Centrul Digital pentru Femei sau cum înveți să scrii un email la 87 de ani

Conform Strategiei de Digitalizare a Educaţiei în România 2021 – 2027, lansată în 2020 de Ministerul Educației, în următorii șase ani cel puțin 90% din populaţia României ar trebui alfabetizată digital și toate şcolile din ţară ar trebui să fie dotate cu infrastructură şi resurse tehnologice. 

Conform documentului, începerea alfabetizării digitale a copiilor ar trebui să se facă încă din grădiniță.

Însă realitatea din teren în acest moment, cel puțin conform INS, este că un român din șapte nu a utilizat niciodată internetul, iar un sfert din locuințele din România nu sunt conectate la acesta. 

„Alfabetizarea digitală nu e un scop în sine, e un mijloc ca să ajungi la alte lucruri de care ai nevoie”

De aceea, programele de alfabetizare digitală ale societății civile sunt mai importante ca niciodată, în special în grupurile vulnerabile. 

„Educația digitală devine în mod cert indispensabilă. Și pentru persoanele care au acces, cât de cât, la un telefon, învață singure, dar mai ales pentru persoane care pur și simplu nu au cum, nu pot”, explică pentru PressOne Irina Sorescu, Președinte Executiv al Centrului Parteneriat pentru Egalitate, o organizație neguvernamentală care promovează egalitatea de șanse pentru femei și bărbați în România. 

Centrul, în parteneriat cu Fundația Orange, organizează din 2018 cursuri de educație digitală pentru femeile din medii defavorizate. 

„Pentru ele e important să le oferi șansa asta la informație. E văzută și ca pe o împlinire a unei nevoi, dar și ca pe o recompensă, o ieșire din cotidian, pentru multe femei”, adaugă Irina. 

Programul a început cu un proiect pilot în București, dar include deja încă trei alte centre, deschise în Iași, Sibiu și Brașov.

Inițial, asociația pornise cu ideea de a lucra cu femei din categorii vulnerabile, în special femei care nu au un loc de muncă sau au un loc de muncă precar din cauza faptului că le lipsesc aptitudinile digitale, care în acest moment sunt cerute peste tot. „Alfabetizarea digitală nu este ceva în sine, ea nu e un scop în sine, e un mijloc ca să ajungi la alte lucruri de care ai nevoie”, povestește Irina.

Așa că s-au dus mai întâi într-un centru comunitar din Ferentari. „Am ajuns la beneficiarele pe care le aveam trimițând pliante în toate cutiile poștale din cartier”, mai spune inițiatoarea programului. Între timp, atât Irina, cât și cele două colege ale ei care se ocupau de cursuri au constatat că pentru femeile de la centru nu conta doar educația propriu-zisă, era importantă și conexiunea – simplul fapt că se întâlneau și vorbeau, socializau, sau participau la întâlniri de grup facilitate de un psiholog. 

„Apoi, dincolo de femeile de acolo din cartier, au început să afle femei și de prin alte părți. Am constatat că lucrăm cu femei la care nu ne-am gândit la început că ar putea să devină beneficiarele noastre: femeile în vârstă”, mai spune Irina. 

„Am ajuns să facem cursuri și unu la unu. N-ai cum altfel dacă cineva nu știe să țină un mouse și trebuie să îi pui mâna pe el”

Cea mai în vârstă beneficiară a centrului are 87 de ani. Iar mersul la centru a fost pentru ea și o cale de a ieși din izolare, de a se conecta cu realitatea, cu prezentul, și de a avea acces la niște lucruri altfel inaccesibile: să descopere cu ce autobuz să ajungă dintr-o parte în alta a orașului, să afle de acasă programul de la policlinica unde se duce să-și facă analize, sau să comunice pe Facebook cu prietenele sau cu copiii plecați de acasă. 

