REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios

Ajută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Donează

Pentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.

Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.

Viațabună
05/03/2017

Amintiri în dialog

Mă bucură enorm o inițiativă a editorilor de la Humanitas, care a dus la reeditarea unor volume ale lui Matei Călinescu într-o serie de autor, coordonată de Lidia Bodea. Toată seria e o bijuterie și merită citită sau recitită în întregime.

În ea figurează și un volum alcătuit de Matei Călinescu împreună cu Ion Vianu și intitulat Amintiri în dialog. Din 1994, când a apărut pentru prima oară, volumul a cunoscut mai multe ediții, dar și mai multe forme, pentru că autorii au continuat să dialogheze, atât între ei, cât și cu propriile epistole deja apărute.

Vă propun astăzi volumul atât pentru ceea ce conține, cât și pentru această istorie interpolată a aparițiilor sale, în care se poate vedea – pentru cine știe să privească – la fel de multă semnificație culturală, socială și politică pe cât se află în textele celor doi autori.

Foarte reductiv spus, cartea face referire la România anilor ’40-’90 în 500 de pagini de amintiri, analize și comentarii culturale, care se citesc fără să poți lăsa cartea din mână.

Este adevărat că regimul discursului e subiectiv, că totul începe ca un taifas între niște vechi prieteni, dar epistolarul nu are nimic din exhibiționismul egolatru al altor volume din această categorie.

Dimpotrivă, susținuți și de predispozițiile lor structurale, cei doi reconstituie, „mai mult ca pe niște teme de meditație decât ca pe niște evocări autobiografice propriu-zise, împrejurările personale și sociale în care – și împotriva cărora – s-au format și au trăit în România comunistă pentru ca, în deceniul al 8-lea, la distanță de cinci ani, s-o pornească pe drumul exilului”.

Cei doi îi dedică întregul proiect unui coleg, lui Miron Chiraleu (a se vedea mai ales scrisoarea lui Ion Vianu intitulată „Cel ce nu s-a predat”), care rămâne pentru ei „Steaua Polară a vieții”, „figura demnității și curajului”, „înfrângerea finală a șovăirii în fața suferinței”.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Miron Chiraleu – care ar fi putut supraviețui el însuși ca reprezentant al „generației pierdute” – nu acordă vieții o valoare superioară libertății individuale, prin urmare nici nu ia în calcul supraviețuirea într-un regim care îi solicită compromisuri din ce în ce mai mari.

Cel mai tulburător lucru din dialogul celor doi mi se pare tocmai tăria de a recunoaște și de a verbaliza micile trădări care – inofensive în sine – se acumulează într-o mare lașitate. Este o calitate rară în discursul public și diaristic de la noi, poate și de aiurea.

Fără să procedeze maniheist și să localizeze viciile mereu în ograda „celuilalt”, cei doi încep de fiecare dată cu asumarea propriilor gesturi care au putut hrăni răul căruia apoi i-au ajuns martori și obiect:

„Un astfel de cult (al lui Ceaușescu – n.r.) – strident și fals – nu s-ar fi putut organiza fără consimțământul tacit al unei părți însemnate a populației (inclusiv o parte însemnată a intelectualității), prizonieră inconștientă a mentalității de ostatec. /…/ Imperativul simplu, în situația dată, era unul al supraviețuirii” (Matei Călinescu).

Nevoia de nuanțe creează pagini memorabile despre exil. Departe de a fi văzut ca o Arcadia pururi ferice sau ca un teritoriu al dezrădăcinării, exilul îi apare inițial lui Ion Vianu ca spațiu al moralei că „viața nu este grea pentru că trebuie să alergi după cine știe ce provizii, ci numai și numai pentru că e viață:

„Lipsit de grija zilnică a traiului într-o lume în care până și nevoile elementare erau resimțite ca un privilegiu, trăind acuma într-o societate bazată pe un anumit respect mutual între indivizi mă găseam /…/ față în față cu dificultatea de a trăi, neîntinată”.

O uriașă valoare documentară se ascunde în Amintiri în dialog, sporită de faptul că amintirile sunt verificate cu interlocutorul, contextualizate și interpretate critic.

Aflăm multe despre familiile celor doi, despre ascendența boierească a lui Matei Călinescu, despre familia de evrei convertiți a lui Ion Vianu, despre universitatea bucureșteană cu Tudor Vianu, G. Călinescu, Nichita Stănescu, dar și despre mica burghezie inter- și postbelică.

Vedem interioare, parcuri, figuri, într-o derulare pe repede-înainte, prin obiectiv îngust, a istoriei românești din cinci decenii, care au inclus măcar două cotituri neașteptate și pline de consecințe (instalarea și prăbușirea comunismului).

Acuitatea observațiilor psihanalistului Ion Vianu și privirea de romancier a lui Matei Călinescu sunt în mare măsură responsabile de senzația de realitate pe care acest volum splendid le-o procură cititorilor.

Într-o vârstă cu intelectuali de carton, cu scriitori de carton și cu oameni politici de carton, Amintirile în dialog au darul de a oferi – alături de toate cele deja spuse – realitate, modestie și umanitate, adevăr și empatie. Un volum pentru multe recitiri de acum înainte.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin Patreon:

Accesând https://www.patreon.com/pressoneRO

Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Poți redirecționa 3.5% din impozitul tău pe venit folosind formularul de mai jos. Dacă nu se încarcă, poți accesa acest link: https://formular230.ro/fundatia-pressone

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios