Orașe Oamenii faini Dezinformare Internațional Tineri English Section

Știri
Opinii
Mediu
Alegeri 2024
Viața
Orașe
Oamenii faini
Dezinformare
Internațional
Tineri
English Section

Roxana Garaiman

Redactor

România

17/02/2016

Capătul lumii, lângă București

Roxana Garaiman

Redactor

La mai puțin de 20 de kilometri de Capitală, ruinele a două biserici care, în urmă cu câteva secole, chemau la rugăciune vorbesc acum doar despre părăsire.

Pițigaia e un cătun de pe malul Dâmboviței care nu a cunoscut asfaltul.

Ca să ajungă la Plătărești, oamenii din Pițigaia pot traversa Dâmbovița doar pe acest podeț de lemn.

Construit în 2008, podețul a înlocuit un jgheab din metal care avea lățimea de 30 de centimetri, din cauza căruia mulți oameni s-au înecat.

Timp de 34 de ani, fostul jgheab a reprezentat una dintre puținele legături cu lumea.

Magazin în Pițigaia nu există. Oamenii își aduc cele trebuincioase din satele învecinate.

Neștiind ce drum avem în față, am pornit mai întâi cu mașinuța de oraș. Noroaiele ne-au curmat planurile.

Pe urmă, au refuzat să ne ducă la Pițigaia și localnicii cu căruțe din Plătărești, și cei cu tractoare, până și polițiștii locali. Dinspre Frumușani, drumul ar fi fost și mai rău, ne-au avertizat două mămăițe care așteptau, în stație, autobuzul.

"La picior, maică, la picior. Sunt noroaie mari, nu ajungeți cu mașina. Poate, dimineața, la prima oră, când e totul înghețat...", ne-a avertizat doamna Florica din Plătărești.

Soluția ne-a oferit-o primarul din Plătărești, care ne-a suit într-un 4x4: o aventură de 15 minute cu mașina, dar care ni s-a părut o veșnicie din cauza hurducăturilor.

Pe un mal care se ridică din mlaștini se ivesc, la finalul zgâlțâiturilor, ruinele bisericii "Sfântul Nicolae", clădită în 1796 de un boier al locului.

O imagine desprinsă, parcă, dintr-un film de Tarkovski.

Ne întâmpină o cruce din piatră pe care se sprijină un cap hidos de păpușă. Aici, timpul a stat în loc: niciun suflet nu mai vine pe lume, iar de plecat, pleacă bătrânii, rând pe rând, când le sună ceasul.

Liniștea e densă și apăsătoare. Pietrele funerare, pereții coșcoviți, câteva zeci de morminte - toate spun o poveste pe care noi, cei în viață, cu greu o mai putem desluși.

Clopotele de aici trezeau odinioară mănoasa Vale Caneli. Biserica a fost reparată ultima oară în 1899, când s-a refăcut și pictura, iar învelitoarea de șiță a fost înlocuită cu tablă.

De atunci, liniște și uitare.

Abandonat definitiv în urmă cu o jumătate de secol, lăcașul a fost sluțit de vitregii.

Acum, în Pițigaia se roagă la Cel de Sus vreo 30 de suflete, abandonate de semeni și de autorități.

Deși mai sunt o mână de oameni, și aici se ajunge la dușmănie, ba chiar la crimă.

"Eu locuiesc de patru ani aici, dar nu-mi place", spune Virginia Buga, o femeie de 74 de ani pe care o găsim la margine de drum adunând vreascuri pentru foc.

"Am venit la fata mea, după ce ginerele meu a fost omorât de un vecin. Îi era și nepot. Tractoriști amândoi, s-au certat pe pământ".

Viitorul cătunului înseamnă cinci copii de școală, care iau la picior în fiecare zi 4 kilometri de câmp, până la Plătărești. Nu au mers niciodată cu microbuzul, dar se țin de carte.

Greu le este și părinților, când au treburi de rezolvat la Primărie. Ca să ajungă la Frumușani, fie străbat 10 kilometri prin bălării, fie se duc pe jos până la Plătărești, de unde se urcă într-un tren care îi lasă la prima rată...

Când se așază la sfat, pițigăienii visează cu ochii deschiși la o legendă locală. Se spune că ar exista un tunel subteran care i-ar putea duce la Plătărești, pe sub noroaie.

"Prin anii ‘80, Ceaușescu proiectase un nod hidrotehnic pe Dâmbovița, în zona asta, dar a renunțat. Oamenii zic că inginerii ar fi găsit niște vestigii arheologice, un tunel între biserica din Pițigaia și Mănăstirea Plătărești", își amintește Florin Dumitrescu, primarul comunei Plătărești.

