Părul Venerei

Dacă-i adevărat că vedem, în cărțile pe care le citim, doar ce ne interesează direct, doar ce ne atinge profund și personal, atunci e adevărat și că există conspirații ale cărților care ne ies în cale tocmai când realitatea pe care o trăim are nevoie de ele. Mă refer la momentele în care cărțile ne răspund înainte să le întrebăm ceva, punând nuanțe acolo unde am fi văzut doar imagini în alb-și-negru, transformând statisticile în carne și sânge.

Părul Venerei, romanul lui Mihail Șișkin (apărut în 2013 la Curtea Veche, în traducerea rafinată a Antoanetei Olteanu), este o carte despre puterea transformatoare a fragilei iubiri, dar, dacă citim atent, este și o carte despre Europa emigranților, atât de acut prezentă în viața noastră curentă.

*

Mai puțin reușită estetic și ficțional decât minunatul Scrisorar, al aceluiași autor, Părul Venerei este mult mai solicitantă uman, în jocul ei cu limitele. De câte mărturii despre atrocitate avem nevoie pentru a deveni cu adevărat umani? – iată prima întrebare pe care textul o naște, imediat urmată de a doua: de câtă suferință e nevoie pentru a dezumaniza, pentru a anestezia orice posibilitate de dragoste?

Cel puțin trei povești principale își țes pânza: prima, a tălmaciului de la Serviciul de Refugiați din Elveția (unde Mihail Șișkin a lucrat în realitate), a doua, a unei cântărețe rusoaice, Bella Dimitrievna, căreia tălmaciul nu mai ajunge să-i scrie niciodată biografia și a treia, a unor scrisori ale tălmaciului, care se transformă în romanul superbului rege Nabucodonosaurus (probabil un hibrid care trimite și la biblicul Nabucodonosor al Babilonului, și la vreun Tyranosaurus rex).

Primul filon, conținând poveștile imigranților, tălmăcite în biroul pentru refugiați, este cel mai atroce, el recompunând povești reale pe care autorul le-a auzit în calitate de traducător pentru oficialitățile elvețiene. Dezastre politice, militare, sau doar adânc umane, mișcă un întreg popor către o Europă utopică, unde fiecare dintre acești cetățeni ai nimănui sunt numerotați, investigați, transformați în mod eficient și aseptic în statistică.

„Tălmăcirea” alunecă tot mai des în intimitatea celui care povestește, îi reinventează povestea sau îi alătură fragmente din destinul anterior al actualului traducător: eșecul său familial, desprinderea de istoria familiei. Foarte puternice sunt paginile presupusei biografii a cântăreței din anii 20, poate și pentru că autorul mărturisește că a prelucrat în ele atât fragmente din jurnalul real al mamei sale, ori pentru că o cântăreață precum Izabella Danilovna Jurieva i-a servit drept model, dar mai ales pentru că acolo se vorbește despre sublimarea iubirii, despre urcușul ei din pântecele dorinței până în paradisul iubirii născătoare.

Romanul este cu atât mai răvășitor cu cât filtrul scriiturii ne face să-l apropiem pe Șișkin și de Nabokov, prin atenția de maniac la frumusețea frazei și la ritmul construcției, nu numai de tradiția unor Tolstoi sau Dostoievski, maeștri ruși ai ficțiunilor sufletului omenesc, ori de Gogol, clovnul cel mai trist al aceleiași literaturi. Dacă vă place lectura lentă, cu opriri pentru delicii calofile, veți vedea trimiterile transparente la alte mari povești ale lumii, nu întâmplător povești ale iubirilor inocente și senine (Dafnis și Hloe) sau hrănite din suferință (Tristan și Isolda).

„Părul Venerei” este numele popular al unei specii de ferigă numite Adiantum capillus-veneris, care la noi e cunoscută și ca „părul Maicii Domnului” sau „buricul Venerei”. De o mare frumusețe și fragilitate, tijele cu frunze rotunde, ca niște lacrimi, tremură la cea mai mică adiere, ca zulufii celei mai frumoase femei. Cea mai explicită referință din text la această ferigă face diferența între faptul că la Roma ea crește ca plantă perenă, spontan, iar în Rusia (putem extinde: și în Europa de Est), ea este cultivată ca plantă de apartament.

Titlul este încă unul dintre jocurile grave ale autorului, pentru că – așa cum spuneam la început – putem citi în el orice: că s-ar referi la un soi de repartizare inegală a „darurilor” lui Dumnezeu pe pământ, că frumusețea este mai prețuită acolo unde e obținută cu dificultate și vegheată cu dragoste, că iubirea renaște așa cum apar din pământ tijele unei Adiantum ce părea moartă, și multe alte semnificații pe care, sunt sigură, le veți atașa titlului după ce veți citi romanul. Textul n-o îndreptățește pe niciuna mai mult decât pe alta, pentru că „Dumnezeu se uită la noi cu același ochi cu care ne uităm și noi la el„.

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Această indecizie plină de sens se păstrează până la capăt: dacă vă plac romanele cu concluzii deja fabricate, nu vă obosiți să deschideți cartea lui Șișkin. Dar dacă tocmai posibilitatea de a medita la alegeri pornind de la cărți vă motivează lecturile, atunci puneți neapărat pe listă Părul Venerei.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€