns în final la ciocniri militare între comunitatea românească organizată în miliții de autoapărare și soldații sârbi al căror comportament era de o barbarie greu de imaginat.
Nimic nu s-ar fi putut realiza, de fapt, fără ajutorul Franței. Franța ne-a reechipat, instruit și pregătit armata pentru bătăliile glorioase de la Mărăști, Mărășești și Oituz, din 1917. Ofițerii Misiunii Militare Franceze au înghețat de frig, suferit de foame și murit împreună cu românii în tranșee. Apoi, la tratativele de pace de la Paris, comandanții Armatei franceze au jucat un rol decisiv în convingerea decidenților politici că România merită sprijinită deoarece reprezintă cel mai important aliat în Estul Europei.
Doctorul în istorie Andrei Pogăciaș vorbește despre toate aceste momente, unele eroice și înălțătoare, altele jenante, iar altele de-a dreptul scandaloase, care au însoțit Marea Unire din 1918. Nu ar trebui să uităm niciodată că, de fapt, istoria e făcută de oameni. Cu clipele lor de inspirație sau de absență, cu pornirile eroice și căderile de lașitate, strămoșii noștri au găsit în ei puterea de a o scoate, cumva, la capăt când părea că totul e pierdut.
Întreaga poveste, în episodul de astăzi al Colecționarului de istorie, îndulcită cu vinurile excelente de la Domeniile Davidescu, furnizori oficiali ai Casei Regale a României.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Fără ajutorul tău, nu putem continua să scriem astfel de articole. Cu doar 5 euro pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi și poți face diferența chiar acum!

Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this