Oamenii locului sunt convinși că biserica "Sfântul Nicolae" din Pițigaia a fost ridicată de însuși voievodul Matei Basarab, deși domnia lui s-a încheiat în 1654, iar lăcașul e atestat o sută de ani mai târziu.

De fapt, doar Mănăstirea Plătărești a fost ctitorită de domnitor, în anul 1640.

Se spune că Matei Basarab venea din când în când la mănăstire să se odihnească înainte de a porni la vânătoare.

Ruina vechii biserici se conturează pe cerul de iarnă.

CAPITOLUL II.

Clopotnița bisericii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din Fundeni-Frunzănești stă cocoțată pe o arcadă solidă. De la distanță, construcția e suficient de spectaculoasă și de bine conservată ca să ne păcălească.

Câțiva copii tocmai au ieșit de la școală și-și dau coate care mai de care să treacă de poarta bisericii. În cele din urmă, teama înfrânge nevoia de aventură, iar ciorile aciuate pe acoperiș, stăpânele lăcașului, îi pun pe fugă.

În fața intrării în biserica părăsită zace un cavou impunător și sinistru. Aici e înmormântat grecul J.S. Gerassy, care a devenit proprietar al moșiei de la Fundeni în 1840.

La scurt timp, a ridicat și biserica, destinată doar familiei. Aici se țineau slujbe Te Deum, la cererea boierului.

"J.S. Gerassy, decedat la Băile Borszek, Bucovina. Cadavrul transportat s-a înmormântat 9 sept. 1851. Acest bărbat inteligent, devotat familiei și societății, a probat că numai prin muncă și cinste se poate înălța", scrie pe piatra funerară din Frunzănești.

Mai jos, numele celor patru copii: Maria, Theodor, Mihail și Nicolae.

Legendele locului spun că Gerassy s-ar fi îmbogățit din producția de alcool. Mai multe surse istorice menționează că el și-ar fi pierdut toți banii la Paris, îndatorat fără măsură.

Bunicii le povesteau localnicilor că grecul ar fi avut o slăbiciune pentru jocurile de noroc și că, în cele din urmă, i-ar fi cedat moșia avocatului Dumitru Mavrodin.

În 1888, în ciuda zvonurilor care circulau cu privire la familia Gerassy, mezinul acesteia, Nicolae, a ridicat un monument de marmură în memoria celor dragi. Iar asta spune multe.

Înseamnă că el era încă un om înstărit. De altfel, în 1905, a fost înmormântat cu fast, lăsând în urmă o carieră politică, dar niciun moștenitor.

De memoria celor care au ridicat lăcașul de cult s-a ales, în cele din urmă, praful.

Lăsată în paragină, cripta a fost profanată de tâlhari, iar despre osemintele boierești se vorbește că au fost aruncate nu se știe unde.

Dacă preoții mai pot oferi informații despre aceste vestigii, sătenii cred că biserica a fost abandonată în urma marelui cutremur din 1977, când pereții s-au fisurat.

Poate fără să știe, sătenii din Fundeni-Frunzănești se bucură și-n zilele noastre de o moștenire a familiei Gerassy. În 1901-1902, boierul Nicolae a mai ridicat în sat o biserică, cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", în amintirea tatălui său, dar și a fiului mort.

"În numele Atot Puternicului Dumnezeu, eu, Nicolae I. Gerassy, proprietarul moşiei Fundeni Gerassy, credincios datinelor părinteşti, am clădit acest sfânt lăcaş din temelie pe locul proprietăţii, înzestrându-se cu toate podoabele necesare serviciului divin cu propriile mele cheltuieli în anul mântuirii 1900-1902, sub domnia Majestăţii Sale Carol I - primul Rege al României, fiind mitropolit primat Înalt Prea S.S. Iosif Gheoghian [Mitropolit între anii 1886-1893 şi 1896-1909]. Hramul bisericii este Sfântul Ion Botezătorul. Vecinică amintire a mult regretatului meu părinte Ioan S. Gerassy, iar ctitor fiul şi moştenitorul meu Ioan", spune pisania din interior.

Cea mai veche biserică din comuna Fundeni-Frunzănești datează din 1732 și poartă hramul Sfântului Andrei, fiind ridicată de spătarul Constantin Dudescu și restaurată recent cu fonduri europene.

Lăsăm în urmă ruinele celor două biserici, cerându-le iertare pentru că le-am tulburat liniștea.

Aducem cu noi, în forfota Capitalei, o greutate a cărei prezență nu avem cum să o ignorăm.

Capătul lumii e întotdeauna foarte aproape de noi.

Text: Roxana Garaiman

Share this

RSS
Despre noi
Politica editorială
Politica de verificare a conținutului
Contact
Termeni și condiții

© 2024 PressOne.ro

RSS
Despre noi
Politica editorială
Politica de verificare a conținutului
Contact
Termeni și condiții