Pieton în Bucureștiul oamenilor resemnați

Începând cu Piața Unirii și până la Piața Victoriei, întreaga arie din jurul arterelor centrale ale Bucureștiului se degradează cu repeziciune, an de an.

Am fost, pentru câteva ore, pietoni în centrul orașului, pe străduțele aflate cu doar câțiva metri mai în spate de bulevardele care se unesc la km 0.

Și am descoperit drumuri neasfaltate care aduc a mahalale de la periferiile cartierelor de provincie, trotuare, care atunci când există, sunt înecate de mașini, obligând pietonii să circule pe carosabil sau să facă exerciții de echilibristică pe lângă garduri, geamuri și ziduri care strigă adesea la trecători cu câte un “Atenție! Cade tencuiala!”, terenuri goale, neîngrijite, transformate în culturi de buruieni, ambrozie și gropi de gunoi, spații comerciale falimentate și părăsite, dar și case și clădiri abandonate din interiorul cărora pornesc mirosuri greu de suportat.

În Bucureștiul anului 2020, 840 de imobile sunt încadrate în clase de risc seisimic superior (I-IV) și altele peste 1000 pot suferi daune în cazul unui cutremur cu magnitudine mai mare. Dintre acestea, Primăria Capitalei prezintă pe site-ul Companiei Municipale de Consolidări imagini cu doar 49 de clădiri care au intrat în programul de reparații.

Restul, cele mai multe localizate exact în inima orașului, rămân în continuare un pericol, atât pentru oamenii care le locuiesc, cât și pentru cei care trec zi de zi prin dreptul lor.

I-am întrebat pe locuitorii Bucureștiului cum se simt în mijlocul orașului și ce s-ar mai putea îmbunătăți pentru ca viețile lor să devină mai bune și mai sigure.

Și ni s-a răspuns. Însă nu cu o listă lungă de nevoi și visuri despre cum ar putea arăta această Capitală europeană, ci cu propoziții scurte, grăbite și încărcate de resemnare. Pentru că după mandate succesive de administrații căpușate de personal nepregătit și corupt, bucureștenii nici măcar nu mai îndrăznesc să ceară o schimbare.