Un bulgăre incandescent de furie: noul număr al revistei digitale PressOne, cadoul nostru pentru abonați și susținători

Ioana Epure

Director editorial

Am lansat al patrulea număr al revistei noastre digitale, cadoul nostru pentru abonații la newsletterul PressOne și donatorii care ne susțin recurent. Tema acestui număr? Priorități. Pe lângă textele scrise de autorii PressOne, îi avem invitați și pe scriitorii Simona Popescu, George Cornilă sau Alex Tocilescu.

Îl puteți primi în oricare din zilele săptămânii următoare (12-18 iunie) odată cu newsletterul nostru zilnic. Tot ce trebuie să faceți este să vă abonați aici.

Conform unor jurnale pline de hieroglife și probleme adolescentine, pe data de 31 mai 2004, adică exact acum 19 de ani, prioritatea mea principală era achiziționarea unei chitări Hora, în valoare de 470 de lei, o sumă aproape astronomică la aproape 16 ani împliniți.

Așa am ajuns, câteva săptămâni mai târziu, să lucrez într-un restaurant de provincie ca ospătăriță, timp de două dintre cele trei luni ale vacanței mele de vară. Spre sfârșitul acesteia, instrumentul a fost achiziționat dintr-un magazinaș de muzică din centrul Constanței de care se ocupa doamna Doina, care a și devenit profesoara mea de chitară.

Gustul dulce al victoriei n-a durat mult însă: viața unei adolescente e piperată cu abisuri și exaltări, în mare parte produse de atenția sau lipsa de atenție a unui băiat sau, în cazul meu, de note și olimpiade pe bandă. Voiam să plec din țară la facultate și, înainte să mă răzgândesc din motive în principal financiare și de accesibilitate, școala a fost realmente o prioritate de care m-am ținut cu seriozitatea și - pe alocuri - disperarea oricărui tânăr, chiar și din 2023, care se uită în jur și nu găsește de ce să se agațe atunci când încearcă să-și creioneze în cap un viitor în propria-i țară.

De atunci am crescut și m-am schimbat în nenumărate feluri. Unele lucruri de atunci au rămas la fel - lăcomia cu care învăț în permanență lucruri noi, de exemplu. Altele nu. Uneori, când mi se derulează în cap imagini din trecutul meu, le asociez automat cu sintagma: „în viața cealaltă”. Toți suntem forțați să creștem, chiar și atunci când nu vrem.

Iar doi ani de pandemie și-un război la granițe cu siguranță ne-au forțat să ne regândim prioritățile, chiar dacă n-aveam niciun chef de asta și poate chiar ne pare rău că am lăsat în spate niște oameni care ne plăceau. Pe noi înșine.

Coperta numărului patru a revistei PressOne. Ilustrație de Bianca Jelezniac

Ne-ar plăcea ca acest număr să se citească precum un volum de proză scurtă, despre toate lucrurile banale pentru univers și prioritare pentru fiecare dintre noi. Indiferent că e vorba de un aragaz, un borcan cu zacuscă, pachetul de țigări pe care l-ai terminat mai repede decât ți-ai fi dorit, lecții învățate sau neînvățate, un roman SF care te ajută să descifrezi realitatea psihotică în care trăim sau revelațiile pe care le ai atunci când devii părinte. Toate ilustrate cu măiestrie de Bianca Jelezniac.

Alături de noi veți găsi și prioritățile (de acum sau de altă dată) ale unor autori contemporani precum Simona Popescu, George Cornilă sau Alex Tocilescu, cărora le mulțumim pentru participarea la acest experiment metajurnalistic și care ne reamintesc de fericirea de mai lungă sau scurtă durată de după o demisie, sau de dorința nebună de a vizita o țară pe care ai romantizat-o în copilărie.

Ori de faptul că, atunci când nimic nu mai are sens, poți participa oricând la un concurs de sosii ale lui Freddie Mercury. În Zanzibar.

Vă mulțumim, ca de obicei, că ne citiți și vă urăm să vă alegeți prioritățile cu înțelepciune.

Florin Șerban, primul regizor român care câștigă Leopardul de Aur: „Sunt mulți copii și adolescenți care, din păcate, se vor regăsi în filmul ăsta”

„Nu e locul tău aici”, lungmetrajul regizat de Florin Șerban, a câștigat Leopardul de Aur la Festivalul de la Locarno și a devenit primul film românesc care a obținut marele trofeu. Într-un interviu acordat PressOne, regizorul Florin Șerban vorbește despre reacțiile spectatorilor tineri la filmul în care mulți dintre ei se vor regăsi.

„Dacă n-ai acea mâncare pe masă, nu știi că e duminică!” Ce se gătește în familiile croaților din zona Carașovei

La Carașova, un localnic își amintește că, duminica, bunicul, fiul și nepoții mâncau împreună supă de găină. La Rafnic, în comuna vecină Lupac, Maria Boșca face supă în fiecare zi. Pentru duminică, mai trebuie însă sarmale și un colac. Cel pe care îl pregătește acum e cu nucă, iar în alte duminici, poate fi cu mac, cu cireșe sau cu mere.