Twin Peaks: atunci şi acum

La începutul anilor ’90, regizorul David Lynch şi scenaristul Mark Frost creau, sub umbrela televiziunii ABC, Twin Peaks. Intrigant, lejer, jucăuş, ironic cu propriul mister, serialul devenea în scurt timp un clasic-cult şi deschidea drumul producţiilor TV cu narațiune puternică şi personaje rotunde.

Erau anii când marile companii americane de cablu încercau să finanțeze seriale care puteau să rivalizeze, calitativ vorbind, cu filmele produse în cadrul sistemului hollywoodian.

Lynch a venit cu soluția în momentul oportun.

Acțiunea din Twin Peaks se petrece într-un orăşel american de munte, unde agentul special FBI Dale Cooper (Kyle MacLachlan) e trimis să rezolve o moarte/crimă suspectă. Enigmatici şi plini de metehne, localnicii îl ajută indirect să găsească dacă nu făptaşul, măcar mai multe detalii.

La noi în ţară, Twin Peaks a fost ca o revelație și ca un cadou neașteptat. Trecuse puțină vreme de la Revoluție, iar românii, dornici să guste cât mai mult din cultura occidentală, urmăreau lipiți de televizoare fiecare episod.

În Statele Unite, concurenţa postului ABC profita de acest moment de turnură: de pildă, trustul CBS lansa, la nici două luni distanţă de apariţia Twin Peaks, un serial numit Northern Exposure.

Plasat tot undeva la munte (în Alaska), și acest serial avea să devină foarte prizat. Avea în prim-plan tot o comunitate de personaje excentrice şi misterioase, cu istorii complicate, ale căror detalii existenţiale erau decantate lent.

Pentru a nu fi acuzaţi că ar fi furat formatul sau estetica lui Lynch, producătorii de la CBS au făcut un episod în care parodiau tonul și stilul din Twin Peaks – serialul pe care toată lumea voia să îl copieze.

Serialele concurează lungmetrajele

Odată cu Twin Peaks, televiziunea a trecut la altă abordare, pe care, de atunci încoace, a tot rafinat-o.

Serialele au ajuns să concureze producția de lungmetraje, și tot mai mulți cinefili spun că unele serii sunt mai bune şi mai atente la detalii decât filmele „clasice”.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Town Hall în Casa Poporului. „Provincialismul faraonic” de care dă dovadă Antena 3 în încercarea de a umaniza prezidențiabilii României

Într-o atmosferă de plenară PCR cu accente de gală hollywoodiană, prezidențiabilii marilor partide din România s-au jucat de-a transparența și dialogul cu poporul. A rezultat un teatru ieftin care delegitimează, din nou, ideea de dezbatere publică.

Una dintre explicaţii ar fi că un serial − fiindcă se poate întinde între 6 şi 20 de ore pe sezon − permite mai mult spaţiu de creaţie: actorii îşi pot nuanța și consolida personajele, iar povestea are timp să se dezvolte fără ca anumite elemente să fie schematizate sau condensate.

Agentul Cooper, în 1992.

Acea primă serie Twin Peaks, de la începutul anilor ’90, a cuprins 30 de episoade şi un lungmetraj de ficţiune. Începută pe 8 aprilie 1990 şi încheiată pe 28 august 1992, a reuşit să impună un mod special de a povesti în cinematografie, care a influențat semnificativ generaţiile ulterioare de cineaşti.

În primul său lungmetraj, Eraserhead (1977), David Lynch miza pe o naraţiune suprarealistă, lipsită de (o aparentă) logică, unde atmosfera capătă o importanţă mai mare decât povestea propriu-zisă. Aceste caracteristici au fost perpetuate şi în Twin Peaks, unde regizorul a avut răgazul şi bugetul pentru a crea un mystery-thriller cu totul deosebit.

Cu toate că Twin Peaks a avut un succes imens, proiectul a fost oprit brusc de către ABC. În 2001, Lynch spunea chiar că nu-l va mai relua niciodată şi că episoadele din 1990-1992 erau tot ce fusese să fie dat.

Speranţe mai existau, mai ales că, la finalul seriei, Laura Palmer îi spunea agentului Cooper că se vor (re)vedea peste 25 de ani. Adică, exact cât a trecut de atunci până azi.

Dar istoria noii serii era departe de a fi continuată în mod productiv-fericit.

În 2007, desenatorul Matt Haley şi producătorul Robert Engels au început să lucreze la o carte de benzi desenate care să continue povestea creată de Lynch. După ce a spus că efortul lor este unul stimabil, regizorul s-a opus proiectului.

