Simona Sora
Redactor
21/05/2017
Cozonac. Transilvania. O călătorie
Nu mi-a venit să cred cînd am dat, nu de mult, într-o librărie de cartier peste cartea Adinei Kenereş Cozonac. Transilvania. O călătorie. Nu ştiam că Adina Kenereş – autoarea unui minunat roman, Îngereasa cu pălărie verde (despre care Radu Ţeposu scrisese pe vremuri ca despre o variantă modernă şi puţin frivolă a Crailor de Curtea Veche), şi al unui remarcabil volum de nuvele, Rochia de crin (trei povestiri, dintre care „Micuţa” a fost considerată o Doamna Dalloway à la roumaine) – a publicat un roman nou.
Şi, fără să exagerez, de ani buni încoace ştiu cam tot ce mă interesează din ce apare, e prima mea preocupare. Cum să nu ştiu, totuşi, că Adina Kenereş a publicat, în cele din urmă, cel de-a doilea roman, pe care îl aşteptam şi eu, ca alţii, de vreme bună?
Prospectez săptămînal librăriile din Bucureşti, site-urile cele mai importante dedicate noilor apariţii şi am încă buni prieteni care mă ţin la curent cu tot ce mişcă. Cum de nu am aflat că a apărut o carte pe care o aştept de mult?
Dincolo de orice întrerupere de curent pe drumul dintre autor şi cititor, am avut brusc senzaţia că romanul acesta (pe care nu l-am putut lăsa din mînă) vine din altă lume.
Am avut, mai exact, citind acest excelent roman, confirmarea unui exil definitiv şi fără putinţă de întoarcere, asumat, încheiat, negru. Ca şi cum Adina Kenereş nu s-ar fi întors niciodată, de fapt, din Franţa, unde a fugit, în 1987, urmată în vara lui 1989 de soţul ei, poetul Petru Romoşan.
Ca şi cum ar fi scris acest roman dur, nostalgic (în sens kunderian) şi terminal-ironic de dincolo, dar nu din Franţa, şi nu din România, poate dintr-un limb istoric, geografic şi politic, dintr-o Transilvanie mitică, dintr-un Ardil străvechi, ţară imobilă, neschimbată, cu valorile intacte.
Aşa încît stratagema narativă a privirii străinului din Cozonac. Transilvania. O călătorie este de fapt dublată de o altă lentilă, cu mult mai străină, care vede tot, înţelege tot şi nu iartă nimic.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
Naratoarea, întoarsă pentru cîteva zile din Franţa cu intenţia de a scrie un reportaj pentru o revistă franţuzească (despre „brioşa” ardelenească numită cozonac), e însoţită de o franţuzoaică get-beget care vrea să cunoască ţara de baştină a unui bărbat iubit, Mihai.
Nu întîmplător, privirea acesteia din urmă e pînă la capăt blurată de iubire şi iertare, de înţelegere şi compasiune.
E mai degrabă privirea cuiva care ştie, din experienţă, că, în relaţiile dintre oameni, lucrurile esenţiale (iubirea, încrederea, credinţa) sînt întotdeauna mai importante decît accidentele de parcurs.
Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”
La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie.
Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică
România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.
Franţuzoaica Geneviève (Gene) nu e doar o străină cu instrucţie medie (kinoterapeuta naratoarei), predispusă la degustarea pitorescului dintr-o ţară pierdută la marginile civilizaţiei europene, ci mai ales o fiinţă implicată esenţial, prin iubire, într-o lume care-i aminteşte de lumea alsaciană a bunicilor.
Nici măcar limpezirea unor ciudăţenii (securistice) din biografia românească a lui Mihai nu-i opacizează Genevièvei din Vosges lentila prin care priveşte ţara străină şi sălbatică pe care o iubeşte aprioric.
În schimb, privirea naratoarei e neagră. Într-un text cum numai Adina Kenereş putea scrie în acest moment în literatura română, în stilul kenereşian inconfundabil, cu volute şi piruete stilistice, cu cuvinte inventate şi mixturi lexicale unice, naratoarea acestui mic roman despre o ţară şi o viaţă furate traduce mecanismele răului:
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
„…în rest, tot ce nu e clar e doar pură frică, naşterea şi moartea sunt capetele fricii… În franceză, frica e o stare psihică sau organică trecătoare, cu cauze şi rezolvări. În română, de optzeci de ani, frica e nedreptate, înjosire, umilire, renunţare, despărţire, pierdere, abandon, ruşine, căinţă, furie, sinucidere, crimă, victoria de oţel a răului asupra binelui. Antimorală, anti-Hollywood, antiviaţă. Ceva simplu, în fond. Intraductibil”.
De dincolo, din limbul celor fără de ţară, dar şi de dincolo de micile şi marile scandaluri ale tranziţiei, Adina Kenereş scrie un roman despre singurul loc pe care nu ţi-l poate lua nimeni. Numele lui e secret, deşi calea spre el mai trece încă prin zona Orăştiei din ţinutul Hunedoarei (Hindioara, cum îi zicea Vasile Lovinescu). Acolo unde se face cel mai bun cozonac din lume.
*
Adina Kenereş, Cozonac. Transilvania. O călătorie, Editura Compania, 2015.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this