Sylvester Stallone şi Michael B. Jordan, într-o secvenţă din film.
30/01/2016
Creed
Sylvester Stallone a făcut prea multe filme proaste de-a lungul carierei sale de aproape cinci decenii. Dar Creed nu-i mai îndreptățește pe filmologii rafinați, cei care îi minimalizează rolurile, să-l ignore. Pentru că acest sequel al seriei Rocky ne arată ce ar fi putut să devină Stallone dacă nu era prins în vârtejul producțiilor cu succes „de casă”.
Chiar faptul că, la un interval de 40 de ani, el este nominalizat din nou la Oscar și a câștigat deja un Glob de Aur reprezintă mai mult decât o recompensă la final de carieră. E, poate, traversarea unui deșert artistic.
În rolul lui Rocky Balboa bătrân, întors pe ringul de box dintr-o obligație morală față de fostul său adversar Apollo Creed, Stallone demonstrează talentul unui actor autentic. În plus, această a șaptea poveste din seria Rocky nici nu mai face parte dintre aventurile armăsarului italian în lumea boxului profesionist.
Nu mai vedem nimic din propaganda dezgustătoare răspândită în cele cinci versiuni care au urmat primului film – 1979, 1982, 1984, 1990, 2006. De neuitat, în sens negativ, rămâne episodul în care Rocky, cu short vopsit în culorile steagului american, îl bate pe Ivan Drago (Dolph Lundgren), echipat regulamentar cu secera și ciocanul.
Sigur, mitul american al omului simplu, al marginalului care poate reuși în viață, rămâne intact în Creed.
Tot astfel, regizorul Ryan Coogler încorporează mai multe elemente din primul Rocky (1976), realizând un film remarcabil care nu este o copie. (Oricum, influența acelui prim Rocky nu poate fi dezavuată nici în istoria filmului, pentru că mari filme precum Raging Bull sau, mai recent, Million Dollar Baby sunt inspirate din producția lui Avildsen.)
La fel ca în filmul din anii ’70, protagonistul din Creed este un tânăr fără viitor, care visează la o carieră în lumea sportului cu mănuși. La fel ca Rocky, Donny Creed se îndrăgostește de o femeie cu probleme – Bianca (excelent jucată de Tessa Thompson – foto), o muziciană cu probleme de auz. Care îl încurajează pe Creed tot așa cum Adrian îl susținea emoțional pe Balboa.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
Există și o componentă a filmului care poate (și trebuie) să fie criticată. Rolul făcut de Michael B. Jordan este pe cât de lipsit de de energie, pe atât de mulat după originalul din anii ’70. Iar repriza de box între Adonis și Ricky Conlan aduce mult prea mult cu confruntarea dintre Rocky și Apollo Creed.
Adevăratul erou însă este Stallone, căruia i se potrivește de minune rolul bătrânului Balboa, acum văduv, proprietar al restaurantului – cum altcumva – Adrian’s. Se vede că el cunoaște cele mai mici nuanțe și simte fiecare modificare emoțională a personajului său.
Perfecțiunea unei dimineți oarecare
Uneori, vorba Annei Lamott, "merită să demisionezi de la cârma destinului tău", să accepți absența oricărui control asupra spațiului și contextului, să te abandonezi necunoscutului, să recunoști cu smerenie că nu ești altceva decât un biet orfan rătăcitor într-o lume prea largă. Exiști doar. E și aceasta ceva, dacă nu chiar totul.
Ce faci în primul weekend din februarie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne
Raionu’ Bucluc în București, seri de stand-up în Cluj-Napoca, show de poezie performativă în Timișoara și concert de metal în Iași. Tu ce faci în weekend?
Puțini știu că primul scenariu despre Robert Balboa a fost scris chiar de Stallone. În plus, relația dintre Rocky și Donny, având în fundal atmosfera de suburbie decrepită a Philadephiei, este veridică și profund umanizatoare.
Rocky ia acum locul lui Mickey, în postura de bătrân antrenor care scoate din anonimat un băiat ambițios. Și o face într-o manieră lipsită de emfază.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Poate că, parafrazându-l pe Truffaut, nu există actori proști, doar roluri care nu li se potrivesc. Iar filmul de față ne demonstrează că pentru fiecare există un rol perfect, un personaj care poate fi întruchipat în mod magic, o stare care poate fi transmisă dincolo de bariera marelui ecran.
Și dacă ne gândim că Stallone a debutat în filme porno, plătite cu 200 de dolari apariția, s-ar putea să ajugem la concluzia că traseul său prin seria Rambo și apoi printr-o suită de catastrofe cinematografice – de pildă, Cobra (1986) sau Judge Dredd (1995) – nu mai reprezintă atât responsabilitatea lui, ca actor, cât a industriei în sine.
Oricum, dincolo de intriga exterioară și testosteronul implicit al unui film despre box, această re-inventare a uneia dintre cele mai durabile francize cinematografice ne vorbește despre vulnerabilitatea vieții.
Regizorul Ryan Coogler a gândit un film fără excese, fără melodrame, cu inflexiuni ironice și referințe amuzante (cum este secvența în care tânărul afro-american aleargă printre case dărăpănate, aidoma „armăsarului italian”). Până și tema muzicală compusă de Bill Conti, deja clasicul „Gonna Fly Now”, este utilizată în cheie auto-ironică.
Și finalul are parte de un tratament delicat. Ferindu-se de locul comun al scărilor eroice, Coogler îl pune pe bătrânul Rocky să urce treaptă de treaptă, susținut de Donny.
De fapt, scările acestea care duc spre Muzeul de Artă din Philadelphia sunt numite chiar „scările lui Rocky”, iar în partea de nord a complexului există o statuie a eroului de film.
Acolo, la finalul unei ascensiuni care pare să nu se termine, Rocky închide cercul. După cum spune eroul: „Timpul face knock-out pe oricine. Nimeni nu învinge timpul”.
De aceea, poate că, după 40 de ani, mai există un Oscar pentru Rocky. Iar dacă, în 1976, doar filmului și regizorului li s-a decernat faimoasa statuetă, acum Stallone însuși merită recunoașterea Academiei pentru acest rol memorabil.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this