„Efectiv nu avea cine să le învețe”, explică Irina. „Și dacă avea cine să le învețe, nu avea răbdare. Am ajuns să facem cursuri și unu la unu. N-ai cum altfel dacă cineva nu știe să țină mouse-ul și trebuie să îi pui mâna pe el și să-i arăți cum să-l stăpânească. Doar asta e o zi de lucru. Ne-am pliat sută la sută pe nevoile beneficiarelor. Mi se pare că poți să schimbi viața unui om și cu lucruri care nouă ni se par atât de banale.”

Dar acestor femei le era greu să ajungă până în Ferentari, așa că, după primul an, centrul a fost mutat la Tineretului, o zonă mai accesibilă. 

Apoi, asociația a mers direct înspre centrele de seniori gestionate de primării. „Am mers pe urmele lor și pe nevoile lor, pas cu pas.” Au început să organizeze „cafenele sociale” pentru senioare, „ca să fie și pentru ele un motiv de bucurie, că vin la o cafea ca să învețe să lucreze pe telefon sau pe calculator.” 

În același timp, au lucrat și cu femei tinere – multe dintre ele aveau nevoie să învețe să lucreze pe calculator, sau chiar să-și folosească mai bine telefonul. 

„Înainte să vină la curs, unele dintre ele nu știau nici să dea un SMS sau să salveze numere în agendă, știau doar să formeze numărul”, spune Irina. 

După cursuri, femeile au început să își ajute copiii la școala online sau și-au schimbat locul de muncă, având acum acces și la poziții pe care altă dată le-ar fi exclus din opțiuni, pentru că, pentru a le accesa, trebuiau să utilizeze un soft. Ceea ce le-ar fi fost imposibil – multe dintre ele nu puseseră vreodată mâna pe un computer. 

„Am avut chiar la început un grup de educatoare, prin 2018 sau 2019, care își scriau de mână lecțiile și planurile pentru grădinițe, pentru că nu știau să lucreze pe calculator și nu avea cine să le ajute. E o realitate pe care nu o vedem cu ușurință sau nu o vedem cu adevărat. Suntem așa de mult înconjurați de aplicații și device-uri, că nu ne imaginăm că sunt oameni mulți care nu au acces deloc la toate acestea”, spune Irina.

În acest moment, centrul din București are 184 de beneficiare. Și, pentru că fiecare curs este adaptat la nevoile lor, principala provocare este aceea de a construi un orar coerent. 

„Dacă ne întâlnim cu cinci beneficiare, aflăm că una vrea să învețe Office, una vrea să lucreze pe propriul ei telefon, că pe ăla îl are la îndemână și nu știe să-l folosească, una vrea să învețe rețele de socializare și email. E complicat să armonizezi și nevoile lor de învățare, dar și programele. Una poate dimineața, una poate după-amiaza, una poate la prânz. Cum să faci să le potrivești? Așa se întâmplă când nu faci cursuri standard”, povestește Irina. 

Iar când lucrezi cu femei de la 16 ani la 84 de ani, fiecare cu alt ritm de învățare, e foarte dificil să găsești o abordare care să armonizeze toate variabilele. 

Dar femeile se bucură de faptul că pot, în sfârșit, să înțeleagă mai bine lumea din jurul lor și să se descurce în situații care altfel le-ar fi depășit. 

„Nu pot să-ți spun câte buchete de flori și prăjituri a primit colega noastră Dana, care se ocupă de predat la cursuri. Sute de mesaje. Când cineva îți trimite un email și îți spune, uite, am reușit să fac chestia asta, nu credeam că o să pot s-o fac vreodată. E impresionant. Avem o cursantă care s-a înscris de trei ori, de câte ori vedea anunțul se mai înscria odată. Sau o altă beneficiară venea la noi cu greu, pe viscol și pe ninsoare, schimbând trei mijloace de transport”, mai spune Irina Sorescu, Președinte Executiv al Centrului Parteneriat pentru Egalitate

Patru centre în România, nevoi diferite

Programul include mai multe proiecte și deschide, anual, un concurs de proiecte noi. Toate centrele oferă acces la informație și educație digitală pentru femei, dar fiecare proiect include și alte tipuri de cursuri. Spre exemplu, cursuri de dezvoltare personală – care includ educație sanitară și de igienă sau antreprenoriat.

