Parchetul General (PG) este condus de astăzi – până la desemnarea unui nou procuror general – de Bogdan Licu, numărul doi din instituție. Președintele Klaus Iohannis a semnat la prânz decretul de eliberare din funcție, prin pensionare, a procurorului general Augustin Lazăr; câteva ore mai târziu secția de procurori a CSM a anunțat, printr-un comunicat, că l-a delegat pe Bogdan Licu „în funcția de Procuror General al României până la ocuparea funcției prin numire, dar nu mai mult de două luni”.
Cererea de pensionare a procurorului general vine fără nicio explicație oficială, în ciuda faptului că acesta își depusese recent candidatura pentru încă un mandat la conducerea Ministerului Public, respinsă de fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader. Schimbarea se întâmplă în contextul în care, în ultimele două săptămâni, Augustin Lazăr a fost subiectul mai multor dezbateri publice referitoare la trecutul său profesional din perioada comunistă.
Bogdan Licu are, însă, cel puțin o problemă majoră netranșată încă: este acuzat că și-ar fi plagiat, în 2011, teza de doctorat cu titlul „Corupția – risc major la adresa securității naționale”, obținută la Academia Serviciului Român de Informații; îndrumător de doctorat i-a fost Gabriel Oprea, fost vicepremier și recordman la numărul de doctoranzi plagiatori.
Plagiatul lui Licu nu e o noutate; prima dezvăluire datează din 31 august 2015 („Al treilea plagiat coordonat de Gabriel Oprea: Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al României„). Acum trei luni, însă, PressOne descria, etapă cu etapă, bătălia susținută pe care noul procuror general interimar o duce pe toate planurile – inclusiv prin instanțe – pentru a împiedica CNATDCU să dea un verdict final asupra tezei sale.
Cu alte cuvinte, Bogdan Licu nu-și dorește să scape de suspiciunea de plagiat și să-i fie restaurată reputația profesională, ci să împiedice CNATDCU și Comisia de etică a Academiei SRI să-i cerceteze teza și să stabilească un verdict; pentru că, argumentează el explicit în plângerea împotriva Ministerului Educației, „o astfel de cercetare […] îmi îngrădește accesul la o funcție de conducere în Ministerul Public”.
