Pasagerii

Jim Preston (Chris Pratt), inginer în vârstă de 30 şi ceva de ani, se află pe nava Avalon, în drum spre o nouă viaţă pe planeta Homestead II.

Terra a ajuns un loc prea scump, prea populat și prea deranjant pentru el. Un loc unde nu se mai regăsește.

În stare de hibernare indusă, Jim mai are 90 de ani până la destinație. Drumul e lung, durează peste un secol şi cei 5.000 de pasageri sunt deja foarte departe de Pământ. Atât de departe, încât și unui mesaj de câteva secunde i-ar lua zeci de ani să ajungă înapoi.

Nave ca Avalon nu au cunoscut vreo defecțiune până acum. Inteligența artificială instalată la bord şi materialele din care sunt asamblate le-au făcut perfecte, sigure și impenetrabile.

Numai că, de data asta, o putere mai mare decât planificarea uman-artificială – poate natura sau poate destinul – face ca Avalon să se defecteze pentru scurt timp şi să îl trezească, dintre toţi pasagerii, doar pe Jim.

Dezorientat de perioada hibernală, el e repus în temă de însoțitoarele de bord, care nu sunt decât nişte holograme.

Acestea nu îl ajută însă cu adevărat. Softul lor se blochează în momentul când le spune că s-a trezit mult prea repede. Pentru „ele”, această situaţie nu e posibilă.

Ca să reintre în starea de hibernare, Jim ar avea nevoie de un dispozitiv care nu există pe navă. Resemnat, se împacă cu gândul că va muri de bătrânețe, singur, în drum spre destinaţie.

Lunile curg și singura lui alinare e Arthur (Michael Sheen), un simpatic barman android.

Jennifer Lawrence şi Chris Pratt, într-o imagine din film.

Într-una din zile, Jim dă întâmplător peste chipul Aurorei Lane (Jennifer Lawrence), de care se atașează pe loc. Urmărindu-i testimonialele filmate, începe să o cunoască. Simte că se potrivesc.

Aurora e scriitoare şi plănuieşte să locuiască doar un an pe Homestead II. Vrea să scrie o poveste bazată pe această experienţă şi apoi să se întoarcă, victorioasă, după aproape trei secole, pe Terra.

Aşa, ar putea să își întreacă tatăl, romancier de succes – sursa bogăției materiale, dar și a depresiei prin care trece.

Jim e conştient că, dacă ar trezi-o, ea nu l-ar putea ierta. Numai că singurătatea devine, zilnic, tot mai apăsătoare. Golul pe care îl simte este cumplit.

În fond, e greu de pus în cuvinte ce poate trăi o persoană când conştientizează că își va petrece toată viața, încarcerată, în unul și același loc, singură și fără speranță. Situația e echivalentă cu o moarte înceată.

De la „plecăm azi“ la „avem asigurare?” Cum se schimbă vacanțele în cuplu când apar copiii (P)

Georgiana și Ionuț sunt doi părinți din București, cu doi băieți de 3 și 5 ani. Experiențele lor, prezentate în acest material, construiesc o realitate pe care mulți părinți o împărtășesc, dar o descoperă pe parcurs: în vacanțele de familie, protecția e o necesitate care aduce liniște. 

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Pornirea lui Jim de a o trezi pe Aurora naște automat o problemă etică. Este o luptă cu sinele, în urma căreia este foarte posibil ca egoismul și spaima de moarte să prevaleze.

Disperarea Aurorei, de a nu se putea întoarce pe Pământ, se revendică drept adevăratul moment-replică la sentimentul resimţit de Jim la începutul naraţiunii.

Cei doi actori joacă bine deznădejdea.

Însă tragediile lor sunt iute suspendate de câteva defecțiuni majore apărute la bord. Pe nesimţite, noua situaţie transformă acest SF romance într-un action movie în toată regula.

Lucrurile se precipită și povestea capătă, dintr-o dată, un ritm mult mai alert.

Însă, de data aceasta, nu contează dacă şi nici cum vor rezolva situația cei doi protagonişti. Nu acestea sunt întrebările pe care le propune, de fapt, scenariul.

În spatele evenimentelor se află multă durere, iar regizorul Morten Tyldum reuşeşte un demers sensibil și foarte curat.

Aşa cum este construit, Pasagerii nu cade niciun moment într-o zonă exagerată ori prea siropoasă.

În afara cadrului sci-fi, Morten Tyldum vorbește, deloc ostentativ, despre natura umană, despre alegerile pe care suntem nevoiți să le facem în viață, despre iubirea care poate răsări când ne așteptăm mai puțin, despre felul cum timpul vindecă răni și (re)pune în drepturi mari pasiuni.

Pasagerii

Titlu original: Passengers.

Regia: Morten Tyldum (Headhunters, The Imitation Game).

Scenariul: Jon Spaihts.

Cu: Jennifer Lawrence, Chris Pratt, Martin Sheen.

★★★☆☆