Baalul Operei

Balul Operei din Cluj este despre cu totul altceva decât v-aţi aştepta.

Nişte oameni se premiază între ei, apoi îşi gratulează sponsorii, rudele şi, în general, pe toată lumea care a adus "o modestă, dar esenţială" contribuţie la viaţa cetăţii.

Pe lângă distincţiile "consacrate" în cele 22 de ediţii ale evenimentului, sunt uzate până la banalizare posibilităţile pe care le oferă Premiul de Excelenţă. Aici se poate califica oricine.

Se practică elogiul excesiv, afectarea, ploconeala până la lumbago, în numele artei şi al "spiritului transilvan". Viena devine un fel de periferie a Clujului, iar la final se mai renunţă la etichetă, când, ca la nuntă, se servesc sarmale.

Am căutat să înţelegem cum şi de ce elitele unui oraş universitar cu pretenţii abandonează în fiecare an simţul ridicolului şi se lasă antrenate într-un spectacol jalnic.

Coada de la intrare, Balul Operei 2017.

Sâmbătă, pe-nserate, covorul roşu a fost derulat pe treptele Teatrului Naţional din Cluj. Un BMW de peste 100.000 de euro, după părerea tehnicienilor care trăgeau ultimele cabluri, a parcat chiar lângă intrare.

Din boxele scoase în faţa Teatrului răsuna celebrul refren de la finele anilor '80 – "Deschideţi poarta soarelui să poată lumina, vocea tuturor şi fruct, şi zbor, cât timpul va dura".

Impresionat, ca un chelner care simte apropierea bacşişului, soarele s-a concentrat în retrovizoarele bolidului, lăsându-şi o rază pentru culoarul invitaţilor de marcă.

Responsabilii cu siguranţa evenimentului, pompieri şi bodyguarzi, pozau în grup ca nişte staruri de cinema.

Trecătorii au început să înţeleagă că în viaţa micului lor mare oraş se întâmplă ceva de proporţii. Fără invitaţii, s-au oprit pe trotuarul de vizavi.

"Stai, mă, că ăsta-i balu' ăla unde vin toţi contrafăcuţii", şi-a consolat un student iubita. Fără să o ştie, tocmai avusese o intuiţie teribilă.

Lumea a început să defileze pe covorul roşu în jurul orei 19. Pentru că era puţin răcoare afară, blănurile, contrafăcute sau nu, au fost alegerea potrivită.

Am înţeles pe deplin semnificaţia expresiei animal de companie. Am văzut leoparzi, gheparzi, vulpi argintii, două nutrii şi chiar şi o hienă.

Când s-au intersectat, au început să se studieze, furtiv, cu coada ochiului. Şi să mârâie: "Uite-o şi p-aia, uite-o şi pe aialaltă".

Menajeria a fost abandonată la garderobă, după care, în actul doi, a urmat încleştarea decolteurilor şi a coafurilor revoluţionare.

Fotoreporterul PressOne, mândru însoţitor al unui pui de teckel sârmos, şi-a făcut trei cruci mari: "Hainele astea trebuie scoase zilnic la plimbare?".

Un pompier şi-a mutat privirea spre cer. A observat un detaliu nesemnificativ: "Uitie sus, cade tencuială de la leu' de-acolo. Io le-am zis să nu parcheze, mai pică la careva-n cap". Păi, ori la bal, ori la spital, nu?

O doamnă a trecut în viteză cu o pungă de un leu în mână. Căuta un loc unde să-şi dea jos cizmele ca să încalţe pantofii cu toc pentru bal. Arta cere sacrificii.

O tânără şi-a făcut selfie-uri pe covorul magic timp de 30 de minute. Cel puţin 60 de cadre, pentru a-l alege pe cel perfect pentru Facebook.

Se verifică ultimele detalii vestimentare înaintea Marelui Bal.

"Oameni, voi oameni, semănaţi cu iubire câmpia din voi..."