Totuşi, persistau zvonuri privind o continuare, zvonuri care s-au înteţit în 2013. Mulţi spuneau – alţii doar sperau – că o serie nouă ar fi iminentă. Un an mai târziu, lansarea setului Blu-ray Twin Peaks: The Complete Mystery a făcut posibile alte și alte speculaţii.

După încă un an, în 2014, au fost într-adevăr anunţate 9 episoade noi. La un sfert de secol, iată, David Lynch era aproape de întoarcerea în orăşelul fictiv unde făcuse vâlvă şi istorie.

Asta cu toate că bunul său prieten Abel Ferrara declara că Lynch se gândea serios să nu mai regizeze vreun alt lungmetraj. Cei care l-au urmărit ştiu că, după 2006 (când a scos Inland Empire), Lynch nu a mai lucrat la niciun film de mare întindere, ci doar la scurtmetraje, pe care le-a făcut spre propriul amuzament sau în cadrul unor reclame − cum e, de pildă, Lady Blue Shanghai (2010), pentru Dior.

Against all odds, Lynch a acceptat într-un final să ducă povestea mai departe, într-o serie preconizată pentru 2016. Dar oficializarea înţelegerii dintre el şi Mark Frost, pe de-o parte, şi trustul media Showtime, de cealaltă, n-a limpezit lucrurile.

Cu Lynch, niciodată nu ştii unde te afli. Îţi dă întotdeauna de ghicit. E precum filmele sale.

Trustul Showtime a insistat că lucrurile funcţionau bine, în ciuda faptului că el nu voia neapărat să regizeze, din cauza limitărilor financiare pe care le reproșa rețelei producătoare.

Într-un final, după tergiversări şi negocieri, cele două părţi s-au înţeles. Iniţial, au fost anunţate 9 episoade, dar numărul lor s-a dublat. Probabil că pe Lynch îl interesează un ritm lent, nespectaculos, organic, la fel ca în prima serie. Şi îl putea obţine numai dacă lungea timpul în care avea să se deruleze acţiunea.

Acest sezon trei (sau primul al noii serii) urma să conţină, aşadar, 18 ore de cinema pretenţios, absurd şi învăluit în mister.

David Lynch. Sursa foto: wikimedia.org

În România, noua serie Twin Peaks este transmisă de HBO. Primele două episoade au fost proiectate şi la Festivalul de la Cannes.

Lynch fascinează pentru că ştie cum să îmbine un stil cinematografic comercial (pe care el l-a făcut să fie aşa!) cu mult simţ artistic şi cu ochi pentru cele mai absconse lucruri din lume. Fără să facă vreun compromis, a fost de la început şi va fi până la final un enfant terrible al cinemaului independent american. Ca el au mai rămas puţini.

Autentic şi onest, întotdeauna dezinteresat de succesul obţinut cu orice preţ, el aduce aminte nu de Tarantino (cu care mulţi l-au comparat pe nedrept, pentru că ambii ar portretiza marginalul ajuns în centrul industriei), ci mai degrabă se apropie de Abel Ferrara sau de Jim Jarmusch.

Ferrara, Lynch și Jarmusch sunt creatori care au rezistat tentaţiei de a-şi vinde sufletul marilor case de producţie.

Interesaţi în primul rând de propriile angoase şi de întrebări cărora vor să le dea de cap, ei creează un cinema de esenţă, care are calitatea de a rezista în timp nu numai prin felul în care este spusă povestea, ci mai ales datorită ideilor exprimate şi a capacităţii de a se reinventa constant. Filmele lor sunt mereu actuale.

Agentul Cooper, în 2017.

Primele două episoade ale noii serii Twin Peaks, lansate în această săptămână, adaugă dileme suplimentare celor stârnite la finalul seriei din 1992. Agentul Cooper revine, dar numai el ştie cu ce scop.

În paralel, câteva crime se petrec (şi) în alte locuri. Cooper e un personaj mult mai întunecat decât tânărul şarmant şi bine intenţionat de la începutul anilor ’90. E o schimbare pe care puţini o anticipaseră.

Talentul lui Lynch de a construi supranaturalul din foarte puţin şi de a lucra într-o logică pe care numai el pare să o înţeleagă redă acestei noi serii fiorii trecutului. Parcă nimic nu s-a (mai) întâmplat. Timpul a stat în loc.

Suntem fix acolo unde am rămas acum 25 de ani. Eroii au îmbătrânit şi alţii noi li se alătură. La fel ca mulți dintre noi (spectatorii), nici personajele nu par a avea habar încotro se îndreaptă sau ce au făcut cu viețile lor.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€