Star Wars, operat și reanimat de Disney

În 2012, Disney cumpăra Lucasfilm cu 4 miliarde de dolari. Pentru această sumă, creatorul Star Wars, George Lucas, ceda absolut tot ce construise şi renunţa să mai facă a treia trilogie din cea mai faimoasă serie a cinematografiei mondiale.

Se simţea prea în vârstă pentru a se înhăma la un proiect pe 10 ani: atât estima că ar dura crearea solidă a episoadelor 7, 8 şi 9 ale poveştii începute în 1977.

Compania care îi va administra moştenirea e obişnuită cu preluarea unor giganți: Robert Iger, CEO-ul Disney, a semnat în 2005 şi în 2009 cumpărarea studiourilor Pixar, respectiv a studiourilor Marvel.

Însumate, aceste afaceri au costat Disney aproximativ 11 miliarde de dolari, dar reprezintă uriașe surse de profit. Averea cea mai mare este portofoliul de eroi al studiourilor absorbite de Disney, care sunt urmăriţi de milioane de consumatori ai genurilor SF, fantasy sau animaţie, ai cititorilor de benzi desenate şi ai colecţionarilor de figurine specifice.

George Lucas, într-o imagine promoțională de după tranzacția cu Disney.

Politica Disney pare simplă, iar în engleză sună foarte bine: Buy out all competition. Elimină concurența înghițind-o. E un dublu profit potenţial.

Studiourilor Pixar şi Marvel le-au fost păstrate numele, structura administrativă, specificul, sediile şi francizele importante. Echipele lor de creaţie şi-au continuat activitatea ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Doar că încasările şi prestigiul le-a contabilizat Disney.

Astfel, nu e de mirare că, atunci când vestea preluării Lucasfilm a fost confirmată, fanii s-au declarat împăcaţi. Poate chiar liniştiţi. Faimosul brand Star Wars și declinările sale par să fie pe mâini bune.

Această tranzacție îi oferă şi lui George Lucas un minim confort psihic. Faimosul cineast știe încă din tinerețe cât de toxică poate fi intervenţia unor producători interesați doar de bani.

Întâi, la SF-ul THX 1138, lansat în 1971, Warner Bros. i-a remontat filmul fără a-i cere acceptul. Apoi, la American Graffiti (1973), Universal a făcut acelaşi lucru, dar măcar a raportat succes de box-office.

Aşa se face că, înainte de producţia primului episod Star Wars (cel lansat în 1977, care a devenit cunoscut ca A New Hope), Lucas a refuzat cei 500.000 de dolari care-i fuseseră oferiți pentru regie, adoptând o altă tactică. A cerut doar 50.000 şi copyright pe continuarea seriei.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Era garanţia că avea să poată concepe liber episoadele The Empire Strikes Back şi Return of the Jedi.

Faptul că acea primă trilogie a avut încasări de 1,8 miliarde de dolari i-a oferit lui Lucas mult visata independenţă financiară. A putut construi compania Lucasfilm şi nu a mai avut probleme cu producători care să intervină peste capul lui.

Fiind înainte de toate un fan al cinemaului, Lucas a ajutat şi alţi regizori să îşi ducă la capăt proiectele aşa cum își doreau. De pildă, Paul Schrader a putut să facă, în 1985, Mishima: A Life in Four Chapters, fără oprelişti sau directive, şi fără a suporta consecinţele unui eşec de box office: filmul a costat 5 milioane de dolari şi a înregistrat încasări de numai 500.000.

Han Solo (Harrison Ford), prințesa Leia (Carrie Fisher) și Luke Skywalker (Mark Hamill), în primul film din seria Star Wars, lansat în 1977.

Când au fost preluați de Disney, angajaţii Lucasfilm deja catalogaseră şi puseseră în ordine tot ce ţinea de universul Star Wars. În baza de date – pe care au denumit-o Holocron – au inclus toate cele 17.000 de personaje, cele câteva mii de planete şi o poveste ale cărei detalii erau desfăşurate pe mai mult de 20.000 de ani.

Alături de aceste date, Disney primea chiar şi un ghid, în persoana lui Pablo Hidalgo, care să îi ajute pe noii beneficiari ai francizei să se familiarizeze cu tot acest univers pe cât de fictiv, pe atât de real.

