Ce este şi ce nu este patriotismul

Iulia Marin

Redactor

De 1 Decembrie, am invitat un istoric, un critic literar, un politolog, un analist militar și un critic de artă să ne spună ce este, dar mai ales ce nu este patriotismul.

*

„Patriotismul nu înseamnă să-ți ascunzi disfuncțiile”

Criticul de artă Pavel Șușară (foto) crede că definiția patriotismului este mai puțin relevantă.

– Eu nu aș merge la definiție și la declarații. Aș merge la fapte. Noi am fost obișnuiți de către propaganda comunistă – e o componentă a spațiului public – să ne aducem aminte de țară, de valori, de strămoși, în anumite momente, momente care privesc cumva evenimentele locului respectiv, în speță, evenimentele României.

Sunt momente în care ne aducem aminte că avem țară, dar cred că nici aici nu suntem în spațiul patriotismului. Patriotismul este o chestiune discretă, de fiecare zi.

Este o problemă de fapte, de conștiință a rostului tău într-un angrenaj care nu poate fi decât social, uman, într-un grup lărgit care se numește „țară”.

– Ce nu putem califica drept patriotism? 

– Mi se pare de o lipsă de patriotism desăvârșit Ecaterina Andronescu, care a distrus sistemul de învățământ românesc, deși declarațiile sale sunt exact în sensul exaltării.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Lipsit de orice patriotism mi s-a părut Corneliu Vadim Tudor, care nu a făcut decât rău României și așezării sale în lume.

Patriotismul nu este strigătul în piața publică, bătutul cu pumnii în piept. Unul dintre cei mai mari patrioți a fost Emil Cioran, care a fost dur cu România, a criticat-o devastator, dar a făcut-o dintr-o dragoste enormă față de spațiul ăsta.

Nu înseamnă să îți ascunzi disfuncțiile, ci să le aduci la vedere, să încerci să le vindeci.

*

„Patriotismul nu este naționalism”

Politologul Cristian Pîrvulescu (foto) furnizează o definiție aplicată:

– Patriotismul este un sentiment pozitiv de apartenență la o comunitate numită patrie. Subliniez: „pozitiv”. Este bazat pe solidaritate față de ceilalți și altruism, adică disponibilitatea de a te sacrifica pentru binele comun. Patriotismul recunoaște un loc în patrie pentru toți.

– Ce nu este patriotismul?

– Deosebesc patriotismul de naționalism – care este exclusivist. Patriotismul nu poate fi  naționalism, pentru că naționalismul este centrat pe închiderea în comunitate, este centrat pe temeri, în vreme ce patriotismul este deschis – aș putea spune chiar luminat.

Cred că un gen aparte de patriotism îl putem descoperi la George Enescu – care a împărtășit lumii folclorul românesc, dar și la nenumărați politicieni sau oameni de cultură, în primul rând dintre pașoptiști.

Mă gândesc la Alexandru Ioan Cuza, la Mihail Kogălniceanu, la Brătieni, și nu l-aș neglija nici pe Titu Maiorescu.

*

„Patriotism nu este denigrarea țării – din teribilism sau din prostie”

Istoricul Marius Oprea (foto), fost președinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, crede că definiția patriotismului au dat-o…

– Toți foștii deținuți politici care și-au apărat credința și neamul în timpul ocupației sovieto-comuniste.  Ei reprezintă, în opinia mea, adevărata coloană vertebrală a poporului român în momentul de față.

– Ce nu este patriotismul? 

– Patriotismul nu este trădarea acelor bunuri, valori și sentimente care privesc România: de la vânzarea terenurilor agricole către străini la denigrarea României din teribilism sau prostie.

Patriotismul a fost uzat multă vreme prin asocierea sa cu regimul comunist și cu Nicolae Ceaușescu, prin falsificarea istoriei. A fost asimilat cultului personalității, însă cred că, la apropierea a 100 de ani de la Marea Unire, este pe cale de a renaște. 

