Cotul Dodonului. Ziua în care Basarabia a ales un președinte pro-rus

Candidatul pro-rus Igor Nicolaevici Dodon (41 de ani) a câștigat alegerile prezidențiale din Republica Moldova. Lider al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Dodon a obținut 52,5% din cele peste 1,6 milioane de voturi exprimate pe 13 noiembrie.

În ziua acestui scrutin crucial – primul, după 20 de ani, în care cetățenii Republicii Moldova și-au putut alege direct președintele –, o echipă a PressOne s-a aflat la Chișinău.

Am vrut, astfel, să aflăm cât contează, dincolo de Prut, discursul unionist de la București și cum văd basarabenii viitorul țării lor.

*

„Sosește cel mai important om din țară”

Duminică, 13 noiembrie 2016. La Chișinău, termometrele se apropie de punctul de îngheț, iar lapovița taie obrajii. Ultimele frunze desenează piruete violente în aer.

Un cor bizantin răsună dintr-o biserică aflată în apropierea arterei principale a orașului – bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt.

Altminteri, capitala de peste Prut e încă ațipită: arareori, siluete înveștmântate în pelerine negre se ivesc ca din pământ.

Într-un cartier de la periferia oraşului, dincolo de o pădure galbenă şi deasă, o forfotă măruntă va tulbura, puţin mai târziu, liniștea dimineții.

*

Căminul de copii „Ion Creangă” de pe strada Suceava, în Sectorul Buiucani, servește drept secție de vot și caldă mântuire pentru cohorte de ziariști zgribuliți.

Ziariștii îl așteaptă, la ora 9.30, pe candidatul pro-rus la președinția Republicii Moldova, Igor Dodon.

Pe o alee îngustă, pavată cu frunze moarte, Dodon apare triumfător, la ora anunțată presei. Zâmbeşte de parcă ar avea un covor roșu sub tălpi. E însoțit de soția sa, Galina, și de cei trei băieți ai lor (foto).

În vreme ce Dodon se apropie, parcă, la ralanti, mezinul Nicolae se poticnește și e cât pe ce să își piardă echilibrul cu totul, dar Igor Nicolaevici îl ridică în brațe. Poticneala se transformă într-un gest de tandrețe al tatălui, astfel încât imaginea e salvată.

Căminul de copii unde votează soţii Dodon – în fapt, o casă veche, cu pereții scorojiți împodobiți de poezii și desene colorate – este deja neîncăpător pentru zecile de persoane care îl urmează pe candidat.

Șeful secției de vot chiar se răstește la operatorii tv care năvălesc în încăpere: „Ușor, că dați tăt jos! Sosește cel mai important om din țară!”.

Dodon și soția sa parcurg procedura de votare, în timp ce alți cetăţeni, care deja au format o coadă, sunt poftiți înăuntru, „să voteze normal”. Cu toții refuză. Singur, un bărbat se enervează pe reporteri: „Nu avem noi când aștepta presa, ne facem datoria și-am plecat! Hai, răriți-vă!”.

Când introduce buletinul de vot în urnă, Igor Nicolaevici îl ține în brațe pe micul Nicolae ca pe un trofeu. Momentul e înghițit pe nemestecate de presă, într-o rafală de blițuri.

*

„Votez pentru tăți nepoții și tăte nepoatele”

Nu departe de căminul „Ion Creangă”, de unde Igor Dodon a plecat împreună cu familia sa în același ritm teatral, se află Liceul Teoretic „Petru Rareș”, unde are să voteze, la ora 12, candidata Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), Maia Sandu.

Prezentată de presa occidentală drept „candidatul anti-oligarhi”, ea a intrat în turul al doilea ca prin minune: doar două puncte i-au lipsit lui Dodon să obțină majoritatea voturilor încă din 30 octombrie.

Din acest motiv, Maia Sandu a pornit cu un dezavantaj, pe care a încercat să îl neutralizeze mobilizând cetățenii din diaspora. La ora la care cei de acasă votau, așadar, în așteptarea ei, părinții și frații lor plecaţi la muncă prin Vest pregăteau plăcinte și se așezau la cozi în fața secțiilor de la ambasade.

