Crima din Orient Express

În noua ecranizare a romanului Crima din Orient Express, scris de Agatha Christie în 1934, actorul şi regizorul britanic Kenneth Branagh face un exerciţiu de stil şi împleteşte atmosfera specifică unui interbelic romanţat cu mici comentarii la adresa societăţii capitaliste de azi.

În comparaţie cu varianta din 1974, semnată de Sidney Lumet – cea mai cunoscută de până acum, pentru care Ingrid Bergman a câştigat Oscarul destinat rolului secundar feminin –, aceasta este ironică şi mult mai jucăuşă.

În acelaşi timp, deznodământul reuşeşte să iasă din sfera teatralului, iar printre actorii principali îşi face apariţia şi un afro-american, Leslie Odom Jr..

Aceste adăugiri de nuanţă pot fi puse pe seama trecerii timpului, a ruperii unor tabuuri sociale sau pur şi simplu a modificării felului în care se spune, cinematografic, o poveste.

Manuel Garcia-Rulfo, Daisy Ridley şi Leslie Odom Jr..

Branagh deşiră firul epic în mod relaxat, conştient că mulţi spectatori îl cunosc deja.

Felul aproape mistic prin care detectivul Hercule Poirot face conexiunile cele mai dificile se înscrie într-o logică a artificialităţii care este asumată la nivel scenaristic şi care e moştenită dinspre opera originară.

Numai că această trăsătură de caracter e dublată de auto-ironia pe care Branagh i-o potenţează lui Poirot.

Astfel, Crima din Orient Express, varianta 2017, nu caută să convingă prin deducţiile specifice anchetei, ci mai degrabă prin detaşarea cu care actorii şi implicit personajele ajung să conştientizeze, în faţa camerei de filmat, că interpretează un rol.

Ei au un dialog permanent şi aproape direct cu spectatorul, fapt neîntâlnit în operele generaţiilor precedente.

De pildă, la începutul acţiunii, Poirot e recunoscut de una dintre domnişoarele care vor călători alături de el. Felul cum îl recunoaşte reprezintă un comentariu exterior faţă de povestea interioară a romanului Agathei Christie.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Miss Mary Debenham (Daisy Ridley) îi spune lui Poirot că îl recunoaşte după mustaţă, fapt pe cât de necredibil în poveste, pe atât de amuzant şi conform cu abordarea plină de referinţe a lui Branagh.

În aceste condiţii, faptul că Branagh însuşi este cel care îl interpretează pe Hercule Poirot devine logic şi adaugă o dimensiune suplimentară exerciţiului retoric şi uşor manierizat pe care britanicul îl face alături de o distribuţie aproape de necrezut: Michelle Pfeiffer, Derek Jacobi, Judi Dench, Willem Dafoe, Daisy Ridley, Penélope Cruz, Johnny Depp şi Olivia Colman.

Johnny Depp, într-o scenă din film.

Contextul din jurul filmului, împreună cu povestea originară pe care o reiterează, ajunge să capete un dublu rol.

Întâi, putem vorbi despre tentativa formală de a deconstrui şi reconstrui în cheie contemporană o poveste clasicizată. Pe urmă, identificăm caracterul moralizator al unei mici istorii care trebuie spusă din generaţie în generaţie, pentru a nu fi pierdută.

Crima din tren funcţionează, iată, ca simbol şi, prin urmare, ca legendă. Aparent de neiertat, un astfel de gest capital poate fi totuşi înţeles în anumite condiţii.

Hercule Poirot, o personalitate, imaginea autorităţii, ajunge să fie investit cu povara deciziei. El este cel care hotărăşte ce fapte trebuie pedepsite şi ce fapte pot fi trecute cu vederea.

Uciderea lui Edward Ratchett (Johnny Depp) – criminal la rândul lui, paria al societăţii civilizate, om care vinde falsuri pe post de antichităţi – capătă astfel semnificaţia unui eveniment-pretext, cu ajutorul căruia se răspândeşte o pildă.

Poirot, detectiv lucid şi membru de vază al societăţii, poate permite o crimă dacă ea îndeplineşte o funcţie de reparaţie moral-socială.

Aşa cum se întâmpla şi cu ecranizarea din 1974 (Albert Finney, Lauren Bacall, Ingrid Bergman, Jacqueline Bisset, Jean-Pierre Cassel, Sean Connery, Anthony Perkins, Vanessa Redgrave), în spatele acestei morale trebuie puşi actori cei mai cunoscuţi. Ei vor credibiliza povestea nu numai prin interpretare, ci mai ales prin aportul faimei.

Aura lor transformă o simplă poveste poliţistă petrecută în tren în Povestea unei societăţi duplicitare, care trebuie să îşi recunoască vina pentru a putea merge mai departe.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€