Hidalgo e unul dintre membrii fondatori ai Star Wars Fan Boy Association şi cel care a ajutat la păstrarea ordinii în acest labirint de intrigi și personaje.

După vânzare, Lucas a mai încercat un timp să se implice în construcţia episodului 7 al Star Wars, intitulat The Force Awakens. Dar, dându-și seama că a pierdut controlul, şi-a luat repede mâna de pe această producţie. A fost un pas asumat greu, dar cu care s-a împăcat într-un final.

Viziunea lui diferea prea mult de cea a șefilor de la Disney pentru ca un compromis să mai fie posibil.

La finalul lui 2015, Star Wars: Episode VII – The Force Awakens era lansat sub aripa Lucasfilm, ajunsă, deci, subdiviziune a studiourilor Disney. Pentru fanii primei serii, episodul era un fiasco total: personaje neconvingătoare, naraţiune şubredă, o forţare și o deconstruire a lumii originare.

Așa putem înţelege de ce Lucas a renunțat să-i mai contrazică pe şefii Disney. Aceștia doreau un film dedicat noii generaţii, singura variantă pentru a obține un profit cât mai mare.

Pentru a se apropia de noul segment de piață, realizatorii episodului The Force Awakens au înlăturat romantismul şi naivitatea primei trilogii, dar şi caracterul foarte întunecat al celei de-a doua (episoadele 1-3, ca și cronologie narativă). S-a ajuns la un demers prudent, dar fără multă substanţă şi departe de ce însemnase Star Wars.

Imagine din Star Wars: The Force Awakens, film lansat în 2015.

Între timp, până va apărea episodul 8 al seriei clasice, Disney a produs o poveste alternativă, separată de a treia trilogie. Se vrea un fel de antologie a unor poveşti plasate între diverse episoade din trecut.

Noul film, lansat la finele lui 2016, se numeşte Rogue One. Acțiunea se petrece între episoadele al treilea (Revenge of the Sith) şi al patrulea (A New Hope). Adică între cel în care se naşte Darth Vader şi cel în care prinţesa Leia trimite planurile Death Star (o armă de distrugere în masă deţinută de Imperiul Galactic) lui Luke şi lui Han Solo, cu cerinţa de a distruge maşinăria lorzilor sith.

Regizat de Gareth Edwards, Rogue One spune istoria unor membri ai mişcării rebele, care se aventurează in a one way mission pentru a obţine aceste planuri.

Cu toate că luptele între jedi (esenţa Star Wars, până la urmă) lipsesc, iar naraţiunea nu face parte din povestea originară, ci reprezintă o cârpeală, Rogue One e mai bine realizat, mai plăcut şi mai fidel universului Star Wars decât episodul The Force Awakens, lansat în 2015. Asta, în ciuda faptului că acela era semnat de foarte cunoscutul scenarist și regizor J.J. Abrams.

Imagine din Star Wars: Rogue One, cu Ben Mendelsohn în rolul lui Orson Krennic.

De aici înainte, arborele Star Wars se ramifică. Disney încearcă să prelungească povestea atât cât poate şi să scoată profituri cât mai mari de pe urma investiţiei în Lucasfilm.

Pe lângă cele două filme deja terminate, Disney a relansat cartea de benzi desenate Star Wars de la Marvel şi a inaugurat un alt proiect amplu, numit Force Friday.

Aceste demersuri constau în producția de figurine cu eroii vechi şi noi ai seriei, precum şi a altor jucării dedicate copiilor şi fanilor acestui univers. Numai de pe urma acestui departament, Disney a încasat în 2015 peste un miliard de dolari.

Există şi un serial de animaţie, foarte în vogă acum, numit Star Wars Rebels. Se află deja la sezonul al treilea, şi e creat direct de Disney, fără a-l trece prin Lucasfilm.

E limpede că Disney face din Star Wars ce a făcut, de pildă, din Toy Story (care a fost, la origine, o creaţie Pixar), dar îi va fi greu să nu compromită acest univers, să nu piardă firul roșu într-o cantitate prea mare de poveşti acoperite de această umbrelă celebră.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€