Producătorul Balului Operei, Matei Miko – un medic devenit patron de agenţie de manechine şi, mai apoi, părinte spiritual al lui Irinel Columbeanu – a prezentat-o presei pe "şarmanta soţie" a sponsorului principal al evenimentului.

Şarmanta soţie a roşit.

Matei Miko (în stânga), întâmpinându-şi invitaţii.

Prezentatorul evenimentului a fost omul de afaceri Rareş Bogdan, pentru a zecea oară la rând. Acesta şi-a trimis înainte buzduganul – o echipă de la Realitatea TV, coordonată de un tip cu maniere de rugbist din linia a doua. Repeta un fel de mantră: "Rareş, lavalieră, Rareş, lavalieră. Rareş, Rareşşş, unde e Rareşşş", dând pe toată lumea la o parte, în foaierul teatrului.

Rareş, omul care are această chemare pentru rampă, a deschis spectacolul vorbind despre "felul în care respiră Clujul, inclusiv pe străzile sale". A trecut la dezvoltarea imobiliară şi culturală – "un exemplu pentru marile oraşe ale României", la "toleranţa religioasă fără egal în Europa" şi la "multinaţionalele pe care noi nu vrem să le alungăm de aici".

Apoi ne-a mărturisit că nu mai vrea să discute seară de seară despre "hoţi, furăciuni, bandiţi, OUG-uri, CCR", ci despre "cărţi, teatru, premiere, artişti uluitori, flori şi iubire".

Prilej cu care ne-a reamintit că trebuie să iubim România în fiecare zi.

Prezentatorul Balului.

După 9 minute, l-a introdus pe Dan Bittman – "un om mult mai iubit şi mult mai cunoscut decât mine, pentru că el, spre deosebire de mine, el dă inele, cât inima dumneavoastră, a mea, a tuturor românilor".

Solistul de la Holograf a jucat în defensivă şi a propus un featuring cu şefa DNA:

"N-am venit să salvez muzica românească, aşa cum probabil, la un moment dat, va scrie pe acel ecran. Titlul acestui bal este o piesă vestită de-a lui Gherase Dendrino – «Lăsaţi-mă să cânt!». În 2017, refrenul acesta este «Lăsaţi-mă să-l cânt!», pentru că compozitor nu mai este Gherase Dendrino, ci Laura Codruţa Kövesi."

Bittman a deplâns situaţia artiştilor din România şi a promis că se va întoarce pe scenă, pentru un concert, în jurul orei 22. În fapt, Holograf a cântat după miezul nopţii, programul fiind dat peste cap de mulţimea premiilor de excelenţă care au urmat.

Momentul artistic a început numai după ce Rareş Bogdan a citit o listă lungă cu numele sponsorilor. Unde a simţit nevoia, a supralicitat "înalta ţinută" a unora dintre ei în societatea clujeană. Se ştiu ei care.

Soliştii Hector Lopez, Tiberius Simu, Florin Estefan, Cristi Mogoşan, Camelia Crişan şi Axenia Şova, împreună cu orchestra Operei Naţionale clujene, dirijată de Andrei Tudor, au oferit singurul moment decent al serii.

Imediat după, Rareş Bogdan a mai citit o dată lista sponsorilor, printre care Consiliul Judeţean şi Primăria, dar şi "alţi oameni cu sufletul uriaş, care dau din prinosul lor culturii, artei, spiritului".

Soliştii şi orchestra Operei Române din Cluj.

Reacţia publicului.

Atmosfera de la garderoba Teatrului.

S-a trecut la decernarea premiilor "Lya Hubic" (faimoasă soprană care a trăit 95 de ani) – acordate unor personalităţi din lumea artei lirice.

Desemnat să le înmâneze a fost Florin Estefan, directorul general al Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca. Acesta s-a declarat îngrijorat că oamenii vor spune că a adus opera în derizoriu prin programul ales, de reinterpretare a unor şlagăre celebre din repertoriul lui Aurelian Andreescu, al lui Gabriel Cotabiţă sau al Angelei Similea.

