Vecinii care-și întorc mereu spatele

Valentin Șchiopu

Redactor

Discuție în trei, un jandarm și doi agenți de pază.

− Bă, da spuneți-mi și mie ce e cu Kauflandu ăla și cu micii. Altceva n-am auzit zilele estea.

− Păi, fii antenă! Unu’ o cerut în română niște mici la Odorheiu Secuiesc și nu l-or servit.

− Bă, da’ am auzit că s-or dus și ungurii la Kauflandu’ din Mănăștur și o cerut niște mici în ungurește.

− Și i-or dat?

− Nu știu, că n-am citit până la sfârșit.

Cei trei se coalizează împotriva dușmanului comun.

− Îs hoți tăți, bă! Io, când mă duc, verific de fiecare dată bonu’. M-am trezit că mi-or trecut odată sămânța cu 8,99 în loc de 5,99. Păi nu m-am întors să fac scandal? Tăt timpu’ mă uit pe bon, că hoții nu dorm.

Suntem la intrarea în Sala Polivalentă din Cluj, cu mizele noastre mici cu tot. De cinci zile, aici se joacă baschet în grupa C a Europeanului din 2017. Fără incidente și fără un interes deosebit în rândul fanilor.

Dar ne aflăm înaintea meciului cu Ungaria. Ambele tabere au anunțat că și-au mobilizat râul, ramul și tot arsenalul de insulte. Noi n-am avut galerie până la meciul ăsta, n-am bătut pe nimeni, dar iată că, atunci când o cauză nobilă o cere, știm să strângem rândurile.

Federația a adus suporteri de la Oradea şi Sibiu, cu autocarele. Aceștia au stat în altă zonă decât fanii lui „U” Cluj, pentru că, dacă tot ne place să ne batem cu pumnul în piept, la o adică ne-am putea bate și între noi.

Pasărea din stema României vânează și cu 320 de kilometri pe oră

Când atacă în picaj, acvila de munte este una dintre cele mai iuți vietăți din lume.

Tatiana Niculescu: "Dacă n-ar fi fost asasinat, Codreanu ar fi rămas în istorie cel mult ca un personaj excentric"

INTERVIU. Autoarea recentei biografii a lui Codreanu vorbește despre legionarul care a ajuns idolul unui protestatar din orașul american Charlottesville.

Am început în fața Polivalentei, cu câțiva puști încercând să dea foc unui steag al Ungariei. Jandarmii i-au împrăștiat rapid.

Ungurii sunt grupați în spatele băncii lor de rezervă, undeva pe la 1000 de oameni. Huiduie intrarea echipei noastre la încălzire.

Fanii României, cocoțați la inelul doi, se folosesc de degetul vecin cu inelarul pentru a-și marca teritoriul: „Ținutul secuiesc, pământ românesc”. Ungurii răspund exact în același fel.

Iată, până la urmă avem foarte multe lucruri în comun. În plus, cu noi e și Victor Ponta. Fostul premier obișnuia să joace baschet în timpul liber, cu Sebi Ghiță, și să-i mai facă paravan la unele dintre afacerile dubioase. Mogulul de la Ploieşti s-a transferat în Serbia, unde se știe că e o școală de baschet fenomenală.

La intonarea imnurilor, încercăm să ne respectăm sau măcar să ne ignorăm. Galeria noastră, mai întâi, şi apoi a lor se întorc cu spatele. Sunt puțin peste 9.100 de oameni în sală.

Ai noștri, ca brazii. Sau ca vulturii, așa cum se alintă. Până acum, în competiție au fost trei înfrângeri din trei meciuri, cea mai recentă cu Spania, la 41 de puncte diferență.

Ungurii sunt favoriți, dar nu pare seara vedetei lor, Adam Hanga. Jucătorul transferat de Barcelona Lassa termină primul sfert cu 4 puncte, iar România ține aproape, 15-16. Moldoveanu joacă incredibil în defensivă și își trece în cont 6 recuperări sub panou.

Meciul e tensionat. Hanga nu mai ratează, Vojvoda punctează și el. De la noi, Mandache face o partidă mare. Intră și Calotă. El conduce jocul, e Mâna, acest Tyrion Lannister al baschetului, la 1,89! Mâna tremură, ungurii intră cu două „posesii” avantaj la pauză, 32-38.

Repriza a doua începe bine pentru noi: Baciu, coș cu fault. Luptăm, cu mijloacele noastre, dar luptăm. Tribuna simte și încearcă să împingă echipa de la spate: „Toată sala, în picioare”.

Punctează Calotă de lângă pivotul lor, un tip care poate lucra la dezmembrări, deci totul e posibil, 44-48. Mandache aruncă de la trei puncte: coș și fault, 48-49.

Lui Hanga îi plac însă relațiile și aruncările de la distanță. Alergăm după ei, Vojvoda închide sfertul al treilea cu o aruncare perfectă, 52-60.

Majoretele dansează pe celebrul refren Az a szép, az a szép, akinek a szeme kék, apoi pe Iarba verde de acasă să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.

Ne furăm singuri, în „căciulă”, cu niște mingi jucate neinspirat, iar ungurii profită și se duc la 12 puncte, 53-65. Revenim la 7 puncte, cu 4 minute înainte de final, 62-69. Sala se mai ridică o dată în picioare, dar ungurii sunt atenți în defensivă.

Mai e un minut, 71-75. „Nu cedăm, nu cedăm”, se strigă din public. Recuperăm, dar arbitrul e cu ei și dă fault la Hanga. Se termină cu victoria oaspeților, 71-80, cu Mandache cel mai bun marcator de la noi (24 de puncte). La ei, lider e Vojvoda, cu 26.

Trecem rapid peste rezultat și revenim la răfuielile noastre.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€