Berea care schimbă perspectiva

Valentin Șchiopu

Redactor

8 martie s-a dus, deci să revenim la combustibilul tuturor zilelor neînsemnate, berea. Mai exact cea artizanală, care ocupă mai puțin de 1% din piața de profil, dominată de mari producători care administrează „științific”, fără scrupule și bătăi de cap, mahmurelile consumatorilor.

In vino veritas, in bere stupiditas, scria cineva. N-ai vrea să găsești adevărul și pe fundul unui pahar cu bere? Există 20 de producători de bere artizanală în țară și peste 80 de tipuri de beri. Nu e una care să semene cu cealaltă.

În urmă cu câțiva ani, patru prieteni din Sibiu s-au apucat de o asemenea afacere acasă, în bucătărie. Nu li s-a părut mare scofală − doar cumpăraseră de pe net „recipientele” necesare. Însă joaca s-a transformat în ceva serios.

Cum reproduci un gust pe care l-ai obținut o dată, cum obții stabilitate? Cum faci bere numai din ingrediente naturale, fără să se strice în maximum două luni și fără să-i prelungești „viața” cu chimicale?

Cei patru prieteni aveau de ales între a-și cumpăra o instalație din China sau una germană, de 10 ori mai scumpă. Sau să meargă în Germania, ca să învețe cum se face berea adevărată. Au ales ultima variantă.

Au făcut o listă cu câteva zeci de microberării din Germania și s-au oprit asupra uneia dintr-un sat aflat în nordul Bavariei. Berarul de acolo continua o tradiție de cinci generații. Toți bărbații din familia lui făcuseră bere, în felul lor extrem de conservator, cu orz, grâu și hamei din culturile satelor vecine.

Băutura lor se vindea tot în zonă, într-un perimetru restrâns. La câțiva kilometri depărtare era deja „parohia” unui alt berar.

Tinerii români nu l-au prea convins. Voiau o colaborare, să-i ajute să-și facă propriile rețete, „komplikationen”. Soția l-a înduplecat, fiindcă aveau și ei copii cam de vârsta întreprinzătorilor veniți de la Sibiu.

Așa s-a consolidat brandul 1717. Este mica afacere a unor sibieni care fac bere artizanală în Germania, cu ajutorul unui berar bavarez, și o vând în barurile din Sibiu, Cluj și Brașov pe care obișnuiesc să le frecventeze.

1717 e anul în care a luat naștere prima berărie din Sibiu, iar rețetele lor vor să reînvie tradiția săsească doar din ingrediente de bază, malț din orz și grâu, drojdie și hamei.

Natural, fără chimicale, cu răbdare. Ambiția lor e ca, într-o zi, să-și deschidă o făbricuță de bere în România.

„Ne place să ne jucăm cu ingredientele clasice în așa fel încât să scoatem un gust nou. Noi folosim totul integral, nu o pasteurizăm, nu o filtrăm. E păcat să schimbi ceva ce e sănătos și bun de la natură și să-l supui unor procese doar ca să țină mai mult sau să fie mai ieftin.

Dacă tot ai aceste proprietăți într-un produs și dacă omul tot plătește pentru drojdia folosită și ingredientele din produs, de ce să o filtrezi, pentru ce să o pasteurizezi? Da, se strică mai repede, dar noi avem noroc cu parteneriatul nostru.

Ne-a învățat cât de bine să spălăm, cât de atenți să fim în selecționarea ingredientelor, cât de mult contează calitatea și igiena instalației și cât de mult contează experiența berarului, astfel încât, dacă ai un produs natural, să nu ți se strice în două luni, așa cum ni se întâmpla nouă acasă, ci după șase luni să fie la fel de bun sau aproape la fel de bun ca în prima zi.

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Pe Via Danubiana la Gostinu: o plajă care încă mai poate rămâne sălbatică

La doar o oră de București, departe de haos și agitație, stă ascunsă o plajă sălbatică, la malul Dunării. Plaja Gostinu, poziționată la doar 20 de kilometri distanță de orașul Giurgiu, se află la capătul satului cu același nume, străjuită de o limbă lungă și răcoroasă de pădure prin care te poți aventura în zilele toride.

La noi, berile stau 6 săptămâni la fermentat și maturat. Berea are o curbă. E în creștere și noi o aducem pe piață doar în momentul în care ajunge aproape de vârf, în așa fel încât cei care o consumă se se bucure de gustul cel mai bun. Până în momentul ușor al descreșterii, unde nu e mai rea la gust, dar gustul drojdiei începe să fie mai pregnant”, explică Ionuț Ciobota, unul dintre sibienii implicați în startup-ul 1717.

Ionuț nu mai bea bere industrială de mai bine de trei ani. Spune că a citit o investigație a celor de la RISE Project și a început să facă niște legături.

„De ce te doare capul, de ce mergi atât de des la toaletă? De ce te îmbeți și te transformi într-un monstru, în loc să devii ușor euforic, ca de la un vin bun? De ce trebuie să bei trei beri ca să ți se modifice starea − asta dacă admitem că bem și din acest motiv?

De la o bere artizanală, chiar dacă e la 0,33, ești binedispus. Dacă întreci măsura, alcoolul e alcool, e ușor previzibil unde ajungi. Dar realizezi că ai băut 5 beri artizanale și n-ai mers la toaletă de 5 ori și nu te doare capul.

Pentru că e un produs consistent care îți dă atât proteine, cât și vitamine și care are mai mulți antioxidanți decât vinul. Spune-mi ce vrei și vei găsi în berea de calitate”.

Ionuț Ciobota recomandă oricui să încerce berile artizanale din România:

„Susțin întreaga scenă de beri artizanale din țară. Încercați cât mai multe, numai așa vă puteți da seama ce vă place și ce nu. Probabilitatea să nu vă placă anumite beri e destul de mare, dar nu pentru că nu sunt bune, ci pur și simplu pentru că nu sunt pe gustul vostru”.