Cât de pregătiţi suntem pentru euro? Profesorul Bogdan Glăvan: "Nu văd de ce spunem 2024, adică abia peste 6 ani"

România ar urma să treacă la moneda euro în 2024. Cel puțin asta a anunţat Guvernul condus de Viorica Dăncilă, care a decis recent, prin Ordonanță de Urgență, crearea unei comisii naţionale cu rolul de a pregăti adoptarea monedei unice.

Înfiinţarea acestei comisii pare a fi un nou episod al "războiului rece" dintre PSD şi conducerea Băncii Naţionale. Asta fiindcă la BNR funcţionează din 2010 un comitet care are acelaşi scop.

Mai mult, guvernatorul Mugur Isărescu se plângea în luna noiembrie a anului trecut că respectivul comitet "nu a fost vizitat mai de nimeni".

Decizia Guvernului a fost ironizată şi de Klaus Iohannis, care a declarat că el nu va înfiinţa încă un comitet cu aceeaşi misiune sub coordonarea Administraţiei Prezidenţiale.

"Dacă toate aceste comiţii şi comitete se adună într-un forum serios şi se începe o discuţie aplicată, cu nişte măsuri concrete – că aici este vorba de lucruri concrete, nu de poveşti –, atunci, sigur, se poate aviza în 2024", afirma preşedintele ţării pe 23 martie.

În acest context, PressOne i-a solicitat un interviu profesorului universitar Bogdan Glăvan, director al Centrului de Economie Politică și Afaceri "Murray Rothbard" din cadrul Universității Româno-Americane, pentru a vorbi despre noul termen de aderare la moneda euro anunţat de Guvern și despre cât de pregătită este România să facă acest pas.

*

"Nu văd aproape niciun cost al aderării la euro"

− Își poate asuma România o dată-țintă de aderare la moneda euro? 

− Cu siguranță că își poate asuma. Asta este doar o decizie politică. Însăși înființarea euro a fost rezultatul unei decizii politice. A avut puțină legătură cu economia și este un lucru recunoscut de fondatorii euro.

Dacă apariția monedei unice are efecte economice benefice sau nocive, ăsta e alt capitol. Indiferent că suntem în 2015, 2018 sau 2024, în orice moment am fi, decizia va fi mereu una politică.

− Care ar fi costurile aderării, pentru România?

În ceea ce mă privește, nu văd aproape niciun cost al aderării la euro. Principalul cost care a fost menționat în legătură cu decizia unei țări de a adera la zona euro este acela că renunță la politica monetară națională.

Acea ţară pierde un instrument politic pe care îl poate folosi − posibilitatea de a determina rata dobânzii, cursul de schimb, numărul de bani de pe piață, lucruri de genul ăsta.

Din punctul meu de vedere, tocmai acest subiect este o povară pentru România.

Dacă ne uităm în istoria noastră postdecembristă, vedem că România a avut o performanță a politicii monetare mai slabă decât vecinii ei.

Am avut cea mai mare inflație după Revoluție, a scăzut greu, cu reinflamări succesive prin anii '90 și 2000, iar acum se reinflamează un pic.

Ce preţuiesc atât de mult economiştii care vorbesc despre independență monetară? Le pasă de posibilitatea ca, jonglând cu rata dobânzii și cu cursul de schimb, să camufleze nevoia de ajustări economice.

Cum se face asta? Tipărind bani, pe scurt.

Și atunci, de-asta "e bună" politica monetară: ei pot păcăli publicul în legătură cu deciziile guvernării, care decizii nu mai sunt finanțate prin taxe, prin politica fiscală, ci prin această politica monetară.

 "Integrarea în zona euro ar elimina riscul valutar"

− Și la nivel de beneficii?

 Ar fi două categorii de beneficii. Prima ar fi că integrarea noastră în zona euro ar elimina riscul valutar și, în consecință, ar spori atractivitatea României pentru investiții, lucru fundamental pentru creșterea economică.

A doua categorie de beneficii ar fi cele rezultate din ancorarea noastră în spațul decizional european sau euroatlantic.

Pentru că este o decizie politică care ne păstrează alături de lumea civilizată, pe scurt.

− Am sta la "masa bogaților", cum spunea Liviu Dragnea?

"La masa bogaților" stăm și acum, fiindcă suntem în UE. Sensul acestei expresii o văd în felul următor: e o relație mutual avantajoasă, o tranzacție. Adică tu vinzi ceva, ei cumpără ce vinzi tu, și invers.

Iar de pe urma acestei libertăți de a face schimb cu alții mai bogați decât noi am avut deja avantaje serioase și nu putem decât să avem avantaje în continuare.

Noi avem nevoie de capitalul celor bogați, iar ei au nevoie de oportunitatea de a-l valorifica.

"Aderarea la euro nu implică prețuri mai mari"

− Totuși, un prim efect al aderării  la zona euro nu ar urma să fie creșterea prețurilor?

− În toate țările care au aderat la euro, procesul de scădere a inflației a continuat. Deci, nu s-a întâmplat nimic spectaculos sau anapoda din acest punct de vedere.

La fel cum a scăzut inflaţia în România, de-a lungul timpului, la fel a scăzut și în toate țările astea. Slovenia, de exemplu. Nu e un alt trend. Aderarea la euro nu implică inflație mai mare sau prețuri mai mari.

Pe termen scurt, da, e posibil să ai o creștere de prețuri. De ce? Nu din cauză că aderarea la euro produce oportunitatea unei păcăliri în masă, cum crede omul simplu, şi anume că toți vânzătorii brusc vor rotunji prețurile în sus. Nu.

Motivul pentru care putem avea creșteri de prețuri este tocmai euforia și tocmai beneficiile pe care le implică aderarea la euro, adică aceste influxuri de capital care intră în țară.

Însă dacă aceste influxuri sunt capital sănătos, care creează afaceri, locuri de muncă, producție, atunci puţin mă interesează că mai cresc un pic prețurile, fiindcă, de fapt, contribuie simultan și la creșterea salariilor, și la creșterea veniturilor.

"În toate țările care au aderat la euro, procesul de scădere a inflației a continuat. Deci, nu s-a întâmplat nimic spectaculos sau anapoda din acest punct de vedere".

*

"Am fi avut de câștigat dacă am fi dat cu copy-paste la politici şi legi din Occident"

− Deci, putem spune că trecerea la moneda euro ar reduce decalajele economice dintre România şi cele mai prospere state europene?

 Nu le va reduce peste noapte, pentru că aici este nevoie de dezvoltare economică, dar va contribui, va adăuga o premisă în această direcție, atrăgând mai mult capital în România.

Și va aduce mai multă stabilitate, pentru că acesta era al doilea beneficiu de care spuneam mai devreme.

Ceea ce avem noi astăzi sunt o profundă instabilitate și o incertitudine creată tocmai de fabuloasa noastră independență guvernamentală şi fiscală, în care orice ageamiu își dă cu părerea și face politici.

Cu tot respectul pentru cine guvernează sau a guvernat țara, dar cred că am fi avut de câștigat dacă am fi dat cu copy-paste la politici şi legi din Occident, în loc să ne facem propriile politici și legi după cum ne-a dus capul.

România își face un bine dacă dă cu copy-paste la moneda Franței și a Germaniei decât să facem în continuare ce vrem cu dobânzile și cu cursul de schimb, fiindcă facem numai tâmpenii.

 "Convergenţa reală ar fi întărită de aderarea la euro"

− Putem considera că recentul termen anunțat de premierul Dăncilă, anul 2024, este unul fezabil? Vă întreb atât din punctul de vedere al îndeplinirii criteriilor nominale, cât și al procesului de convergență reală.

− Aș începe cu convergența reală, adică nivelul de venituri și de trai din România să ajungă sus. Este un subiect fals – fake news.

De ce? Din multe motive: unul este că această convergență reală nu a fost trecută niciodată în condiționalitățile privind aderarea vreunei țări.

Ea a apărut pe urmă, invocată, așa, în discuții de salon. Vezi, Doamne, noi respectăm convergența nominală, adică a unor indicatori statistici, dar nu suntem la fel de bogați ca ei și, în consecință, abia când vom fi la fel de bogați ca ei vom putea folosi moneda lor.

Subiectul este fals și pentru că această convergență reală, după cum spuneam mai devreme, ar fi întărită de aderarea la euro.

Prin urmare, este absurd să spui că trebuie să creezi întâi convergență reală și abia apoi să aderi la euro, din moment ce principalul argument al aderării la euro este tocmai creșterea nivelului.

Nu avem nevoie să așteptăm până când convergența va ajunge nu știu unde. Oricum criteriul este și neoperațional, pentru că se pune întrebarea − până unde să ajungă convergența?.

Până la 75%, cum se spune într-un recent studiu coordonat de Daniel Dăianu? Înainte au fost 50%, 60%, acum 75%, mâine o să apară un studiu cu 90% sau 100%. Dar pe ce bază? Cine poate să justifice de ce atunci și nu acum?

 "România îndeplinește condițiile pentru a demara procesul acum"

− Pe ce se bazează aceste ţinte de aderare care ne sunt livrate o dată la câteva luni? Sunt strict declarații politice?

− Da. Din câte știu, este nevoie de aproximativ trei ani care să preceadă aderarea la euro, pentru că sunt necesare niște implementări de legi și niște monitorizări.

Adică trebuie să ai cursul de schimb introdus într-un mecanism, iar acești indicatori să fie îndepliniți într-o manieră sustenabilă.

Or, sustenabilă înseamnă că, după o perioadă de timp, cursul de schimb nu fluctuează cu mai mult de 15%, rata dobânzii nu sare din locul ei − lucruri pe care noi oricum le-am îndeplinit total și le îndeplinim.

În consecință, din punctul tuturor de vedere, România îndeplinește condițiile pentru a demara procesul acum. Și atunci nu văd de ce să spui 2024, adică abia peste 6 ani.

România respectă convergența reală și alte caracteristici mai bine decât au făcut-o alte țări care au aderat la zona euro.

Dacă nu și-au pus problema asta țările baltice, Slovenia sau Grecia, nu văd de ce trebuie să ne punem noi abitir această problemă. Mi se pare că aderarea este amânată sine die.

"Este absurd să spui că trebuie să creezi întâi convergență reală și abia apoi să aderi la euro, din moment ce principalul argument al aderării este tocmai creșterea nivelului veniturilor".

*

"Iarăși ducem o politică care e incongruentă cu politicile țărilor din zona euro"

− Președintele Iohannis declara recent că "în acest moment, am ieşit din marja de conformare, dar lucrurile se pot corecta, şi aici este nevoie de o voinţă politică guvernamentală". Ce înseamnă această marjă de conformare?

− Ceea ce spuneam mai devreme, şi anume că, în planul politicii bugetare, noi am derapat de la unele practici.

România a trebuit să facă un efort bugetar foarte important, imens în raport cu experiențele țărilor bogate.

Din cauza instabilității create în anii 2004-2008, a trebuit ca în 2009 și 2010 să facem un efort bugetar foarte mare. A trebuit ca, de la un deficit de 7, 8 şi chiar 9% din PIB, să scădem sub 3%. Deci, o ajustare bugetară foarte mare.

Și după ce s-a făcut acest lucru, economia și-a revenit și a intrat pe un trend în creștere.

Astăzi, iarăși ducem o politică care e incongruentă cu politicile țărilor din zona euro, asta e observația președintelui. Pentru că este o politică care crește cheltuielile permanente ale statului, fără o bază. Aici e nodul problemei.

Cheltuielile noastre nu țin pasul nici pe departe cu veniturile fiscale. Dar fondurile pe care România le încasează de la UE au reprezentat o medie de 2% din PIB.

Or, dacă noi comparăm această cifră cu deficitul bugetar, chiar 3% dacă e, vedem că, de fapt, acest influx de fonduri europene e o sursă majoră de acoperire a cheltuielilor publice în România. Dar ele sunt o sursă temporară!

Practic, noi am funcționat și vom funcționa pe un fel de perfuzii europene. La fel cum a funcționat și Grecia.

Dacă ești un stat cu discernământ, nu trebuie să raportezi veniturile totale la cheltuielile totale, pentru că veniturile totale nu îți aparțin, nu le creezi tu. Sunt niște ajutoare temporare, nu o să dureze la înfinit.

Ar trebui să ducem o politică bugetară care să respecte convergența nominală, deci deficitul bugetar să fie sub 3% din PIB, fără probleme pe termen lung, fără să tăiem investițiile.

− În concluzie, ce pași concreți către aderare am făcut?

− Eu cred că la Banca Naţională, unde există un comitet creat pentru creionarea trecerii la euro, s-au făcut destule lucruri, numai că acestea trebuie puse în practică. Este vorba despre niște pași concreți, de conectare inclusiv a BNR.

Dar aici am, din nou, niște dubii serioase, pentru că, în momentul în care aderăm la zona euro, Banca Națională își pierde statutul actual. Ar urma niște modificări legislative și de politică economică, or eu nu cred că aceste modificări sunt dorite.