Despre oameni și alte animale: realitatea din spatele profesiei de medic veterinar

Ruxandra Florea, de 35 de ani, medic veterinar de zece ani, povestește pentru PressOne care este realitatea din spatele unei meserii despre care, de fapt, nu știm atât de multe.

În 2014, un sondaj cu 10.000 de participanți, realizat de Centers for Disease Control din Statele Unite, a relevat faptul că unul din șase medici veterinari americani contemplase sinuciderea. Mulți dintre ei au spus că suferă de depresie și anxietate.

Cinci ani mai târziu, un studiu publicat de Jurnalul Asociației Medicale Veterinare Americane a constatat că medicii veterinari americani sunt de 2,1 până la 3,5 ori mai predispuși să se sinucidă față de restul populației.

Două studii publicate de Jurnalul Asociației Veterinarilor Britanici au descoperit faptul că ratele de sinucidere în rândul medicilor veterinari sunt de două ori mai mari decât cele ale altor medici și de patru până la șase ori mai mari decât în rândul populației generale.

În România nu există astfel de statistici. Știm doar că, de câțiva ani buni, sute de medici se îndreaptă către vestul Europei – printre ei se numără și sute de veterinari, anual.

Știm, de asemenea, că în România legislația care reglementează drepturile animalelor a început cu adevărat să fie aplicată de doar câțiva ani: abandonul animalelor este contravenție încă din 2004, dar prima amendă dată de Poliția Animalelor a venit în 2019, când o femeie din Bucureşti a fost sancţionată cu suma de 1.000 lei pentru că şi-a abandonat câinele.

Tot în România cazurile de cruzime împotriva animalelor au început să fie sancționate abia recent, la presiunea opiniei publice. Animalele sunt considerate încă obiecte aflate în proprietatea stăpânilor, care dispun de ele după cum doresc, așa cum a arătat-o chiar cazul recent al cailor abandonați pe câmpul de la Techirghiol.

Toate aceste probleme ajung, la sfârșitul zilei, în cabinetele medicilor veterinari, care se trezesc, de multe ori, cu animale abandonate în fața clinicilor, schingiuite sau lovite de mașini. Tot ei trebuie, în același timp, să se confrunte cu realitatea că mulți dintre proprietarii de animale de companie din România nu își permit, din punct de vedere financiar, să aibă grijă de acestea.

Ajută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Donează