Până și asta o să treacă

Dragostea fiicei față de mamă este de multă vreme o temă dificilă în ficțiune. Dacă personajele sunt pozitive, ele nu sunt pe placul cititorului modern, iar dacă sunt negative, nu permit construirea unei lumi a iubirii neotrăvite.

Or, prozatoarea contemporană Milena Busquets vrea să scrie tocmai cartea despre iubirea luminoasă dintre mamă și fiică. Mai mult, vrea s-o scrie în afara clișeelor sentimentale care minează câmpul temei.

Proiectul pare neplauzibil, iar realizarea lui sună cam așa: „În parte îți dădeai seama, presupun, că tu erai marea iubire a vieții mele și că nicio altă dragoste, oricât de dezlănțuită, nu se putea compara cu a ta. La urma urmei, iubim așa cum am fost iubiți în copilărie, iar iubirile de după nu sunt în general decât o copie a celei dintâi. Așa că-ți datorez toate iubirile mele de după tine, inclusiv pe aceea oarbă și animalică pe care o simt pentru copiii mei.”

Până și asta o să treacă, roman tradus de Dorina-Maria Ivan pentru Polirom în același an în care apărea în Spania (2015), cunoaște imediat succesul de public.

Scurt și dens, el relatează primele zile de doliu ale Blancăi, o femeie trecută de patruzeci de ani, care și-a pierdut de curând mama: „Nu-mi place să fiu orfană, nu sunt făcută să fiu tristă. