FOTO: captură din film

Carnival of Souls. Un mărunt film mare

Revăzut astăzi, singurul lungmetraj al lui Herk Harvey poartă cu el o combinație de genuri, tendințe și tradiții cinematografice atât de comune unor cineaști care-i vor urma. Cu excepția filmului lui Hitchcock, Psycho (1960), apărut cu doi ani înainte, Carnival of Souls cheamă la joaca de-a recunoaște viitoare stiluri. Se remarcă cu ușurință posibila influență pe care a avut-o asupra celebrului film cu zombies al lui George A. Romero, The Night of the Living Dead (1968), dar mai ales felul în care anticipează forme de suprarealism practicate mult mai târziu de David Lynch.

Până și peisajelor industriale pare să le facă ceva mai târziu cu ochiul Michelangelo Antonioni. Dincolo de acest exercițiu de-a „ghici-cu-ce-seamană-filmul-ăsta”, inspirația lui Harvey venise dintr-un loc neobișnuit.  

Filmul industrial nu-i era străin până în momentul realizarii acestuia, în 1962. Scenaristul John Clifford îi era deja coleg. În urma unei călătorii, Harvey observă în Salt Lake City un parc de amuzament abandonat. Pornind de la simpla idee a unei femei care se rătăcește în el, împreuna cu scenariul lui Clifford, filmul lui Harvey ajunge să fie și astăzi considerat de către cunoscători ca unul dintre cele mai deosebite exemple ale cinemaului independent de gen – un amestec sofisticat de film de artă și cinema horror. Imitabil – desigur. Unic la acea vreme – fără îndoială. 

Femeia care trece printr-o multitudine de stări de spirit se numește Mary Henry (magnific interpretată de Candace Hilligoss, într-o amplă paletă de trăiri). Se află într-o mașină cu încă două fete, și sunt provocate la o întrecere de niște băieți, aflați și ei într-o mașină la fel de robustă, pe un pod. Pierd întrecerea, dar, și mai rău, mașina în care ele se află se scufundă într-un râu tulbure și murdar. După ce sunt cautate de localnici vreme de trei ore, Mary își face apariția pe o limbă de nisip. Însă problemele ei abia acum încep.  

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Într-un mod bizar, începe să manifeste o stare de absență la tot ceea ce o înconjoară, de indiferență față de ceea ce tocmai se întâmplase. O vedem cîntând la orgă, după care decide brusc să parăsească orașul, cu intenția de a nu se va mai întoarce vreodată. Cadrele cu ea la volan, îndreptându-se îngândurată către un alt stat, lăsând totul în urmă și în grabă, amintesc de fuga lui Janet Leigh, în Psycho-ul lui Hitchcock – citat aproximativ, de altfel, și-n alte momente ulterioare cazării ei într-un motel.

Are tot felul de vedenii, în care apare o stafie (jucată de Herk Harvey însuși), când în reflexia vreunui geam, când în cea mai adâncă proximitate. Nu este foarte clar ce e real și ce e doar o plăsmuire a imaginației sale. Uneori se surprinde în ipostaze destul de tulburătoare – de exemplu, constată, în câteva rânduri, că nimeni de pe stradă nu o poate vedea. După cum îi va mărturisi și proaspătului prieten-psiholog, suspectează că se află într-un timp în care nu există. Altfel, caută să ducă o viață normală: se angajează cântăreață la orgă într-o biserică, încearcă să tolereze un vecin libidinos care-i tot face curte, ajunge să-și repare și mașina și obișnuiește să servească masa în cameră. Însă, în mod bizar, e atrasă de acest vechi carnaval părasit, unde stafiile dansează și mai degrabă o bântuie decât s-o atace.  

Dar Mary se află încontinuu prinsă în hățișurile a două lumi, una mai ireală decât cealaltă, în vreme ce dispozițiile ei oscilează câteodată între comportamente absurde și total absurde. Uitându-ne astăzi înspre Carnival of Souls n-am putea identifica mai nimic din ceea ce n-am mai văzut ulterior. Pune sub lupă eternele întrebări: ce-și închipuie, ce trăiește aievea și, mai ales, cum/unde se materializează existența ei (daca aceasta există și are loc pe undeva)? Însa toate aceste întrebări, sub orice forma stilistica ar fi puse, nu prea obișnuiesc să piardă din tensiune și curiozitate generată pe anumite niveluri. Cu atât mai puțin filmul lui Harvey, care încă rezistă probei timpului.  

Carnival of Souls e ciudat chiar și după noile standarde ale suprarealismului, și rămâne destul de obscur (mă rog, în comparație cu alte filme horror independente americane celebre, realizate la sfârșitul anilor ’60 sau pe tot parcursul anilor ’70 cu bani de buzunar – prea multe pentru a mai fi enumerate). Mai salută aproape orice episod din The Twilight Zone, în care supranaturalul se regăsește în mijlocul vieții de zi cu zi, înconjurată de oameni obișnuiți. Totuși, în toată această alergatură a femeii în căutarea sensului și semnificației existenței sale (adesea redată literalmente), Harvey găsește un scop. Ba mai mult, chiar o rezolvare a situației în care ea se află de la bun început. Odată cu ultima secvență, totul începe să capete contur. Sau, în orice caz, dacă nu satisface în totalitate, încheie perfect cercul enigmei. Poate că nu dă semne ca o va scoate cumva la capăt, dar o face, și încă într-o manieră destul de întunecată, întocmai apei mâloase din care iese Mary în debutul filmului.   

Carnival of Souls poate fi vizionat pe MUBI.       

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...