București, ambrozie și spital.

„Într-o noapte, la 2, m-am trezit cu niște arsuri groaznice pe corp. Dimineață la 6, când m-am dat jos din pat și am dat nas în nas cu maică-mea, a țipat.

Eu încă nu mă văzusem în oglindă. Eram toată plină de pete roșii și nu puteam să respir. Am plecat spre spital”.

Anamaria Chiorean repetă povestea oricărui bucureștean pentru care verile nu mai înseamnă, de câțiva ani, concedii la mare și ieșiri la terase, ci perioade de carantină prelungită – închisă în casă, cu aerul condiționat pornit și masca la îndemână – pentru momentele când nu are de ales și trebuie totuși să iasă. 

„Mi-au pus imediat o perfuzie și după ce au început să dispară petele, mi-au dat drumul acasă. Pe drum au început din nou să îmi apară petele și m-am întors la urgență. Mi-au pus iar perfuzie cu cortizon”.

Îi apăreau petele, primea cortizon, după ce trecea efectul îi apăreau din nou, și era mereu în pericol să se sufoce. Trebuia monitorizată constant: „A fost cea mai dură noapte din viața mea„.

La spital, Anamaria a descoperit că fusese expusă la o cantitate foarte mare de polen. Iar analizele au arătat că nivelul ei de sensibilitate la polenul de ambrozie era foarte ridicat.

La momentul respectiv, cu câțiva ani în urmă, Anamaria locuia în Prelungirea Ghencea – un loc în care ambrozia crește și se înmulțește și astăzi sub ochii autorităților locale. 

„De dimineață au făcut ședință trei medici, cu un alergolog. Încercau să decidă ce să facă cu mine. M-au întrebat dacă pot să plec în momentul ăla din țară într-un loc unde nu este ambrozie. N-am putut. A urmat un fel de carantină de o lună, timp în care avem voie să mănânc doar morcovi fierți și orez, să nu ies afară și să iau cortizon și antihistaminice„. 

Anamaria reprezintă unul din cazurile foarte grave de alergie la ambrozie. Și singura metodă prin care s-a păzit în următorii ani a fost să plece din țară în august și septembrie, doi ani la rând, până anul acesta, când a decis să rămână și să pornească ea însăși o luptă împotriva acestei plante. 

Există, în acest moment, conform Ministerului Mediului, peste 480 de mii de adulți alergici la ambrozie în România, deși numărul nu este confirmat în mod oficial de alergologi și nici nu ia în calcul copiii și persoanele alergice care nu s-au prezentat înca la medic.

Buruiana pârloagelor

Ambrozia (ragweed, în limba engleză), e o plantă pe care nici n-ai remarca-o pe marginea drumului, pentru că arată complet neremarcabil.

La pas prin București, o să o întâlnești inclusiv în Cișmigiu și în fața Bibliotecii Naționale, dar mai ales în zonele abandonate, pe terenurile virane și în jurul șantierelor de construcții. Din acest motiv, i se mai spune și „buruiana pârloagelor”. 

Ambrozia e una din buruienile pe care am putea să le ignorăm liniștiți, pentru că se încadrează perfect în peisajul unui București plin de bălării și șantiere de construcții, care se dezvoltă haotic, după cum bate vântul investițiilor în imobiliare.

Asta dacă această plantă nu ar fi, de fapt, atât un pericol pentru sănătatea oamenilor, cât și un factor dăunător mediului înconjurător.

„Ambrozia are un caracter invaziv foarte mare”, explică Dan Bărbulescu, director executiv al Asociației Parcul Natural Văcărești.

„Are capacitatea să se răspândească în 5-10 ani și să distrugă pur și simplu habitate naturale. Și ne afectează și sănătatea”, adaugă el.

Planta crește inclusiv în Parcul Văcărești, însă, spre deosebire de restul Bucureștiului, acolo voluntarii ies în fiecare primăvară și o smulg, pentru a o împiedica să se înmulțească. 

