Batman v Superman

Când eram copil, mă jucam cu prietenii un joc destul de aiurea, în care ne imaginam cum ar fi dacă „s-ar bate” eroii noștri preferați. „Cine ar învinge dintre Superman și Spiderman sau dintre Spiderman și Iron Man?” Și inventam tot felul de scenarii amuzante. Apogeul acestui joc era când strigam: Batman al meu îl bate pe Superman al tău!

Întrebarea era copilărească și pentru că premisa era neserioasă. După cum arăta cândva regretatul Umberto Eco, nimeni nu îl poate învinge pe Superman, din moment ce acesta e creat să fie invincibil. Iar problema lui Superman e tocmai omnipotența sa fundamentală.

Atâta timp cât Superman este un Übermensch, un apărător al dreptății absolute, variantă americană a supraomului amoral, nimeni nu îi poate face rău. Numai că super-eroul contemporan, care arată de parcă a petrecut prea mult timp în sala de gimnastică, este propriul său dușman.

Ce ne facem cu cineva care nu poate fi distrus, care poate întoarce timpul înapoi și care este deasupra tuturor slăbiciunilor omenești? Cum poate fi distrus indestructibilul?

Dilema e rezolvată de povestitorii din benzile desenate și din filmele contemporane prin tot felul de subterfugii ridicole, pentru a-l adecva unei narațiuni „normale”.

Și, tocmai pentru că este anormal de puternic, Superman trebuie să aibă și o dimensiune trivială. În seria clasică, această problemă era rezolvată prin faptul că super-eroul se ocupa cu lucruri atât de banale, încât părea și el om ca noi.

Acum însă, în Batman v Superman: Dawn of Justice, regizorul Zack Snyder crede că a găsit soluția magică. Într-un film cu pretenții de profunzime nemaiîntâlnită, care se vrea și extrem de complex din punct de vedere emoțional, și foarte sofisticat filosofic, suntem puși în mijlocul confruntării dintre Superman și Batman.

Soluția „inovatoare” a lui Snyder, aceea de a adăuga personajelor o dimensiune tenebroasă, nu e nouă. A utilizat-o Cristopher Nolan când a resuscitat seria Dark Knight.

Iar în Superman v Batman, conflictul care rezultă este de-a dreptul ridicol. Povestea este atât de înțesată cu referințe teologico-morale, încât, la un moment dat, dialogurile dintre cei doi super-eroi seamănă cu o confruntare dintre Hamlet și Macbeth.

Și dacă un Bruce Wayne sadic și pesimist poate fi imaginat – e vorba, totuși, despre un super-erou al tenebrelor -, un Superman puțin depresiv și pasiv devine de-a dreptul caraghios. Nici figura lui Henry Cavill nu ajută în acest proces, pentru că fizionomia lui de băiat bun pare mai degrabă chinuită de o identitate imposibil de transpus pe ecran.

Iar dacă invidia lui Bruce Wayne față de Superman mai poate fi înțeleasă – cine n-ar fi invidios pe bărbatul care zboară cu chiloții trași peste pantaloni? –, incapacitatea acestuia din urmă de a vedea dincolo de judecarea pripită a lui Batman este nejustificată.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în ultimul weekend înainte de Crăciun în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de Crăciun în București, târg de designeri în Cluj-Napoca, Seri de TraIARNĂ în Timișoara și concert de colinde în Iași. Tu ce faci în weekend?

La un moment dat, fără nicio explicație, Superman decide că justițiarismul puțin brutal (dar eficient) al lui Batman trebuie oprit. Fără să facă un minim efort de a înțelege motivele Omului liliac, Omul de oțel vrea să facă dreptate.

Moral, mult prea moral, Superman intervine în mijlocul unei operațiuni a lui Batman: îi zgârie mașina, ceea ce îl enervează așa de tare pe Omul-liliac, că își face o suliță din kryptonită și un costum de Iron Man, ca să îl pedepsească pe eroul invincibil.

Aici încep o suită de secvențe și situații ridicole. Cele mai amuzante sunt acelea în care Bruce Wayne face body-building înainte de lupta cu Superman sau când dă cu el de toți pereții, fără să producă vreo cută costumului roș-albastru.

Nu lipsește nici un episod homoerotic în care Superman (cu gropița din obrăjori a lui Cavill) stă botic în botic cu Batman (cu gropița în bărbiță a lui Affleck), spre bucuria milioanelor de băieți frustrați ai planetei.

Regizorul Zack Snyder inventează o suită de situații aiuritoare. Îl învie pe generalul Zod, transformat într-un super-monstru, o aduce în peisaj pe Wonder Woman (numai el știe de unde) și îl lasă pe Lex Luthor să-l mai păcălească o dată pe Superman.

Faptul că omul atotputernic este victima unui tip meschin și cam debil, totul pentru a contribui la umanizarea super-eroului, este prezentat într-o manieră copilărească. Superman face tot felul de prostii, după care, ca un copil prea mare pentru costumul lui, privește descumpănit la efectele acțiunilor sale.

Infantilismul acesta se găsește pretutindeni în filmul lui Snyder – cel care a realizat, între altele, 300 și Watchmen. Filmul e un talmeș-balmeș ridicol, salvat doar de o distribuție de zile mari.

Îl avem pe Ben Affleck în rolul lui Batman, pe Jeremy Irons în rolul lui Alfred (valetul lui Bruce Wayne), pe Amy Adams ca Lois Lane, pe Jesse Eisenberg ca Lex Luthor, inclusiv pe Kevin Costner ca tatăl lui Superman (nu Jor-El!).

Încasările excesive – 500 de milioane de dolari în numai câteva zile – ne arată, dacă mai era nevoie, că infantilizarea cinematografiei contemporane este completă. Urmează continuarea: Superman versus Asterix și Obelix.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€