La Liceul „Petru Rareş”, un bărbat (foto) ne spune:

„Votez pentru copii, pentru tăți nepoții, tăte nepoatele, fiica Alesia, nepoata Ilincuța și nepoata Sofia… pentru dânșii. Să vedem mai departe, viitorul să fie mai bun, pensia să fie ridicată și să avem locuri de muncă. Io sunt invalid de gradul II și își bat joc ăștia acuma… am pensie de 1.500 de lei (aproximativ 300 de lei românești – n. r.)„.

O femeie care se prezintă Elena (foto) ne descrie foarte plastic campania electorală:

„Cred în votul meu, de aceea am și venit la vot, dar ce speranță? Ce să zic? Toți sperăm să fie viitorul mai bun pentru copii și pentru toată lumea. Campania o fost murdară, s-o murdărit unul pe altul din cap până în picioare!”.

În vreme ce oamenii votează, câteva femei încinse cu șorțuri albe (foto) îi servesc cu bomboane sau plăcinte pe alegătorii care trec pragul. Iar unii desfac baierele pungilor și iau câteva plăcinte la pachet.

O femeie însărcinată, care împinge un cărucior, își așteaptă soțul aflat în cabina de votare. O îndemnăm la vorbă, însă ne refuză.

„Oricum nu contează”, ne spune.

Ea şi soţul ei sunt printre puținii tineri care au trecut pragul secției de votare până la ora 11.

La ieșirea din clădirea liceului, o tânără jurnalistă din Chișinău îi „ceartă” pe alegătorii care o refuză: „De ce nu vorbiți? Nu vreți? De ce? Nu votăm toți pentru același lucru? De cine vă e teamă?”.

Unii pleacă, încovoiați și resemnați. Pare că într-adevăr le e teamă.

„Îs speriați, săracii”, spune fata. „Dar unii sunt și tari-tari încăpățânați!”, ridică ea glasul, după care își desenează un surâs menit să-i cucerească pe alegători. Și, în cele din urmă, reușește (foto).

Ceva mai departe, Tatiana (foto, jos) ne explică de ce a votat:

„Ne doare sărăcia, evident, lipsa locurilor de muncă, tineretul care se orientează peste hotare. Cred în careva soluții… ale unuia din candidați. Contează foarte mult votul de astăzi”. 

*

„Maia Sandu a fost una împotriva tuturor”

Fost purtător de cuvânt al președintelui Nicolae Timofti, analistul politic Vlad Țurcanu (foto) spune că oamenii votează din dezamăgire. Diferența este că, de fiecare dată, votul lor are o componentă geopolitică: Est sau Vest?

Iar basarabenii, până de curând, alegeau Occidentul.

„Specificul Republicii Moldova este că, atunci când eșuează tabăra pro-europeană, cealaltă tabără este pro-rusească. Nu vine o altă tabără!

În dezbaterile televizate, Dodon a încercat să o asocieze pe Maia Sandu cu guvernările din ultimii șapte ani și cred că în mare parte a reușit, fiindcă ea a fost trei ani ministru al Educației.”

Sunt orele prânzului şi stăm de vorbă cu Vlad Ţurcanu într-o cafenea. De puţin timp a votat şi Maia Sandu, care a primit, simbolic, un buchet de flori galbene – culoarea sa de campanie.

Țurcanu e pesimist în ceea ce privește șansele ei:

„Maia Sandu a început târziu să fie cunoscută… Neavând structuri de partid, nu a avut cine să combată aberațiile promovate de Igor Dodon și de acoliții săi. Și oamenii au rămas cu impresia că ea e împotriva Bisericii, că va aduce sirieni în țară, că e altfel.

Pe Maia Sandu, dacă o cunoști, vezi că e o ființă normală, lucidă, senină, și asta înțelegi dacă vorbești cu ea. Dacă auzi de la Igor Dodon cum e Maia Sandu, rămâi cu impresia aceea. Nu a beneficiat de mulți susținători, iar eu am spus o frază care nu a plăcut unora: «În această campanie, Maia Sandu a fost una împotriva tuturor»”.

Totuși, dincolo de eterna pendulare între Est și Vest, are președintele Republicii Moldova prerogative care să îl transforme într-un personaj central la Chișinău?

Țurcanu susține că da.

„De exemplu, în calitate de comandant suprem al forțelor armate, va desăvârși opera lui Vladimir Voronin, aceea de a slăbi și mai mult armata. 

Apoi, mai există un proiect adoptat în prima lectură de către Parlament, trimis la avizare la Curtea de la Veneția – proiect asumat de Moldova în cadrul Acordului de Asociere la UE.

La ora actuală, procurorul general este numit de Parlament, la propunerea președintelui. Proiectul care urmează să fie aprobat spune că propunerea o face Consiliul Procurorilor și numirea să o facă președintele.

Iar președintele mai are un cuvânt de spus: numește primul-ministru.”

Idealul Unirii – promovat de politicieni care s-au compromis 

Vlad Țurcanu spune că există o explicație și pentru atitudinea cetățenilor față de ideea unificării cu România: acest proiect a fost folosit de unii dintre cei mai controversați politicieni de la Chișinău.

„Mi-aş dori ca partidele din România să se pună de acord asupra unor strategii comune în ce privește Republica Moldova. E bine că la București există această concurență între partide, pentru că România capătă vizibilitate în plus, dar dezbaterile politicienilor din România care depășesc uneori cadrul civilizat nu ajută Moldova. Am discutat și eu cu diferiți factori politici de la București și fiecare încearcă să tragă plapuma asupra sa, ceea ce pe mine mă lasă rece.”

La rândul lui, analistul politic Doru Petruți ne-a declarat că aparițiile fostului preşedinte Traian Băsescu în campania electorală de la Chişinău au avut un efect contrar celui scontat: i-au mobilizat, practic, pe votanții lui Igor Dodon.

„Aparițiile lui Traian Băsescu au făcut același lucru în ultimii ani: au avut rolul de a mobiliza stânga. Niciodată nu au făcut bine declarațiile domnului Băsescu, luând în calcul contextul. Declarațiile sale bucură, dar în realitate dau apă la moară celor care îl susțin pe Dodon.”

Dezamăgit, Petruți mai spune că principala temă abordată în campania electorală – legăturile reale sau imaginare ale candidaților cu oligarhul Vlad Plahotniuc – nu are, de fapt, niciun impact asupra traiului cetățenilor.

„Campaniile ambelor tabere au conținut foarte multe elemente negative, s-a discutat despre minciunile pe care fiecare le-a spus despre celălalt, a fost o campanie care a avut un caracter profund negativ.

Tema principală a campaniei a fost care candidat are legături mai puternice cu Plahotniuc – o temă care, la modul general, nu cred că are vreun impact pentru cetățeni. Despre problemele reale ale cetățenilor s-a discutat prea puțin. 

Se dă o luptă simbolică, între Est și Vest, pentru că ambele tabere au înregistrat eșecuri semnificative în ultimii ani.”

*

„Dodon seamănă cu o zi de sărbătoare: Sâmbăta Morților”

Duminică, ora 21, sediul PAS. În încăperea în care Maia Sandu susține, de regulă, conferințele de presă au rămas doar câțiva reporteri. Candidata PAS a amânat declarația de presă pentru ora 21, să nu fie acuzată ca încalcă legea.

Legea spune că, în ziua alegerilor și în ajun, țara se cufundă în Zilele Tăcerii: altfel spus, nimănui nu îi este permis să facă declarații politice.

O tânără jurnalistă se pudrează, în timp ce alta face probe de microfon. Alţii verifică ultimele știri: în diaspora, mii de cetăţeni ai Republicii Moldova au fost trimiși acasă, fiindcă secțiile de vot au rămas fără buletine.

– Îi strașnic, să vrei să votezi și să n-ai unde!

Ca să înveselească atmosfera, un băiat spune o glumă:

– Știți cu ce samănă Dodon, fetelor? Cu o zi de sărbătoare. 

Fetele îl privesc curioase – așteaptă, pesemne, continuarea.

– Cu Sâmbăta Morților! 

În sală se stârnește o furtună de hohote de râs. Ceva mai târziu, răsare un alt jurnalist:

– Am adus plășinte. O făcut mama pentru voi. 

Echipa Maiei Sandu oferă presei mere, prune, bomboane și struguri. Jurnaliştii veniţi de la Bucureşti se îndeamnă unul pe altul să ia o prună, când un basarabean intervine:

– Aia nu-i prună, mă, e perjă! Perja-i cel mai sexy fruct, nu știați? 

Atmosfera e caldă şi sediul PAS pare un adăpost în faţa viscolului de afară.

Apare Maia Sandu, care vorbește despre încălcări ale dreptului la vot, cere investigarea fraudelor şi susține că au existat voturi cumpărate.

„Rămânem vigilenți până la capăt și vom clarifica împreună fiecare încălcare. Nu le vom permite să ne fure votul. Sunt încrezătoare că am pornit cu dumneavoastră schimbarea de care cu toții avem nevoie.”

După declarație, echipa de campanie îi roagă pe jurnaliști să părăsească încăperea. Avea să fie, de altfel, ultima intervenție a Maiei Sandu (foto) în ziua alegerilor.

Ceva mai târziu, Igor Dodon – victorios – îndemna la calm și o invita pe Maia Sandu să îl sune pentru a-i transmite felicitări.

*

„Rusul a pus laba pe noi și oamenilor le e frică”

„În Republica Moldova”, ne spune o jurnalistă care a preferat să nu o cităm, „aproape toate televiziunile sunt controlate de oligarhul Vlad Plahotniuc”. 

În plus, Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA), echivalentul CNA-ului de la Bucureşti, este subordonat politic. Poate și din acest motiv, cele mai multe posturi de televiziune din Republica Moldova sunt în limba rusă.

Cu excepția câtorva canale – TVR, Pro TV și Favorit –, celelalte difuzează filme americane dublate în limba rusă și arareori li se adaugă subtitrare în limba română.

„E o minune că oamenii de aici vorbesc româna”, ni se spune.

Ca o notă de culoare, unele vedete din dreapta Prutului, aproape absente din audiovizualul românesc, vin regulat să concerteze la Chișinău: Fuego, Paula Seling şi Ducu Bertzi sunt doar câteva nume.

„Cei mai iubiți români sunt Traian Băsescu și Andreea Marin”, ne mai spune jurnalista, iar „tot ce vine dinspre România e văzut drept bun, cinstit, integru”.

Pe de altă parte, există și români basarabeni care, persecutați fie și pentru că au îndrăznit să vorbească în limba română, s-au resemnat. Jurnalista care ne ghidează prin Chișinău ne povestește:

„Rusul a pus laba pe noi și oamenilor le e frică. Noi rămânem aici, cu ei. Mulți sunt angajați la stat, sunt obligați să voteze cu socialiștii. Alții nu înțeleg, televiziunile cu acoperire națională sunt ale lui Plahotniuc. Nu ajunge informația la oamenii de la sate”. 

De teamă, oamenii nu spun ceea ce gândesc. A constatat-o întreaga clasă politică, în urmă cu doar câțiva ani, când sociologii au decis să renunțe la exit-polluri. Practic, diferența între ceea ce declarau oamenii la ieşirea de la vot și rezultatele reale era, de fiecare dată, surprinzătoare.

Republica Moldova este un stat al paradoxurilor, un stat unde cineva te poate numi „frate” și, peste câţiva paşi, altcineva nu concepe să i te adresezi în limba română.

„Din păcate, în Republica Moldova, oamenii se mobilizează când suntem pe buza prăpastiei”, comentează Vlad Ţurcanu, fost purtător de cuvânt al preşedinţiei.

Neoficial, cei dornici de unirea cu România îi condamnă, totuşi, pe liderii politici de la București: pentru că au așteptat prea mult şi pentru că speculează orice vot venit de la basarabeni.

„Știi, pe noi ne deranjează când suntem numiți «moldoveni»”, ne spune ziarista care ne-a devenit prietenă.

„Noi ne considerăm români basarabeni sau cetățeni ai Republicii Moldova. Să ne spui că suntem moldoveni înseamnă să recunoști că suntem stat separat, că există cetățean moldovean.”

Cu siguranță, Republica Moldova este un tărâm al paradoxurilor: au dovedit-o chiar aceste alegeri libere, când oamenii au ales un fost comunist.

„Problema e că România e ca o soră mai mare – grijulie cu mezina, când mezina țipă. Uneori, mezina țipă prea târziu.”