
25/06/2021
August: breviar de tragedii casnice
Proza Elenei Vlădăreanu pornește dinspre interior, mai exact dinspre familie, dinspre cuplu, dinspre „celula de bază” înspre afară. Un afară necunoscut, nesondat, fascinant și terifiant simultan, care își seduce victimele cu mirajul posibilității atingerii fericirii.
„Interiorul” surprins este cel mai adesea disfuncțional. Avem câteva coordonate de bază: criză identitară, depresie și/sau separare/divorț. În jurul acestor constante gravitează totul, personaje, acțiune, motivații, dar sensul narativ nu se constituie doar din aceste elemente.
Întotdeauna în fundal, în spatele prim-planului și a agitației, sunt revelate lumi, entități și situații neașteptate, surprinzătoare, însoțite mereu de senzația de straniu, de nefiresc, de misterios, care dă o notă în plus de intensitate textelor, la limita fantasticului.
Proza Elenei Vlădăreanu, deși scurtă, este polifonică, e stratificată la nivel de sugestii și semnificații. Un set de tragedii personale care izbucnesc mai întotdeauna în mijlocul celei mai atroce monotonii și banalități. Micile lupte și uriașele dezastre pe care le lasă în urma lor pe dinăuntru. Totul este simplu și curat, de un firesc dezarmant, la fel cum totul este cinematic, cadru cu cadru, scenă cu scenă, dialoguri și decoruri credibile. Totul corect, curat, cum spuneam, fără surprize.
Și atunci de unde toată această tensiune pe care nu o poți ghici acumulându-se și care la final îți explodează în față? Din dexteritatea incredibilă de camuflare a intențiilor, suferințelor, năzuințelor personajelor. Din jocul dublu, din contrastul dintre interior și exterior, specific naturii umane, pe care Elena Vlădăreanu îl surprinde excelent și îl transferă în proză, din bovarism, din tone de nefericire și frustrare reprimate, din resemnare și autodistrugere.
Sunt câteva proze care mi-au plăcut mult, în care puteți să reexperimentați senzația de a vă pierde copilul sau de a da întâmplător peste un psihopat cocalar, sau tentația de a avea o aventură, sau puteți încerca confuzia momentului în care încerci să faci o faptă bună care este văzută ca agresiune, sau poate vă era dor de panică sau poate de obligații, constrângeri și captivitate sau poate de farse și exotism comportamental. Le găsiți pe toate aici.
Preferata mea însă se numește „Înainte de începerea sezonului” și este o poveste despre nimic special, o familie în care totul este rupt, dar toți păstrează aparențele sperând că ceva se va rezolva de la sine. E perfectă. E atât de bine scrisă încât aș putea să o recitesc în loop câteva zile. V-o recomand.
La final mai menționez doar o constantă de care am uitat, abuzul. Aproape în fiecare dintre proze există o formă sau alta de abuz. De cele mai multe ori atât de subtil încât ne-am obișnuit să îi spunem normalitate.
Elena Vlădăreanu, August, Nemira, 2021
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
Ce păstrăm și ce schimbăm în rețetele vechi? Gărâna, între amintirea gulașului de la primele ediții ale festivalui de jazz și mâncărurile gătite astăzi
La Gărâna, căutarea rețetei gulașului de la primele ediții ale festivalului de jazz deschide o discuție despre păstrarea gusturilor și a amintirilor locului. Aceste povești și demonstrații culinare pot fi urmărite în cele două părți ale documentarului „Amintiri Gustoase” dedicate Gărânei, pe canalul de YouTube al platformei.
Banatul și lecția regiunilor gastronomice europene. Țușpais, hencleș și ciorbe locale, în meniuri degustate de toată Europa
Țușpaisul este o garnitură de legume, servită alături de ouă, de cartofi noi fripți, de pui fript sau de chiftele. Legumele se schimbă după anotimp. Vara se face din ludăiță (dovlecel) sau din călărabă (gulie), primăvara devreme din spanac și mazăre, iar iarna din morcovi.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


