Corespondență din Republica Moldova: Pentru ce se pregătește Transnistria?

Indiferent de existența unei regiuni separatiste în Republica Moldova, sărbătorile religioase sunt valabile pe ambele maluri ale Nistrului, așa că luni, 25 aprilie, atât la Tiraspol cât și la Chișinău, era a doua zi de Paști, o zi pe care cu siguranță nu o alegi pentru a organiza un atac asupra unei clădiri goale. Dar s-a întâmplat.

Edificiul pretinsului minister al securității, numit MGB, din regiunea separatistă Transnistria, ar fi fost atacat cu lansatoare de grenade. Poziția regimului e că au fost cel puțin trei explozii. Atacatorii au țintit etajul doi al clădirii, iar în urma impactului au avut de suferit ferestrele, ușile, dar și blocurile de locuit din apropiere.

După explozie totul a decurs în așa fel încât în spațiul public să apară cât mai multe fotografii – atât cu clădirea avariată, cât și cu armele folosite. În prima oră de după impact, presa de la Kremlin difuza imagini de la fața locului, în direct, la emisiunile cu cele mai mari audiențe.

Cei care cunosc bine strada unde se află clădirea MGB-ului transnistrean cunosc câte de securizată era, în apropiere fiind și alte instituții de forță, iar lipsa unor suspecți reținuți până astăzi, sau a imaginilor cu momentul lansării grenadelor, ridică suspiciuni și mai mari. 

Reacția inițială a fost că e o înscenare. Mulți din cei care trăiesc în regiune ne-au spus acest lucru în discuțiile cu noi, aceleași impresii sunt și printre formatorii de opinie de la Chișinău. O făcătură. O provocare ieftină. Așa au catalogat-o unii, mai ales că lansatoarele folosite ar fi în dotarea regimului: este vorba de – RPG-27 (РПГ-27 «Таволга»). 

În dimineața de după primele explozii, au apărut informații despre un alt presupus atac la Parcul de transmițătoare radio „Maiak” din localitatea cu aceeași denumire din raionul Grigoriopol.

Maiak

Maiak este unul din cele mai mari transmițătoare de pe teritoriul Republicii Moldova, moștenire din URSS. Este un obiectiv strategic deținut de Federația Rusă.

În 2007 a fost cumpărat de „Rossiiskaya Televizionaia i Radioveschatelinaya Seti” (ФГУП «Российская телевизионная и радиовещательная сеть») – o întreprindere deținută de Guvernul Federației Ruse, care deține monopol la retransmisia semnalului TV și radio. 

Cu mai mulți ani în urmă, din cauza condițiilor meteo, o parte din complexul stației a fost doborât la pământ  de chiciură sau promoroacă (antenele au căzut sub greutatea gheții)

A rămas funcțională ceea mai importantă componentă a stației. Complexul de transmițătoare era alcătuit din mai multe antene mobile ce se mișcau pe linii de tren, pentru a putea fi repoziționate în caz de necesitate. Din imaginile de după explozie putem observa că nu toate au fost doborâte. 

Se presupunea că stația era păzită de militarii ruși din regiunea transnistreană (acest fapt urma să îl confirmăm în această vară) și ar fi avut capacități de bruiaj a sistemelor de comunicare radio militare. 

Stația se află la doar câțiva kilometri de Ucraina. 

Ar mai fi fost explozii și la alte două obiective din regiune: Aerodromul din Tiraspol și la una din unitățile paramilitare din apropierea orașului.

Ping-pong de scenarii

În după amiaza zilei de ieri, 26 aprilie, Consiliul Suprem de Securitate (CSS) a fost convocat de președinta Republicii Moldova Maia Sandu care a adoptat patru decizii pentru securizarea malului drept al Nistrului, dat fiind faptul că pe cel stâng nu îl pot controla.

1️. Creșterea controlului la posturile interne vamale în adiacentul regiunii transnistrene; 

2️. Creșterea verificărilor în interiorul țării și la frontieră;

3️.  Creșterea nivelului de alertă ce ține de securizarea obiectivelor de infrastructură critică;

4️. Creșterea nivelului de alertă a tuturor instituțiilor responsabile de asigurarea ordinii publice și securitate.  

Briefingul Maiei Sandu a fost probabil unul din cele mai așteptate de după invazia Federației Ruse în Ucraina, cu toții așteptam să vedem cum va cataloga ea acțiunile din regiune, dar și cine ar fi autorul lor. Sandu a confirmat ipotezele mai multor analiști: originea exploziilor nu e una externă.

„Intenții de escaladare pornesc din interiorul regiunii și sunt forțe interne prorăzboi. Analizele noastre arată că există diferite tensiuni între diferite forțe din r. transnistreană. Asta vulnerabilizează inclusiv R. Moldova. (…) Moldova nu planifică blocarea regiunii transnistrene, rămânem deschiși să soluționăm conflictul pe cale pașnică,” a declarat Sandu.

Mai mult, Sandu a transmis un mesaj de susținere cetățenilor moldoveni ce sunt stabiliți în stânga Nistrului. „Aceste tensiuni se întâmplă pe un teritoriu necontrolat de autoritățile constituționale, dar acesta este teritoriul Republicii Moldova și acolo trăiesc cetățenii noștri. Pacea și apărarea vieții cetățenilor este prioritatea noastră.”

Versiunea Tiraspolului este diferită de cea a Chișinăului. Ceea ce n-a surprins pe nimeni. 

Pretinsul președinte al Transnistriei, Vadim Krasnoselski, dă vina pe  Ucraina pentru atacurile din regiunea transnistreană și asigură că „Transnistria se va putea apăra” în caz că va fi implicată în război.

„După cum au arătat primele concluzii ale măsurilor operaționale și de investigare urgente, urmele acestor atacuri duc în Ucraina… Presupun că cei care au organizat acest atac au scopul de a atrage Transnistria în conflict. Și pot spune cu încredere că nu va funcționa. Transnistria se va putea apăra,” a declarat liderul separatist. 

Acesta a venit și cu un mesaj către conducerea constituțională a țării: „Nu cedați provocărilor, nu lăsați Moldova să fie atrasă în agresiune împotriva Transnistriei. Încă trebuie să ne amintim despre formatele noastre pașnice.”

Cert este că Moldova nu a admis vreodată atacarea regiunii transnistrene, iar insinuările lui Krasnoselski lasă loc de interpretare.

Totodată, liderul de la Tiraspol a respins poziția președinției că atacurile au fost organizate din interior.

Ucraina a învinuit Rusia pentru aceste acțiuni de destabilizare a situației și susține că rușii ar comite atacuri sub drapel fals pentru a deschide un al doilea front. 

Harta punctelor de control rusești din regiunea separatistă Transnistria. Harta: zonadesecuritate.md

Cod roșu de atac terorist

Straniu este să auzi de la Krasnoselski, care în acte este ucrainean, că „urmele” acestor „atacuri” vin de la țara al cărei pașaport îl deține și pe care a vizitat-o de nenumărate ori în vacanțe și nu doar. Este bine cunoscut că atât conducerea oficială, cât și cea și cea neoficială a republicii fantomă este foarte strâns legată de Ucraina, iar asemenea ieșiri le taie creanga de sub picioare automat, rămânând cu o singură sursă de import, export și ieșire – Chișinăul. 

Dar deși arde podurile și așa șubrede cu Ucraina, Tiraspolul se baricadează și de pe malul drept. 

Evenimentele din ultimele zile au dat motiv administrației din regiune să aplice un cod roșu de atac terorist pe o perioadă de 15 zile, ce presupune militarizarea regiunii care și așa era una destul de înarmată. Un alt efect al destabilizării e că „renumita”  paradă de 9 mai din Tiraspol a fost anulată. 

Pe străzi sunt oameni înarmați la tot colțul, ieșirile și intrările în localități sunt monitorizate, iar în unele locuri au apărut și blocuri de beton.

Toate aceste restricții vor încălca libera circulație a oamenilor, care și așa era una cu destule încercări. Biroul Politici de Reintegrare, structură ce se ocupă de reintegrarea celor două maluri ale Nistrului, și-a exprimat îngrijorarea în această privință.

„Printre măsurile dispuse observăm o restricționare exagerată și nemotivată a circulației nestingherite a diferitor categorii de cetățeni, prin consolidarea infrastructurii posturilor neautorizate de control pe perimetrul liniei administrative, stoparea și verificarea detaliată a fiecărui mijloc de transport ce intră/ iese din regiune, obligarea persoanelor ce se deplasează în regiune de a fi luați la evidența structurilor de la Tiraspol.”

Un asemenea control strict a mai fost doar în pandemie, când regiunea s-a autoizolat. Cu greu s-a putut obține atunci retragerea impedimentelor din calea liberei circulații. Acum motivul e unul de securitate, iar retragerea acestora ar putea fi și mai problematică. 

Totuși, dacă „urmele” vin din Ucraina, de ce se baricadează regimul de Chișinău? Este o întrebare pe care sper să avem ocazia să o adresăm cândva pretinselor autorități din regiune. 

Cert este că societatea se așteaptă și la alte situații similare cu cele întâmplate deja și temerile sunt alimentate și de unele declarații venite înainte de explozii, precum că ar exista o a doua fază a „Operațiunii speciale ale Rusiei” ce presupune crearea unui coridor spre regiunea transnistreană. Un exercițiu imposibil atâta timp cât Odesa va rezista. Până atunci, Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, a comentat exploziile din stânga Nistrului fără multă culoare.

“Urmărim foarte atent cum evoluează situația acolo. Noutățile care vin de acolo provoacă îngrijorare.”

Cert este că în stânga Nistrului continuă să fie prezenți circa 1700 de militari ce fac parte din contingentul forțelor ruse ce staționează ilegal în regiune, iar pe ambele maluri ale Nistrului există o Misiune de Pacificare condusă de ruși. O ecuație mai complicată de atât poate fi doar în Ucraina.

În Moldova, însă, acum totul pare atât de imprevizibil încât îți pare că se poate întâmpla orice.