Comunitățile de energie care ar putea micșora facturile românilor, puse în așteptare de autorități

Laura Popa

Redactor Șef

O asociație de proprietari din zona Apusului, București, a instalat 15 panouri fotovoltaice pe acoperișul blocului. De atunci, factura la energie pentru consumul la comun vine pe zero.

Asociația din Apusului reprezintă o așa-numită „comunitate de energie”, adică un colectiv care produce, gestionează și consumă împreună energie din surse verzi. 

De ce împreună? Poate sunt cazuri când o persoană nu poate, din motive tehnice, să devină prosumator. Dar poate are lângă el o firmă care dispune de un teren liber pe care să monteze panouri solare și, împreună, să producă și să consume energie verde. Astfel, tranziția energetică se democratizează, facturile la energie scad considerabil, iar dependența față de furnizorii tradiționali scade și ea. 

România ar putea accesa fonduri europene pentru susținerea comunităților de energie care să contribuie la tranziția energetică către surse regenerabile, dar asta nu se poate întâmpla până când autoritățile nu reglementează un cadru de funcționare. Pentru asta, spun experții, nu este nevoie de o lege specială, ci e suficient un regulament elaborat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei. 

Soarele din Apusului 

Aurel Bratu este președintele asociației de proprietari din zona Apusului, Sectorul 6 din București. În 2022, ajunge la el vestea că asociația ÎntreVecini a lansat un concurs prin care cei care locuiesc la bloc pot deveni prosumatori. Din cele peste 80 de asociații înscrise în proiect, câștigă cea din Apusului, iar pe terasa blocului ajung să fie montate 15 panouri fotovoltaice. 

Panourile nu doar că n-au zburat de pe bloc, dar au început să producă energie electrică cu care să fie alimentate spațiile comune din bloc, astfel încât factura la electricitate să vină pe zero. 

„Factura e pe minus de când au fost montate panourile. Avem asigurată lumina de pe scara blocului, interfon, camere video. Mai avem și diverse lucrări mai mari de reabilitare, precum schimbatul coloanelor, pentru care ne alimentăm de la aceeași priză (nr. a panourilor fotovoltaice)”, explică președintele asociației de proprietari din Apusului. 

Comunitate de energie = ? 

Hărțile care explică secarea Dunării: ce s-a întâmplat, de fapt, cu apa Dunării

De ce a secat Dunărea? Cine ne-a furat apa? Răspunsul este simplu: seceta majoră din centrul Europei și prostul management al fluviului

El Niño 2026-2027 se intensifică, într-o lume deja mai caldă. Ce ar putea urma pentru România în următoarele luni

Doi oameni de știință români explică de ce actualul El Niño este neobișnuit, cum poate ajunge un fenomen produs la mii de kilometri distanță să influențeze și Europa și ce putem spune, în acest moment, despre toamna și iarna care urmează, dar și despre primăvara și vara lui 2027.

Așa cum un grup de oameni pot decide să folosească în comun un teren pentru a cultiva legume de care să se bucure toți membrii grupului, așa pot decide și să producă, gestioneze sau să consume în mod colectiv energie din surse verzi, explică Andrei Crăciun, coordonator de campanii la Greenpeace. 

Cum ajunge, însă, energia produsă la comun să fie împărțită între membrii comunității? Răspunsul simplu este în mod egal. Răspunsul mai puțin simplu este: în funcție de cum decide comunitatea. În funcție de cum a fost finanțat proiectul, de cum se dorește recuperarea investiției sau de cum se vrea valorificarea energiei produse, comunitatea ajunge la un acord.

„Mă dau pe mine exemplu. Să zicem că am consumat într-o lună 100 de kW. Din acești 100 de kW, 80 i-am primit de la ce am produs în comun cu vecinii mei. Și am mai avut o diferență de 20 de kW pe care a trebuit să îi achiziționez din piață. Dar cât producem noi, ca bloc, se împarte în mod egal la toți vecinii și fiecare are dreptul la o bucățică din cât s-a produs”, poate fi un exemplu de cum energia se împarte între membrii comunității, spune Andrei Crăciun. 

Simplu prosumator vs comunitate de energie 

La nivelul României, numărul prosumatorilor a început să crească considerabil. Dacă-n 2018 erau 0 prosumatori racordați la rețele, la finalului anului 2024, potrivit declarațiilor președintelui ANRE, numărul acestora ar putea ajunge la 200.000. În acest context, experții în energie atrag atenția asupra faptului că pasul următor ar fi comunitățile de energie. 

„Sunt multe cazuri în care cineva nu poate să-și monteze un panou fotovoltaic pe propriul acoperiș, că locuiește la bloc, poate nu are suficient spațiu, nu-i acoperișul suficient de bun, locuiește în zonă istorică, dar ar vrea, într-un fel sau altul, să-și producă propria energie. Și atunci poate vecinul are la dispoziție un teren, un acoperiș, și ei împreună formează, ca părți, un soi de prosumator colectiv”, susține Corina Murafa, expertă în energie verde. 

„Poate panoul meu solar produce energie, dar eu nu sunt acasă pentru a o consuma. Însă poate e vecinul meu și ajungem să schimbăm energie între noi. În felul ăsta și eu, ca membru în comunitate, câștig, pentru că îmi valorific energia produsă la comun, dar și vecinul câștigă, că poate din cota lui parte nu-și acoperă consumul propriu sau are un consum mai ridicat, iar din comunitatea de energie prețul la energie este mult mai mic decât în piață”, spune experta. 