*

„Patriotismul nu e poluare ideologică”

Criticul literar Ion Bogdan Lefter (foto) spune că definiția patriotismului este simplă: dragostea de patrie.

– Mai complicat e să explicăm în ce constă, până unde i se întind limitele şi de ce atitudinile patriotarde nu sunt deloc patriotice, ba chiar dimpotrivă.

Dacă ar fi să detaliez, aş începe cu două trăsături foarte diferite ale patriotismului. Pe de o parte, e un sentiment de apartenenţă care decurge firesc din legătura cu un anumit loc: cel în care ne-am născut şi trăim; şi alte variante fiind posibile, de pildă în cazul imigranţilor, care pot fi iubitori ai ţării de origine, ai patriei adoptive ori ai ambelor (după cum, din varii motive, se poate să-ţi şi renegi „baştina”, să nu te simţi nicăieri „acasă”).

Pe de altă parte, e cât se poate de evident că vorbim despre un construct cultural: nu te naşti cu sentimentul apartenenţei, nu vei simţi nici o „legătură” specială dacă eşti strămutat imediat în alt loc, căci patriotismul se constituie, se acumulează şi se decantează în timp, pe măsură ce biografia ţi se „împleteşte” cu un anumit spaţiu şi intuieşti sau înţelegi că ai şi trăsături de identitate colectivă.

Se adaugă educaţia, cunoaşterea contextelor istorice, sociale, culturale ş.a.m.d. Nu în ultimul rând, tema e supusă unor intense manipulări de tot felul, fie involuntare, fie mai bine ori mai puţin bine intenţionate.

– Ce nu este patriotismul? 

– Atitudinile şi discursurile patriotarde glorifică strident tema, deci o alterează, transformând-o în instrument politic, spre beneficiul utilizatorilor: nu sunt patriotice.

Naţionalismele de orice fel exacerbează sentimentele identitare, denaturându-le, transformându-le în ideologie manipulatoare şi discriminatorie: nu sunt patriotice.

Patriotismele sunt legate de apariţia naţiunilor, deci reprezintă un fenomen romantic şi post-romantic. În sensul bun al cuvântului, patriotismul „înfloreşte” oricând, prin acumulări şi decantări individuale, transpuse uneori şi în discursuri publice, politice ori artistice.

Se poate manifesta şi critic, sau mai ales critic: mari patrioţi români au fost, de pildă, Maiorescu sau Lovinescu, critici de meserie; sau, înaintea lor, Caragiale, judecător sarcastic al „românismului” demagogic.

În sens rău, patriotismul (ca temă, nu ca sentiment autentic) „înfloreşte” în perioadele de ofensivă a naţionalismelor, otrăvind aerul (ca să păstrez metafora „ecologică”) sau făcându-l de-a dreptul irespirabil. Respectivele forme mutante trebuie urgent eradicate!

*

„Patriotismul nu se declamă public, se dovedește”

Analistul militar Călin Hentea (foto) crede că poetul George Topîrceanu a formulat cea mai potrivită definiție a patriotismului.

– Eu nu pot să dau altă definiție decât cea dată de George Topîrceanu în volumul său, și la care subscriu în totalitate, chiar dacă a fost formulată în anii ’30. Mi se pare cea mai adecvată definiție a patriotismului, mai ales în situația de astăzi.

Mult înainte ca Nicolae Ceaușescu sau Vadim Tudor să vulgarizeze patriotismul, amestecându-l cu un naționalism primitiv, instinctual, în beneficiul cultului personalității lor, George Topîrceanu scria în 1936, în prefața memoriilor sale de război, Pirin Planina:

„A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de țară drept o datorie e în stare să se laude cu ea. Ce-am zice noi despre un om care s-ar lăuda peste tot, în gura mare, că-și iubește nevasta? Am avea motive să nu-l credem, să ne gândim că poate în intimitate o iubește mai puțin decât cu glas tare.