"Muzică uşoară – se spune, dar e grea, să ştiţi, şi promit că ne întoarcem şi la repertoriul liric la următoarele ediţii ale Balului Operei", a spus Estefan.

Dar derizoriul, care se încălzise deja toată seara aşteptând să umple scena, şi-a făcut apariţia. Şi n-a mai plecat.

După ce Estefan a anunţat premiile "Lya Hubic", organizatorii l-au invitat pe scenă pe dirijorul Petre Sbârcea.

Acesta din urmă i-a oferit trofeul "Lya Hubic" "celui mai tânăr director din istoria instituţiei noastre", nimeni altul decât Florin Estefan. Fostul maestru de ceremonii a acceptat stânjenit.

"Ce pot să spun, eu mă simt foarte onorat şi supărat, m-aş fi bucurat să-l primesc mai târziu, după ce n-o să mai fiu director, sincer. Şi să-l primesc pentru meritele mele artistice, că merit şi pentru aia, cu toată lipsa de modestie."

Eh, să fie primit.

Estefan a continuat, anunţând o surpriză uriaşă. Şi anume, decernarea unui alt trofeu "Lya Hubic" chiar celui căruia îi venise ideea acestor distincţii.

"Este vorba de un prieten de nădejde, care-mi răspunde la telefon când mi-e greu, care mă sfătuieşte şi are o vorbă bună. Mereu alături de noi, doctor Matei Miko."

Adică producătorul evenimentului.

"Domnul Miko vrea să stea în spatele scenei, de obicei. De data asta, îl scoatem la lumină", a jubilat şi Rareş Bogdan.

Miko a mimat surprinderea: "Cred că e o greşeală în desfăşurător. Cred că e o greşeală, ca la Oscar".

Matei Miko, premiat la evenimentul pe care-l organizează.

Câteva minute mai târziu, un colecţionar de tablouri "cu un simţ estetic deosebit" a fost invitat să înmâneze premiul "Alexandru Fărcaş" – după numele unui fost rector al Academiei de Muzică din Cluj.

"Pentru activitatea depusă în scenă, pentru activitatea muzicală, este dedicat celor care se ocupă de dumneavoastră, să vă facă fericiţi, lucrează pentru operă, pentru muzică", a spus omul în introducere.

Puteţi ghici cine l-a primit? 3, 2, 1…

Modestul domn Floriiiiiin Estefaaaan.

"Sunt foarte onorat. N-o să joc teatru că n-am ştiut. Am aflat cu puţin timp înainte că o să primesc acest premiu." Aplauze...

Florin Estefan, directorul Operei clujene, la al doilea trofeu al serii.

A urmat premiul Mecena. Aici, Rareş Bogdan a ţinut să spună că există în Cluj oameni care "cu ceea ce i-a ajutat Dumnezeu să dobândească sprijină artele, sportul, cultura în general, cultura trupului, cultura minţii".

N-a vrut să dea nume, ca să nu uite pe cineva – "ar fi cea mai mare greşeală".

Câştigătorul premiului Mecena – a spus prezentatorul – "nu s-a mutat în Brazilia sau în Africa de Sud, a rămas la Cluj, sprijină Untold alături de fiul său (în sensul că deţine festivalul – n.r.), sprijină una dintre cele două mari echipe ale Clujului (CFR Cluj – n.r.), sprijină artiştii. Eu ştiu vreo 7-8 pe care-i sprijină în mod direct. Îl invit în scenă, în aplauzele dumneavoastră, pe domnul Ştefan Gadola. Maestre..."

S-a formulat un apel la patriotism, iar Rareş Bogdan ne-a anunţat că preşedintele Consiliului Judeţean, Alin Tişe, e la şedinţa partidului din care face parte, PNL:

"Ei încearcă să devină viabili. Deocamdată n-au reuşit, dar eu le doresc succes mult şi mă rog să reuşească".