Mai puțin bani la factură 

Studii făcute pe mai multe țări și mai multe modele de comunități de energie, explică Murafa, arată că eficacitatea economică a modelului de comunitate e mai mare decât cel al prosumatorilor individuali. O medie europeană arată o economie la factură de 62% față de aceeași factură de la un furnizor comercial. 

În plus, nu vor mai apărea dezechilibrele în rețea cauzate de numărul tot mai mare al prosumatorilor care injectează surplusul de energie. Cu cât e mai diversă comunitatea de energie și din ea fac parte mai mulți actori, de la instituții publice la consumatori casnici sau mici fabrici, cu atât se echilibrează mai bine rețeaua. 

„În comunitățile de energie înființate de municipalități din Spania sau Grecia se prevede că un număr de X membri din comunitate trebuie să provină din familii vulnerabile. Tocmai pentru a nu exclude și a-i aduce împreună și pe cei mai vulnerabili”, explică Andrei Crăciun, Greenpeace. 

Comunitățile de energie înființate de municipalități în Spania sau Grecia sunt extrem de des întâlnite în țările respective. În fotografie, panouri solare pe un bloc de locatari din Atena. Foto © Marcos Casiano | Dreamstime.com

De la teorie la practică 

Pentru România, o foarte mare problemă o reprezintă însă, la momentul actual, lipsa unui cadru de reglementare dedicat comunităților de energie. În 2022, la mai bine de patru distanță de momentul în care, la nivel european, a fost dată una dintre directivele privind energia din surse regenerabile, guvernul României a elaborat o ordonanță de urgență în acest sens.  

Ce lipsește? Operaționalizarea ordonanței prin reglementări secundare date de ANRE, prin modificări în legea energiei și a finanțelor publice locale sau, în cele din urmă, elaborarea unei legi speciale dedicate comunităților de energie, prin care să se explice cum se întâmplă lucrurile, sunt de părere experții consultați de PressOne. 

Acesta este motivul pentru care comunitatea de energie din zona Apusului, București, nu poate folosi energia produsă de panourile de pe terasa blocului decât pentru consumul comun, iar banii care intră în conturile asociației pentru surplusul de energie injectat în rețea pot fi folosiți, de asemenea, doar pentru reparații sau investiții făcute în numele asociației de proprietari. 

„La bloc e cel mai simplu de implementat o comunitate de energie. Odată ce se va permite partajarea/transferul energiei (energy sharing), lucru care în momentul de față nu este permis la noi, oamenii își vor putea acoperi în integralitate, cu ce instalează pe un acoperiș, și consumul individual și consumul comun”, susține Corina Murafa, expertă în energie verde. 

Chiar dacă în ordonanța de urgență apare noțiunea transferului de energie, la nivelul ANRE nu există o metodologie prin care să fie pusă în practică. Iar pentru asta nu este nevoie neapărat de o lege dedicată comunităților, ci de schimbări în legislația secundară. 

„E suficient un regulament al ANRE care să spună că în interiorul comunității de energie partajarea energiei se face conform unor chei de alocare. Acum ANRE nu zice că poți să colaborezi cu furnizorul de energie și să-i dai lista cu membrii comunității tale, cu energia injectată în rețea de comunitate, energie pe care, ulterior, să o scadă din factura membrilor comunității, cotă parte la fiecare, din ce s-a injectat cu panourile de pe acoperiș”, adaugă Corina Murafa. 

Rea-voință la nivelul autorităților de reglementare?

De ce timp de doi ani de la ordonanța de urgență nu s-a schimbat nici măcar legislația de la nivelul ANRE, astfel încât comunitățile de energie să aibă o bază pe care să se dezvolte? Asta în contextul în care Comisia Europeană a ajutat ANRE cu toate cunoștințele necesare și au avut loc, constant, schimburi de experiență cu alte organisme de reglementare din țări unde comunitățile de energie prosperă?

„Vorbim, totuși, de un număr de 9.000 comunități de energie în UE, cu aceleași reglementări, aceleași cabluri, aceleași principii de funcționare, cum de acolo se poate și la noi nu? Nu cred că mai e o chestiune de capacitate sau de know-how, ci este de rea-voință deja”, e de părere Corina Murafa, expertă în energie regenerabilă. 

Șanse ratate 

În lipsa unui cadru de reglementare, actorii interesați de formarea unei comunități de energie se află în imposibilitatea accesări de fonduri europene în acest sens. De exemplu, cele șase județe care beneficiază de bani din Programul de Tranziție Justă (Dolj, Gorj, Galați, Hunedoara, Mureș, Prahova) ar putea lansa o serie de apeluri de proiecte dedicate comunităților de energie. 

„Noi am lucrat cu respectivele județe pentru a-și crea planurile operaționale de tranziție justă, iar acolo este specificat faptul că fondurile pot fi folosite pentru a crea comunități de energie. Dacă ar exista un cadrul legal în perioada următoare, când aceste județe își elaborează ghidurile și apeluri de finanțare, ar putea fi foarte bine lansate și apeluri de finanțare pentru comunități de energie”, susține Andrei Crăciun, Greenpeace. 

„România a avut o șansă, pe care a ratat-o. La un moment dat, într-o versiune intermediară a REPowerEU, România și-a asumat pe reformă comunități de energie și cerea de la Comisia Europeană, gratuit, asistență tehnică în valoare de un milion și jumătate de euro. În varianta finală a lui REPowerEU, acest lucru nu a mai fost cuprins”, explică și Corina Murafa. 

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Energy4Future”, co-finanțat de Uniunea Europeană. Uniunea Europeană nu este responsabilă de informațiile și opiniile exprimate în cursul acestui proiect și articol. Responsabilitatea pentru conținut aparține integral publicației PressOne.