Sentimentele își au pudoarea lor. Să fii om cinstit, să-ți iubești țara, părinții, nevasta, să nu scuipi pe jos, toate acestea sunt datorii elementare pentru un om civilizat. Numai cine nu a fost înzestrat de natură cu nicio calitate mai deosebită poate fi capabil să-și descopere merite de acestea, care nu costă nimic”.

Din păcate, mai sunt încă prea mulți români care, sorbind cu nesaț din retorica patriotardă, continuă să scuipe pe jos, să vorbească incorect românește, să fure și să mintă, în timp ce se lasă contaminați ireversibil de cele mai găunoase forme de propagandă.

– Ce nu este patriotismul? 

– Patriotismul nu se declamă emfatic în public, ci se dovedește prin fapte, prin gesturi mărunte. E un sentiment de iubire, un sentiment intim. Nu te apuci să strigi în gura mare pe stradă cât de tare îți iubești nevasta sau copiii.

Patriotismul nu trebuie viciat prin demagogie, nu trebuie amestecat cu populismul, nu trebuie făcut ciorbă laolaltă cu naționalismul. Patrioți nu sunt acei indivizi care își trâmbițează marea lor iubire de țară doar pentru a câștiga voturile cetățenilor mai slabi de înger sau cu mai puțină carte.

Am scris o întreagă carte pe acest subiect, recent apărută. Se numește „Memorii în papuci”. Este vorba despre copilăria, adolescența și tinerețea mea din anii ’60, ’70, ’80. Am fost parte a acelui sistem de atunci, a mentalității din acei ani.

Bunica mea era născută în 1901, la Dobra, în Ardeal – aflat sub ocupație austro-ungară până în 1918. Știa foarte bine limba maghiară, dar era în același timp o foarte bună româncă, care ținea la țara ei.

Apoi, mi-a plăcut de mic copil istoria. Cunoscând trecutul, valorile și toate celelalte lucruri legate de ascendența ta ca neam și ca individ – eu sunt ardelean complet, chiar dacă sunt bucureștean forțat –, începi să iubești aceste lucruri.

Sigur că, odată cu maturitatea, eu pot spune că îmi iubesc poporul și trecutul, chiar dacă adesea îl critic pentru a-l îndrepta. Nu poți să iubești pe cineva și să ocultezi aspectele negative. Țara mea, poporul, familia mea – pentru ca să progreseze trebuie să le spui și să conștientizeze aspectele negative.

Eu am fost în misiuni NATO și câte șase luni, în străinătate, în diverse conjuncturi: în mediul militar m-am simțit mai patriot decât acasă. Aici îmi permit să critic, dar acolo mi-am lăudat țara. Așa înțeleg să fiu patriot.

Vara asta am fost la Veneția și am vizitat Fundația Peggy Guggenheim. Mi-au dat lacrimile, mi s-a pus un nod în gât când am văzut două lucrări ale lui Constantin Brâncuși: Pasărea măiastră – alături de un tablou al lui Picasso, și Pasărea în spațiu – alături de o lucrare a lui Dalí.

Deci, Brâncuși se afla printre cele mai mari nume din arta secolului XX, același Brâncuși pe care tovarășii academicieni Mihail Sadoveanu şi George Călinescu l-au respins în anii ’50. Și acum, Cumințenia pământului, în loc să fie un motiv de mândrie patriotică, a devenit obiect de scandal, de șușă politică.

A mai fost o perioadă astrală, cea din Primul Război Mondial, în care România a reușit să reziste în fața amenințării dispariției sale și să devină, în pofida tuturor așteptărilor, România Mare.

Aici o dau exemplu pe cea pe care o consider cea mai strălucită patrioată româncă: regina Maria.

Ea a iubit această țară total, deși venea din cu totul alt univers, și simt nevoia să o evidențiez pe regina Maria pentru că a iubit țara prin portul popular pe care l-a promovat, prin farmecul si inteligența pe care le-a pus în slujba poporului român.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€