Astfel, vicele Marius Mânzat a înmânat premiile "Emblemă de Cluj".

Universitatea "Babeş-Bolyai", Universitatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Universitatea Tehnică, Universitatea de Arte şi Design, Transylvania College…

Aici, Rareş Bogdan a întrerupt lista pentru a ne informa că, dintre moderatorii din prime-time, el are cea mai mare medie din facultate.

Publicul a început să se foiască. Circa jumătate dintre spectatori au părăsit sala, animaţi de o alarmă falsă care spune că se deschide "Marele bufet"

Să continuăm cu emblemele Clujului: revista de cultură urbană Oraşul, Spitalul Clinic de Recuperare, plus o carmangerie şi un club din centru.

Reprezentantul Universităţii de Medicină şi Farmacie a luat cuvântul:

"UMF Cluj era de mult o emblemă a cetăţii. Premiul de azi e o recunoaştere a aportului nostru la învăţământ de calitate, aş spune chiar şi la produsele de export pe care le producem la universitate, nu? Din păcate..."

La final, vicele CJ a plusat: "Invit pe scena Balului Operei, Balul Operei, pentru a-i înmâna titlul de Emblemă a Clujului". L-a ridicat o asistentă a lui Matei Miko.

Medalia Spiritus Mentor i-a revenit rectorului UBB, academicianul Ioan-Aurel Pop. Acesta n-a putut ajunge la eveniment, dar fostul preşedinte al Academiei Ionel Haiduc i-a făcut un laudatio de 5 minute.

"E o prezenţă vie în societatea românească, cu participări active şi luări de atitudine în momente de cumpănă."

La categoria Moda Cum Laude, printre cei trei premiaţi s-a numărat şi soţia organizatorului Balului Operei, Monica Miko, directoare a agenţiei Transilvania Fashion.

Odată deschisă Cutia Pandorei, s-a trecut la premiat soţiile. Rareş Bogdan a luat cuvântul.

"Monica merită şi numai pentru faptul că a fost întotdeauna în spatele lui Matei, şi nici un bărbat nu reuşeşte fără o femeie puternică.

Am să vă prezint un al patrulea premiu, ultimul, urmează pauza. Vreau să-i rog pe cei de aici să pună la un moment dat luminile şi pe ceea ce înseamnă cele două rânduri de loje.

Avem un premiu de excelenţă. Sunt emoţionat, onorat, s-a discutat mult dacă să-l prezint sau nu, dar, pentru că ştiu eforturile uluitoare pe care le face, ştiu câtă pasiune pune în ceea ce face, ştiu cum iubeşte enorm ceea ce face şi cât se pregăteşte pentru câteva ore în care dumneavoastră să aveţi simţul olfactiv bine-bine asezonat, câmpul vizual şi mai plăcut..."

Gata cu vorba, aşadar: Premiul de Excelenţă, din partea organizatorilor, a fost acordat soţiei lui Rareş Bogdan, Florina Bogdan, cea care a realizat decoraţiunile florale pentru Bal.

De altfel, ea a intrat în scenă alături de un model care purta o rochie din flori, "creată în ultimele 72 de ore, nişte ghirlande grozave".

Doamna Bogdan a izbucnit în lacrimi:

"Înseamnă o mulţumire a muncii mele, care este o pasiune nu dobândită, ci înnăscută. Îmi cer scuze, am emoţii. Orice aş spune eu, pe lângă Rareş e derizoriu."

Florina Bogdan, de mână cu fiul ei, a primit ultimul premiu al serii. În stânga şi în verde, creaţia ei florală.

Recitalul Holograf a început după ora 24. Apoi, târziu în noapte, s-a deschis şi Marele Bufet. Ca la nuntă, în ultimul act s-au dat sarmale.

Aşa s-a încheiat o nouă ediţie memorabilă a Marelui Bal al Operei.

Momente de la Balul Operei 2017: