Casa albastră a Marei și a lui Alexu, noii vecini ai prințului Charles în Viscri

Valentin Șchiopu

Redactor

Mara și Alexu, o avocată și un designer din București, s-au mutat în urmă cu un an și jumătate la Viscri, în județul Brașov.

Și-au abandonat planurile de viitor în Capitală și au revenit în locul în care abia apucaseră să bea o cafea cu câteva luni înainte, la prima lor vizită în satul din inima Transilvaniei unde prințul Charles are o casă de vacanță și unde vacile se întorc seara de la păscut cu o lentoare princiară.

Cât ai bate un cui, viața lor s-a schimbat. Pentru noua ei fundație a fost nevoie de mult mai mult. Tinerii au cumpărat o proprietate și s-au pus pe treabă.

Cu ajutorul unor meșteri din zonă au restaurat casa săsească de la numărul 32. O bijuterie din 1912, ridicată de sasul Johann Dotz, căreia i-au redat strălucirea. Semnătura lui se păstrează și în prezent pe grinda camerei în care a locuit pentru scurt timp. A fost înrolat în Primul Război Mondial și a pierit pe front.

Casa albastră a început să primească oaspeți de la începutul acestui an.

Mai mult, de cinci săptămâni, Mara și Alexu au deschis și un restaurant în șura proprietății. Ea gătește alături de două femei din sat, el se ocupă de servire. Au angajat șase săteni în proiectul lor.

Alexu spune că el și soția sa muncesc cam 15 ore pe zi, exact ca înainte de a pleca de la București, dar simte că a luat decizia cea bună.

„Nu mai reușeam niciodată să ne odihnim, să funcționăm normal. Tot timpul pe fugă, muncind foarte mult, am decis să ne distanțăm de tot stresul urban. Dorim să facem ceva semnificativ, să și sprijinim comunitatea, să construim ceva și, în paralel, să reușim să ne bucurăm și de viață. 

În urmă cu un an și jumătate ne pregăteam să cumpărăm o proprietate foarte aproape de businessurile noastre din Piața Romană. Ni s-a aprobat un credit pentru două apartamente în zonă. Cumva, ne vedeam construind o viață în acele circumstanțe.

Când s-a întâmplat Colectivul am pierdut niște prieteni acolo. S-a activat ceva, s-a apăsat un buton în capul nostru. I-am sunat pe oameni că nu mai vrem să luăm proprietățile din București și ne-am gândit să ne mutăm la Viscri, unde băuserăm o cafea cu o lună înainte. De la 21 ianuarie 2016 am stat aproape permanent la Viscri”, povestește Alexu.

Alexu și Mara. Foto: Pagina de Facebook

„Super-spontan”, fără să schițeze un plan de afaceri, cei doi au ales să schimbe peisajul. „Am vândut tot, de la casă la scuter. Nici nu era cazul să facem un business-plan. La nivelul la care am investit aici ne-ar trebui vreo 20 de ani să ne recuperăm banii. Până la urmă e o investiție într-un stil de viață.

Rămâne de văzut dacă vom reuși să-l facem să funcționeze și financiar, să trăim din ceea ce producem aici. Pentru început ne-am propus să încercăm să ieșim din stresul ăla urban și să facem ceva într-un mediu mai sănătos.”

Restaurantul a primit primul client pe 7 iulie, într-o joi, după amânări succesive timp de patru săptămâni. Până la urmă au renunțat la un eveniment de deschidere.

„De fiecare dată când programam, se întâmpla ceva, ba probleme cu canalizarea, ba un cablu tăiat. Într-o joi, ne-am uitat unul la celălalt și am deschis pur și simplu poarta”.

Mara a făcut rețetele, mâncarea e divină. Preparatele vedetă sunt Supa cremă de roșii dulci cu ardei copt sau Cartofii ciobanului cu brânză maturată și cârnați din sat.

Telemeaua coaptă cu roșii, ardei și busuioc, Dovleceii rași cu puțină smântână și serviți cu ou prăjit, Vinetele coapte pe plită cu ardei și Tartele cu fructe de pădure întregesc paradisul culinar.

Ce păstrăm și ce schimbăm în rețetele vechi? Gărâna, între amintirea gulașului de la primele ediții ale festivalui de jazz și mâncărurile gătite astăzi

La Gărâna, căutarea rețetei gulașului de la primele ediții ale festivalului de jazz deschide o discuție despre păstrarea gusturilor și a amintirilor locului. Aceste povești și demonstrații culinare pot fi urmărite în cele două părți ale documentarului „Amintiri Gustoase” dedicate Gărânei, pe canalul de YouTube al platformei.

Florin Șerban, primul regizor român care câștigă Leopardul de Aur: „Sunt mulți copii și adolescenți care, din păcate, se vor regăsi în filmul ăsta”

„Nu e locul tău aici”, lungmetrajul regizat de Florin Șerban, a câștigat Leopardul de Aur la Festivalul de la Locarno și a devenit primul film românesc care a obținut marele trofeu. Într-un interviu acordat PressOne, regizorul Florin Șerban vorbește despre reacțiile spectatorilor tineri la filmul în care mulți dintre ei se vor regăsi.

Restaurantul e închis cel puțin o zi pe săptămână, pe care proprietarii o folosesc pentru cumpărături. În principiu, încearcă să achiziționeze laptele, ouăle și legumele de la sătenii din Viscri.

„Căutăm marfă faină. De exemplu, până săptămâna trecută, nu găseam roșii în Viscri, acum s-au făcut.

Luam de la o doamnă care venea în piața din Brașov. Ea are mai multe soiuri, dar toate sunt strâmbe și urâte. Foarte perisabile, dar cu o aromă foarte puternică.

Dovleceii îi luăm de la un vecin, cârnații, ouăle, laptele, carnea de miel sau de vițel – tot din sat. Cașul afumat, smântâna le luăm fie de la o fermă din Floroaia care are stână în Munții Ciucaș, fie de la niște băieți cu fermă în Harghita.

Siropurile vin de la Sorin din satul vecin Bunești, vinete, fasole luăm de la Stupini, lângă Brașov, telemeaua proaspătă de la Stelică, unul dintre ciobanii satului. Cam asta e, un restaurant cu ingrediente bune într-un sat îndepărtat”, spune Alexu.

Mara. Foto: Pagina de Facebook