Ambrozia este o plantă de origine americană, care a fost menționată pentru prima oară la începutul secolului XX la Oravița. Agresivă și rezistentă – semințele de ambrozie pot supraviețui și zeci de ani în sol, iar planta produce cantități mari de polen.

„Alergia pare un moft, dar asta nu înseamnă că nu e periculoasă”

„Grăuncioarele de polen de ambrozie se depun la nivelul mucoasei respiratorii”, explică alergologul Poliana Leru, un medic român care cercetează influența acestei plante asupra sănătății umane de aproape zece ani.

„Ele conțin niște particule care stimulează sistemul imunitar. Se produce o reacție exagerată a sistemului imunitar și o inflamație. Alergia nu înseamnă imunitate scăzută, așa cum cred mulți oameni, este exact invers. E un răspuns imunitar dereglat. Sistemul imunitar devine hiper-reactiv. 

Particulele de polen sunt în general mai mari decât particulele care caracterizează poluarea chimică. Acelea ajung în plămâni. Particulele de polen, însă, fiind de dimensiuni mai mari, rămân la mucoasa ochilor și nasului, stimulează acolo și produc alergie locală. Dar dacă se fragmentează pot ajunge și ele în plămâni și atunci pot produce simptome dramatice”. 

Majoritatea alergicilor la ambrozie fac rinită, sinuzită, rino-conjunctivită, infecții. Pot apărea complicații și pacienții pot face astm intermitent, sezonier.

În plus, alergia se agravează de la an la an, iar oameni care au o formă mai ușoară acum, anul următor pot dezvolta o formă mai severă. 

„Alergia pare un moft, ca strănutul”, adaugă doctorul Leru.

Tot ea spune că aceasta nu trebuie subestimată, chiar dacă durează mai puțin decât alte boli.

„Poate să dureze o lună, să zicem. Începe la începutul lunii august și se termină pe la jumătatea sau sfârșitul lui septembrie. Perioada când e concentrația maximă a polenului în aer. Dar asta nu înseamnă că nu e periculoasă”.

Numărul cazurilor de alergie la ambrozie a crescut simțitor în ultimii ani. Există și o lege, 62/2018, care prevede sancțiuni pentru proprietarii de terenuri care nu și le curăță – indiferent că aceștia sunt persoane fizice, juridice sau unități administrativ-teritoriale.

Însă aplicarea ei este – dacă e să îi întrebi pe alergicii care, an de an, cheltuiesc sume impresionante pe tratamente – cel puțin superficială. 

„Cosirea poate fi eficientă dacă se face din timp, în iunie, înainte să facă polen, dar plantele ramifică de la bază”, explică Paulina Anastasiu, profesor la Facultatea de Biologie din cadrul Universității București și director al Grădinii Botanice din București.

„În august e prea târziu, e deja în floare. Smulgerea e cea mai eficientă metodă”.

„La un moment dat, aerul Bucureștiului poate deveni irespirabil”

Bucureștiul este unul din orașele în care ambrozia pare de neoprit. Înconjurat de cartiere în construcție, de câmpuri întregi unde planta se înmulțește nestingherit și administrat de autorități care fac doar eforturi superficiale – și, mai ales, tardive – de a o eradica.

„Dacă s-a trecut cu excavatoarele peste ea în iulie, degeaba au trecut, pentru că rămâne rezerva de semințe în sol. Semințele acestea germinează și după 40 de ani. Și chiar și prin smulgere poți antrena și semințe, de aceea smulgerea trebuie făcută 2-3 ani la rând”, adaugă Paulina Anastasiu.

Iar ca acest lucru să se întâmple, reprezentanții administrațiilor locale trebuie să înțeleagă de ce e important ca planta să fie eradicată și de ce legea trebuie cu adevărat aplicată. De ce alergiile nu sunt un „moft”. 

