Jurnal de mondial (6): băiatul din faţa blocului

Mihnea Măruță

Redactor

Am uitat un lucru: băieţii se uită la fotbal, aşa, de pe la 7-8-10 ani. Se uită cu taţii, cu fraţii, cu unchii sau împreună, în gaşcă, povestesc şi comentează şi apoi ţin minte o viaţă întreagă câteva nume, câteva goluri şi sentimentul ăla că au participat, fie şi din faţa televizorului, la istoria bărbaţilor şi la războaiele acestei lumi răsfăţate.

Dacă ai fi astăzi copil şi ai juca fotbal în faţa blocului, tu cine-ai vrea să fii? Pe cine ai alege atunci, la început, când se împart echipele şi fiecare zice − eu sunt Hagi, eu sunt Chivu, eu sunt Buffon?

Asta-i problema: nu prea ai pe cine să alegi. Jucătorii care sunt personalităţi pe teren se împuţinează, parcă, de la Mondial la Mondial.

Putem spune, fără să căutăm pe Google, portari şi fundaşi remarcabili de la ediţii de acum 10-20 sau chiar 30 de ani, ca să nu mai vorbim de autorii unor goluri istorice, dar ne-am bloca uşor dac-ar fi să formăm o echipă de personalităţi de la acest turneu.

Ce înseamnă personalitate când te uiţi la fotbal? Acel jucător pe care îl cauţi cu privirea şi care, când primeşte mingea, dă un sens fazei: nu e tern, nu e previzibil, nu e anonim.

Un jucător care naşte amintiri e mai mult decât o piesă în mecanismul de pase. E un tip curajos şi care, de obicei, vede în joc mai mult decât majoritatea.

Ei bine, după această primă tură de meciuri din grupele Mondialului, putem înţelege de ce doar doi oameni câştigă Balonul de Aur de 10 ani încoace. Situaţia arată de parcă Messi şi Ronaldo ar fi căzut din spaţiu precum ciocanul lui Thor, iar întrecerea dintre ei ar fi pustiit concurenţa ca o undă de şoc nucleară.

Şi lipsa personalităţilor nu e compensată, cum ne-am aştepta, de vreo coerenţă colectivă.

Am văzut până acum o singură echipă care are identitate bine definită: Spania. Am şi o explicaţie: nici o altă naţională nu are mijloc dominator. Nici măcar Argentina şi Germania, care şi-au sufocat adversarele în disperarea de a înscrie un gol, nu au mijloc. De-aia nici n-au găsit soluţii.

Şi ştiţi de ce au dispărut mijlocaşii aceia de tip Maradona, Hagi sau Zidane? Pentru că liderii s-au mutat pe bancă.

Antrenorii sunt noii conducători de joc. Tacticizarea a ucis creativitatea, astfel că mai toate echipele construiesc pe aceleaşi scheme şi se apără câineşte.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Şi mai e un motiv. Pentru că banii cei mulţi sunt la echipele de club, naţionalele devin ultimele popasuri ale unor tehnicieni care nu mai au oferte: 12 dintre selecţionerii de la acest Mondial au cel puţin 60 de ani.

Oricâtă experienţă ar avea, ei nu mai pot fi mentori. Nu mai au când să adauge personalitate unor jucători care câştigă pe lună cât tot arborele lor genealogic la un loc.

Şi-atunci, ce-i rămâne de făcut băiatului din faţa blocului? Pe cine să-şi aleagă drept model când îi vine rândul să intre în echipa de mâine: pe Neymar sau freza lui?

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€