Baby Driver

Hit al acestei veri și blockbuster de autor, Baby Driver poate fi considerat un „musical de acțiune” și are tot ce îi trebuie pentru a deveni un film clasic. Emană atât de multă energie, încât se transformă într-un spectacol high octane, cu ritm ultra-alert. Ține aproape două ore, dar e gândit pe formatul trepidant al unui videoclip.

Baby (Ansel Elgort) este un puşti cu faţă angelică, iar Doc (Kevin Spacey), un mafiot care plănuiește jafuri la bănci: în jurul lor se învârte o echipă de infractori. Spacey face rolul tipic de interlop calculat și chiar empatic, pe care nu îl poţi păcăli uşor.

Din flashback-uri inserate pe ici, pe colo, aflăm că părinţii lui Baby au murit într-un accident de mașină, în urma căruia el a rămas cu un ţiuit supărător. Singurul remediu sunt căştile pe care le poartă mereu în urechi.

Înfiat de un afro-american surdomut, Baby a învăţat limbajul semnelor, poate citi pe buze, ascultă muzică încontinuu și chiar compune, are atenţie distributivă şi conduce dumnezeieşte. Această din urmă calitate l-a adus în postura nefastă de a lucra pentru Doc, căruia a făcut prostia de a-i fura o maşină plină cu marfă scumpă.

Introvertit şi necomunicativ, Baby este însă un profesionist la locul de muncă. Iar lucrurile se complică previzibil când o întâlneşte pe Debora, chelneriţă la localul unde lucra mama lui.

Baby și Debora (Lily James).

Handicapul lui Baby, de a trebui să asculte muzică fără întrerupere, le oferă inginerilor de sunet ai filmului prilejul de a îmbina creativ linii melodice cu zgomote din firul poveştii. Ei preiau note cotidiene ce pot părea banale – precum scârţâitul de roţi, paşii, împuşcăturile – şi le topesc cu atenţie în mixajul sonor ca-ntr-o simfonie a oraşului.

Este o tehnică folosită şi anterior, dar nivelul din acest film se legitimează ca fiind mult superior.

Pe lângă armonie şi cadenţă, aparatul sonor construit astfel îi dă regizorului posibilitatea de a experimenta, iar momentele respective capătă, în consecință, mai multă greutate.

De pildă, cu reportofonul pe care îl ţine mereu pornit, Baby înregistrează discuţiile purtate de ceilalţi protagonişti. Apoi, acasă, compune piese folosind anumite cuvinte rostite de aceştia.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Revenirea la momente deja petrecute în film se face, aşadar, natural. Iar spectatorul acceptă convenţia, pentru că totul este învelit în mixurile armonioase pe care le face Baby.

În acelaşi timp, filmul are astfel șansa de a fi auto-referenţial. Scenariul face trimiteri la propriile evenimente şi propune o dezbatere legată de felul în care o poveste cinematografică se poate privi (pe sine) în timp ce (se de)rulează.

Observăm cum regizorul Edgar Wright foloseşte dubla perspectivă: cea a poveştii şi cea a rememorării şi comentării trecutului.

O face pentru a scăpa de şabloane elementare în cinema, precum dragostea la prima vedere, jafurile în viteză, urmăririle pe şosea ori portretele arhetipale ale răufăcătorilor (aici, foarte bine interpretate de Jon Bernthal, Jon Hamm, Eiza González şi Jamie Foxx).

Prin asumarea faptului că livrează o poveste care a mai fost spusă pe bucăţi în multe alte filme de gen, Baby Driver este inteligent construit şi impresionează, deci, în direcţie tehnică.

Baby și Buddy (John Hamm, faimos pentru rolul principal din serialul „Mad Men”).

În ceea ce priveşte naraţiunea, Baby se preschimbă dintr-un băiat sigur pe sine, care nu are nimic de pierdut, într-unul vulnerabil, ca orice îndrăgostit: începe să facă greşeli, să îşi cântărească acţiunile, să îşi păzească integritatea. Totul pentru Debora.

Visul de a fugi cu ea departe, într-o maşină pe care nu şi-o pot permite, cu un plan pe care nu îl au (heading West in a car I can’t afford, with a plan I don’t have), sună idilic.

Fiind un film cu pretenţii etice, Baby Driver cuprinde şi o parte moralizatoare. Pentru că a greşit, Baby va trebui să plătească. Totuşi, el cere circumstanţe atenuante.

Traumatizat în copilărie și responsabilizat − de pildă, are grijă de tatăl său adoptiv, acum în scaun cu rotile −, dotat cu virtuţi de super-erou (compozitor talentat, pilot pe şosea, atenţie napoleoniană, simţ civic), Baby vrea şi trebuie să fie reabilitat.

Este, de fapt, un altruist, pe care doar educaţia precară l-a împins spre greşeală. Faţă de ceilalţi infractori, el mai merită o şansă.

Cu mult mai ingenios decât producții precum Gone in Sixty Seconds, Fast and Furious sau Transporter, Baby Driver poate fi deja privit drept un clasic, aşa cum a fost şi Drive acum câţiva ani.

Un indiciu solid pentru acest statut este că, în doar câteva zile de la lansare, a intrat deja în topul celor mai bune filme din toate timpurile, datorită notelor acordate de aproape 50.000 de utilizatori ai platformei IMdB.

Baby Driver

Regia: Edgar Wright.

Scenariul: Edgar Wright.

Cu: Ansel Elgort, Kevin Spacey, Jamie Foxx, Lily James, Eiza González, John Hamm.

★★★★★

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€