Continua distragere a atenției copleșește sufletul

Alex Enăşescu

Redactor

Atenția este cea mai importantă resursă pentru oricine își petrece majoritatea timpului în fața unui ecran. Nu întâmplător, prima dintre cele 79 de teze despre tehnologie ale lui Alan Jacobs este că totul începe de la atenție.

Este vital să ne întrebăm ce merită și ce nu merită atenție, și asta pentru că lucrăm cu o resursă finită, care poate fi investită cu folos sau risipită, la fel ca banii.

Alocarea atenției devine esențială pe măsură ce tehnologia facilitează fragmentarea ei.

Într-unul dintre cele mai bune eseuri publicate anul trecut, influentul autor britanic Andrew Sullivan descrie felul în care fluxul neîntrerupt de știri, statusuri și notificări copleșește sufletul uman:

„Întreruperile sunt adesea plăcute, pentru că, de obicei, ele vin de la prieteni. Distragerile ajung în creierul tău conectate la oameni pe care-i știi (sau crezi că-i știi), asta e partea genială a rețelelor de socializare.

Din primele etape ale evoluției, oamenii au fost neobișnuit de pasionați de bârfe, de unde și nevoia de a fi la curent cu știrile despre prieteni și familie, pe măsură ce rețelele de socializare s-au mărit. Am fost atrași de informații cu același nesaț ca de zahăr”.

Analogia cu zahărul este folosită și de Matthew Crawford, care crede că distragerea atenției e un fel de obezitate mentală.

La fel cum industria alimentară exploatează apetitul pentru zahăr, mass-media folosesc noile tehnologii pentru a difuza stimuli irezistibili pentru psihicul uman.

Cei mai puțin tehno-sceptici vor spune că nu tehnologia e problema, ci lipsa de moderație a utilizatorilor. Unii oamenii nu pot să nu-și verifice feed-ul de Facebook, la fel cum alții nu pot să-și refuze o înghețată.

E limpede că cei care nu-și controlează impulsurile sunt mai vulnerabili, dar există destule articole care stau mărturie că până și cei mai cumpătați dintre noi au dificultăți în a-și proteja atenția de distragerile și distracțiile inerente tehnologiei moderne.

Tony Schwartz, unul dintre autorii clasici ai literaturii privind productivitatea, recunoștea că el însuși a devenit dependent de Internet:

Dependența este acea atracție nestăvilită către o substanță sau o activitate, care devine atât de compulsivă încât deranjează viața de zi cu zi. După această definiție, aproape toată lumea pe care o cunosc e mai mult sau mai puțin dependentă de Internet. Această dependență a înlocuit munca în sine în topul dependențelor acceptate social.

Genul ăsta de ieremiadă nu este nou. Gânditorii iluminiști asociau lipsa atenției cu degradarea caracterului moral al unei societăți, dar subiectul era academic la acea vreme.

Astăzi, oricine are un smartphone simte tensiunea constantă dintre atenție și distracție, și nevoia de a-și lua atenția înapoi.

Ziua Bună pe Via Transilvanica. Alin Ușeriu: „Există în România drumuri pe care nu te pierzi. Pe care știi exact ce ai de făcut“

Drumeții, pe care Via Transilvanica este acum pregătită să-i primească cum se cuvine, sunt turiști din România sau din afara țării, sau chiar localnici care au început să înțeleagă că Via Transilvanica e și a lor din mai multe puncte de vedere. Se pot ajuta de ea să își refacă relația cu locul unde trăiesc, dar au devenit și responsabili pentru ea. Mai mult decât alte inițiative, Ziua Bună îi face și pe localnici să își asume proiectul.

„Butoiul cu pulbere”. O conversație cu Marie-Janine Calic despre ambiția și dificultatea unei istorii a Europei de Sud-Est.

O conversație cu Marie-Janine Calic, autoarea cărții „Butoiul cu pulbere”, despre ambiția și dificultatea unei istorii a Europei de Sud-Est.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€