„E nevoie de o campanie de comunicare la fel de eficientă cum este eficientă această plantă în a se răspândi. Asistăm la rostogolirea unui bulgăre de zăpadă. La un moment dat aerul Bucureștiului poate deveni irespirabil”, explică Daniel Bărbulescu.

„Au răspuns sec, în termen de 30 de zile, că vor lua în considerare reclamația și că o vor analiza”

Claudia Ioniță are 42 de ani și e asistentă medicală. Locuiește în Pipera, o zonă limitrofă a Bucureștiului, aflată în plină dezvoltare – teren fertil pentru ambrozie. Atât ea, cât și soțul și fetița de 6 ani sunt alergici la această plantă. În luna august, toată familia e în arest la domiciliu. 

„Imaginați-vă un copil de 6 ani, în vacanța de vară, care n-are voie să iasă afară să se joace”, povestește Claudia. Își amintește și acum prima oară când a făcut prima criză de astm. 

„Într-o noapte, la 3 dimineața m-am trezit că nu mai puteam respira. Aveam plămânii încărcați cu secreții. Simțeam că mă sufoc și că mor”, adaugă Claudia. 

S-a dus la spital. La camera de gardă veneau mulți pacienți, unii chiar la primul contact cu planta. „Fuseseră la pescuit și s-au întors cu ochii roșii, cu mâncărimi, cu usturimi, toate simptomele” – uneori chiar și 4-5 oameni în fiecare zi.

Alergia la ambrozie nu înseamnă, însă, doar crize de tuse sau de sufocare. Înseamnă un război permanent cu propriul corp, o luptă mută, care te aduce în pragul epuizării: 

„Îți scade calitatea vieții, ești obosit, ai tahicardie. Îți scade foarte mult randamentul la muncă”, explică Claudia. 

Atât ea, cât și alți locuitori din zonă, s-a dus la Primăria din Voluntari (de care aparține Pipera) și au reclamat ambrozia de pe terenuri. Și ceva-ceva tot s-a mișcat. Dar, ca de obicei, doar la suprafață: 

 „Au venit și au culcat-o la pământ. Dar unde începe câmpul, nu a curățat nimeni”.

Căile ferate, terenuri fertile pentru ambrozie

Tratamentul pentru alergia la ambrozie poate costa și peste 1000 de lei pe an. Niciun medicament nu este acoperit de Casa Națională de Asigurări de Sănătate – nici tratamentul simptomatic, nici cel de desensibilizare. 

Dincolo de terenurile virane, de cele cu construcții neterminate, sau pur și simplu de spațiile de pe marginile drumurilor, o problemă o reprezintă și căile ferate, care nu aparțin nici cetățenilor, nici unităților administrativ-teritoriale, ci Căilor Ferate Române. 

***

Monica Frunzaru, de 39 de ani, era în săptămâna a unsprezecea de sarcină când a aflat că e alergică la ambrozie. Toți alergologii din sistemul de stat erau extrem de aglomerați și n-a putut-o primi nimeni.

A mers, la fel ca mulți alți alergici, la un medic din sistemul privat, pentru ale cărui servicii trebuie să plătești – și consultațiile nu sunt deloc ieftine. 

Monica locuiește în cartierul bucureștean Pajura, pe unde trece și calea ferată, astfel încât plângerile la primăria Sectorului 1 n-au ajutat cu nimic: proprietarii de terenuri care nu își făcuseră datoria de a-și curăța loturile de ambrozie au fost amendați, și tot degeaba.

Cât despre igienizarea căii ferate din zonă, nici vorbă – intra în atribuțiile CFR-ului, care nu are suficient personal pentru așa ceva. 

„La primărie am făcut sesizări și au răspuns sec, în termen de 30 de zile, că vor lua în considerare reclamația și că o vor analiza. Singura instituție care a fost mai empatică a fost Poliția Locală, care ne-a informat că unii proprietari au fost amendați. Dar amenda nu ne ajută”.