Însă fiecare centru este adaptat la nevoile beneficiarelor din zonă. Centrul Digital din Brașov e situat în Gârcini, una dintre cele mai sărace localități din județ, cu o populație mare de romi și unde aproape 10% din fetele sub 16 ani din comunitate erau deja mame. Acolo, în afară de cursurile de educație digitală, a fost nevoie și de educație pe relaționarea cu autoritățile – femeile aveau nevoie să învețe cum să acceseze serviciile sociale. 

La Sibiu, există un centru similar la Valea Hârtibaciului. Acolo, în afară de educația digitală, cursurile se axează și pe partea de relații sănătoase, de împuternicire a femeilor, pentru a fi conștiente de diferite forme de abuz – inclusiv în ceea ce privește violența cibernetică. 

Iar la Iași beneficiarele sunt femei cu venituri mici, mame singure, sau femei care au o afacere dar nu au posibilitatea – sau cunoștințele – de a o promova, și atunci cursurile au și o componentă de antreprenoriat – ce înseamnă comerț electronic sau ce înseamnă să promovezi o afacere online. 

În acest moment, programul are 184 de beneficiare în București, 245 la Sibiu, 67 la Brașov și 20 la Iași. 

„Sincer, nu cred că autoritățile au resurse să facă lucrul ăsta cum ar fi nevoie, cel puțin în cazul beneficiarelor noastre”, spune Irina. „E o muncă care trebuie făcută de persoane care sunt obișnuite să lucreze în zona asta socială. Trebuie să fie persoane care chiar își doresc, și pentru care are sens să facă lucrul ăsta. Ce ar putea să facă autoritățile locale ar fi să finanțeze ele însele niște programe din astea.” 

Nu e ușor să găsești oameni cu răbdare, care să lucreze cu persoane în vârstă și care să se adapteze ritmului lor de învățare. Și nu e ușor să lucrezi cu adulți pentru care tehnologia o schimbare masivă felul în care percep lumea. 

Dar în 2021 acest demers e necesar, mai ales într-o țară membră a Uniunii Europene și mai ales în contextul pandemiei, care a făcut instrumentele digitale necesare aproape indiferent de mediul în care te învârți.

„Eu nu am făcut școală deloc, am învățat singură să scriu, să citesc, să socotesc. Acum vreau să învăț și să lucrez pe calculator, să folosesc o imprimantă, să nu mai depind de nimeni când am nevoie să caut o informație”, spune Adriana Linca, prima beneficiară care s-a înscris în programul Centrului Digital. 

Adriana a făcut parte din prima serie de cursante, iar după primele 6 luni a învățat să scrie corect, să citească cursiv și a fost promovată la locul de muncă, MamaPan, o afacere socială dezvoltată de CPE.

„Mi-ar plăcea să pot să scriu singură o cerere, să-mi fac un CV, să-mi ajut colegele de muncă atunci când au nevoie. M-ar face să fiu mândră de mine”, mai spune ea.

Programul „Centrul Digital pentru Femei” este inițiat de Fundația Orange și oferă educație digitală gratuită pentru femei care provin din medii vulnerabile. Lansat în anul 2015, proiectul include 320 de centre în 23 de țări și a susținut de-a lungul timpului peste 40.000 de femei în situații dificile de viață. Acest material face parte dintr-o serie susținută de Orange, care prin campania „Facem tehnologia digitală accesibilă tuturor” îşi propune să faciliteze accesul populației din România la mediul digital prin conexiune 4G şi 5G, dar și prin programe şi evenimente dedicate copiilor, tinerilor şi adulţilor din medii vulnerabile.