PressOne. Pentru limba română

Mi-au zis şi colegii: „Dacă poţi, primul editorial să nu fie cu presa, cu starea jurnalismului din România, vechea poveste…”. Şi au dreptate.

Nu vreţi să mai citiţi şi nici să tot auziţi lamentări privind presiunile patronilor, intervenţia „factorului politic” sau şansele de a rezista pe cont propriu, eventual cu un site personal. Aşteptaţi de la noi să ne facem datoria. „Doar atât”. De aceea, trebuie să vă spun nu ce va fi PressOne, fiindcă aici nu avem decât proiecţii, ci de ce.

Suntem o redacţie destul de mică, în comparaţie cu echipele clasice de cotidian tipărit. Şi zic asta pentru că ne propunem ca orice articol pe care-l publicăm să stârnească interesul cititorilor de limbă română, oriunde în lume.

Aşa ne vom alege subiectele (şi, deci, nu vom miza pe cantitate): cu dorinţa ca fiecare text să fie relevant, sau măcar interesant, indiferent dacă trăiţi la Cluj, la Bucureşti sau în Honolulu. Ceea ce ne uneşte este limba română.

Şi, bineînţeles, povestea. După ce criterii selectezi situaţiile despre care merită să afli mai multe de situaţiile pe lângă care treci mai departe? În ce condiţii are rost să intervii asupra realităţii?

Pentru că spunerea unei poveşti asta face: dă viaţă feliei de realitate descrise şi, totodată, îi transformă în feluri nebănuite pe oamenii cărora acea poveste, şi nu alta, le este dăruită. Iar aici am ajuns la o idee pe cât de simplă, pe atât de greu de aplicat: (şi) jurnalismul se salvează prin mărturisire.

Cu cât autorul este mai interesat, personal, de povestea pe care o spune, cu atât acea poveste va fi mai sinceră.

Obligaţia de a relata un anume caz sau de a „acoperi” un anumit domeniu – politică, economie, cultură şamd – este pe cale de dispariţie. Omul care începe să pună întrebări în stânga şi în dreapta – şi căruia obişnuiam să-i spunem jurnalist – are nevoie tot mai acut de un semnal personal pentru a porni, iar şi iar, la drumul documentării unui articol. Ceva din fiinţa viitoarei poveşti, încă nespusă, trebuie să rezoneze cu propriile căutări.

În această direcţie credem că se îndreaptă presa. (Ca să se îndrepte.) Înspre vibraţia comună a povestitorului şi a de-povestitului. Şi într-acolo am decis să mergem şi noi.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€