„Bine că s-a rezolvat tot în țara asta, doar ambrozia a mai rămas”

„Amenda nu ne ajută” – o observație des întâlnită în discuțiile cu oamenii afectați de această alergie. Legea 62/2018 prevede amenzi de de la 750 lei la 5.000 lei pentru persoanele fizice și de la 5.000 lei la 20.000 lei pentru persoanele juridice. Ce nu prevede legea este ce se întâmplă dacă aceste amenzi sunt date și proprietarii încă nu își curăță terenurile.

Primul pas pe care l-a făcut Anamaria Chiorean pentru a-și rezolva problema a fost să vorbească cu administratorul cartierului în care locuia, iar ceea ce ținea de cartier a fost curățat. Dar cartierul nu se afla într-o bulă – era înconjurat de alte terenuri.

O vizită la primăria din Corbeanca a pus-o față în față cu referentul agricol, care a informat-o că, deși 15 iulie era termenul limită până la care trebuiau curățate terenurile, proprietarii au mai primit un răgaz până la 31 august, o dată aflată fix în mijlocul perioadei de intensitate a polenului de ambrozie. 

Prinsă la mijloc, între birocrație și și propria sănătate, Anamaria a început să primească de la oameni, pe pagina ei de Facebook, poze cu terenurile și share location, pentru a urgenta rezolvarea problemei. 

„Să nu mai intrăm în cercul ăla vicios al birocrației, în care eu cetățeanul, mă duc să fac o plângere și să aștept, la un moment dat, să vină ei să-și facă treaba, să amendeze proprietarul acelui teren, care oricum rămâne în continuare necurățat.

M-am hotărât că trebuie să mă implic, că trebuie să fac eu ceva. Pe cine să dai în judecată? Prioritatea ta e să cureți terenul. Nu să faci scandal pe tema asta, că nu rezolvi cu asta nimic”. 

Anamaria a început propria ei campanie de eradicare a ambroziei din Corbeanca și din împrejurimi.

A postat pe pagina ei de Facebook două numere de telefon la care oamenii pot suna și face reclamație, și i-a convins și pe funcționarii de la primărie să le publice pe site.

Informează în permanență cetățenii cu privire la stadiul în care se află terenurile cu ambrozie. Discută direct cu funcționarii locali despre posibilități de rezolvare a problemei. 

Dar eu am ales să fac asta. Și nu mă las, chiar nu mă las. Eu vreau să fac o campanie de conștientizare. Că poți să mori de la planta asta”.

Harta ambroziei

În capătul opus al județului Ilfov, în Chiajna, Victor trăiește la rândul lui într-o zonă infestată de ambrozie –  la care e și el alergic.

Are 33 de ani,  e programator, și pune în felul lui umărul la lupta cu ambrozia: este autorul Hărții ambroziei, un site unde oamenii pot pune pin-uri, în timp real, pentru a semnala zonele în care dau de această plantă, cu scopul de a ajuta autoritățile locale să identifice mai clar și mai rapid zonele unde trebuie să intervină. 

„Eram pe un grup local unde erau și niște reprezentanți ai primăriei și unde lumea se plângea de ambrozie, și eu am lansat o provocare unuia dintre reprezentanții primăriei și le-am zis că dacă eu fac un site de genul ăsta (al hărții), dacă se angajează să se ocupe să eradicheze planta din zona asta. Planul era să o fac doar pe Chiajna, dar am extins-o pe toată țara”.

În mai puțin de o lună de la lansare, harta ambroziei are peste 400 de pinuri, puse de oameni care pur și simplu merg pe stradă și constată că planta crește chiar lângă ei.

Mulți dintre ei sunt alergici și, pe măsură ce sunt expuși în continuare la polenul de ambrozie, constată că unele dintre medicamente își pierd efectul sau nu și-l fac atât de bine precum ar trebui, din cauză că factorul alergen este atat de persistent. 

„E nevoie de harta asta din același motiv pentru care site-ul ANAF pică de câteva ori pe an, din același motiv pentru care cardul de sănătate n-a funcționat o lună și ceva”, explică Victor.

