Ce urmărește Trump, autoproclamatul dictator part-time al SUA, prin ordinul „Forează, baby, forează!”, sloganul Lumii Noi

Mihnea Lazăr

Capul lui Donald Trump se rotește ca o turelă pentru a cuprinde cu privirea mulțimea frenetică adunată în Capital One Arena din Washington. Oamenii din sală țipă și chiuie ca la o execuție publică, în timp ce Trump prezintă – ca pe niște trofee – primele sale ordine executive semnate în calitate de președinte al SUA.

„Vi-l imaginați pe Biden făcând asta? Nu cred”, rostește Trump de la biroul său improvizat la tribuna sălii în care fanii MAGA își sărbătoresc idolul.

Publicul reacționează ca la înscrierea unui gol fiecare iscălitură trasată agresiv, cu cerneală neagră, pe foile albe învelite în mape cu coperte cenușii.

„Următorul articol, domnule președinte, reprezintă retragerea din Acordul climatic de la Paris”, anunță de la microfon speakerul ceremoniei.

Donald Trump a făcut probabil scurtă la mână după ce a semnat, într-o frenezie specifică mai degrabă societăților distopice, zeci și zeci de ordine executive în doar primele ore de când a redevenit președintele Statelor Unite.

Din vârful stiloului, Trump i-a grațiat pe cei aproape 1.600 de americani acuzați de asaltul asupra Capitoliului din 6 ianuarie 2021, a decretat stare de urgență la granița cu Mexicul, unde a trimis trupe pentru „securizarea frontierei”.

Au fost înghețate angajările în departamente federale, iar funcționarii care „lucrau de acasă” au fost obligați – în urletele mulțimii – să vină să „lucreze de la birou”.

Dar, mai presus parcă de toate, Trump a declarat „stare de urgență energetică”, odată cu retragerea din acordul climatic de la Paris și a ordonat:

„Forează, baby, forează”

În acest enunț zace marele său pariu dar și marea foame a Noii Americi după „aurul lichid de sub picioarele noastre.”

Cum s-au căciulit Ponta și Simion la Washington, ca să se urce în trenul MAGA al lui Donald Trump

2 politicieni și jumătate s-au înghesuit pe 20 ianuarie să-i pupe mâna lui Donald Trump, proaspăt reinstalat ca președinte la Casa Albă: Ponta, Simion și Mihail Neamțu. Primii doi par s-o fi făcut pentru a obține susținerea administrației americane pentru cursa prezidențială din mai 2025. Al treilea era și el pe acolo. 

Perspectiva unui înalt funcționar public din România despre concedierile din sistemul bugetar și „dezmățul angajărilor de la stat”

Clasa politică continuă și azi să zădărnicească orice inițiativă de reconfigurare a corpului funcționarilor publici de carieră și nu manifestă nici un interes pentru respectarea principiului meritocrației, în interesul administrației publice.

Încălzirea globală nu există, prin urmare putem fora în Alaska, pe coastele Americii, oriunde, oricând și oricât. La naiba cu clima, fauna, vegetația și emisiile de dioxid de carbon.

Marele premiu îl reprezintă suprafețele uriașe – de sute de milioane de hectare – din Alaska, inclusiv în rezervații naturale, și în zonele offshore din Oceanul Arctic, pe care marile companii au pus deja ochii pentru a fora după gaze și petrol.

Teoretic, aceste arii protejate au fost puse la adăpost, printr-un ordin emis pe 6 ianuarie, în ultimele zile de mandat ale lui Joe Biden.

Doar că Trump a venit pe 20 ianuarie și a anulat ordinul lui Biden. Întrebarea e dacă această simplă anulare e suficientă.

Trump a încercat ceva similar în 2017, când a vrut să anuleze un ordin dat de Barrack Obama. În 2019, un judecător din Alaska a considerat ilegală decizia lui Trump. Cazul a ajuns la Curtea de Apel din San Francisco dar, înainte să se ajungă la o decizie finală, Biden a câștigat alegerile și a revocat ordinul lui Trump.

Foto: EPA/Trump Vance Transition Team 2025

Situația este, astfel, în pending, iar ordinul proaspăt semnat de Trump (care îl revocă pe cel al lui Biden) are toate șansele să ajungă un nou caz în instanță.

Dincolo de disputa juridică, intenția administrației lui Trump e cât se poate de străvezie: extracția de petrol și gaze a devenit obiect de „securitate națională”, iar tratatele climatice și reducerea emisiilor poluante au fost aruncate la coșul de gunoi de noua administrație.

Politica și „noua ordine mondială după Trump” au fost anunțate fără echivoc de miliardarul american încă de anul trecut:

„Vom închide granița cu Mexicul și vom fora, fora, și iarăși fora. După care, gata, nu o să mai fiu dictator.”

Paradoxul industriei petroliere: foarte mult înseamnă uneori, foarte puțin

Economia are însă prostul obicei de a acționa de capul ei, indiferent de „voința politică”. De mai bine de un an, America produce deja mai mult petrol decât orice altă țară, în întreaga istorie a extracției petrolului.

La finele lui 2023, producția de petrol a SUA atinsese 13,2 milioane de barili pe zi, depășind „vechiul” record stabilit în era Trump 1.0, în anul 2020, înainte de criza generată de izbucnirea pandemiei COVID-19.

„Și ce dacă?”, ar spune un petrolist texan. Culmea e că „forează, baby, forează” s-a dovedit până acum o politică proastă taman în Texas: în prezent, companiile de gaz texane produc atât de mult încât au ajuns să piardă bani.

În plus, boom-ul extracției petroliere se datorează dezvoltărilor și avansurilor în domeniul tehnologiilor de forare, care fac - ghici ce – extracția de gaze ori petrol mult mai ușoară. Problemele apar atunci când ai superproducție: gazul sau petrolul în plus trebuie, vrând-nevrând, transportat prin „conducte fixe” – acestea nu-și „măresc” volumul și nu se multiplică în mod miraculos, peste noapte.

În Texas, pur și simplu, sutele de mii de kilometri de conducte nu dispun de „spațiu” suficient pentru a transporta miliardele de metri cubi de gaz extrase pe zi.

Mai rău, unii experți avertizează că politicile administrației Trump sunt exclusiv favorabile marilor jucători de pe piață, în vreme ce producătorii mici și mijlocii riscă falimentul.

Desigur, Trump recunoaște că țara dispune de capacități reduse de „producere a energiei, transport, și rafinare”. Soluția propusă de noua administrație: opriți eolienele și începți să forați în Alaska și Arctica. „Să facilităm lanțul de aprovizionare, rafinare și transport”.

Ce spune aici Trump e logic dar, în același timp, ușor de spus și aproape imposibil de pus în practică. Un prim impediment, l-am văzut deja, e legat de foarte probabila atacare a ordinului în instanță. Iar aici urmează un drum lung până la adoptarea unei decizii.

Concluzia – unanim acceptată de „jucătorii” din industrie: cererea și oferta decid cât de mult sau puțin trebuie să crească producția, nu un simplu ordin emis de președinte, chiar dacă vorbim de nimeni altul decât de Marele Ales Republican al Texasului, Donald Trump al II-lea.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€