„Nu există interes, nu există oameni care vor să facă așa ceva pentru stat. Eu am făcut asta pentru că sper să se schimbe ceva. Și cred că o să se schimbe ceva, dar e nevoie de timp”

Bucureștiul și poluarea biologică

Povestea ambroziei poate părea doar istoria unei plante care afectează sănătatea umană.

Însă, în profunzime, ea aduce la un loc mai multe probleme mari ale Bucureștiului, pe lângă proverbiala lipsă de eficiență a autorităților: poluarea, dezvoltarea haotică a orașului – și lipsa de investiții în cercetare. 

„Ambrozia pace parte din poluarea biologică a orașului”, explică medicul Poliana Leru.

„De obicei când ne referim la poluare ne referim la poluarea chimică, cea derivată din industrie sau transport. Poluarea biologică este asociată cu vegetația.

Este puțin nefiresc să ne gândim că plantele care ne ajutăm să avem aer curat pot fi dăunătoare, dar anumite specii pot fi, și ambrozia este una dintre ele.

Poluarea biologică constă în polenul plantelor alergizante, mucegaiuri, fungi și alte microparticule biologice care sunt în aer și care fac rău sănătății”.

Însă poluarea biologică este, la rândul ei potențată de poluarea industrială. Iar cum Bucureștiul este în topul celor mai poluate orașe din Europa, cele două se potențează reciproc.  

Pentru a afla exact care este relația dintre poluarea chimică și poluarea biologică și a depista în ce măsură este un oraș mai vulnerabil ar trebui să existe niște măsurători în acest sens.

Care se fac, în acest moment, într-un singur loc din România: în București.

Ambrozia n-a apărut deodată, noi am aflat târziu și vorbim abia acum

De cinci ani la spitalul Colentina funcționează un colector de polen – primul din București și singurul din țară în acest moment.

„În Elveția – unde ambrozia nu e o problemă – s-au luat măsuri când erau abia semnale că există pe ici pe colo.

Germania se ocupă de ani de zile să combată ambrozia, fără ca ei să aibă o problemă. Sunt țări care investesc în cercetare și nu au această problemă, precum Finlanda, care e o țară extrem de preocupată de calitatea aerului.

Țările europene investesc în cercetare de la cele mai mici semnale că apare un agresor de mediu, îl combat, îl identifică, îl măsoară, fac proiecte”, spune doctorul Leru.

„Am avut surpriza unui preot care a venit și a zis inițial că are infarct, că se sufocă și că îi e foarte rău, un preot care se mutase într-o casă nouă parohială și nu avea televizor. Ambrozia n-a apărut deodată, noi am aflat târziu și vorbim abia acum. Că românii au această particularitate, numai când explodează ceva foarte tare reacționează”

Poliana Leru, medic

În plus, subliniază și faptul că circumstanțele prin care acest colector a ajuns la București țin mai degrabă de eforturile cercetătorilor, și nu ale statului: 

„Țările occidentale sunt atât de avansate în acest domeniu, încât am putea vorbi ore. Văzând cât suntem de descoperiți din acest punct de vedere, pentru că nu s-a făcut din acest punct de vedere nimic în București, în urmă cu 5 ani am obținut în cadrul unui proiect european și al colaborării cu rețeaua franceză de aerobiologie un aparat, un colector de polen care funcționează non-stop de la 1 martie la 1 noiembrie și măsoară concentrația polenului din aerul din București.

Noi trimitem rezultatele la Viena la universitate – Viena coordonează societatea europeană a aeroalergenelor – există și o Societate Europeană de Aerobiologie, o Societate Europeană de Ambrosia și o Societate Internațională de Ambrosia.

Toate aceste societăți grupează specialiști care se ocupă de acest lucru de ani de zile – de zeci de ani. În Ungaria există 19 colectoare de polen. Și noi avem unul”.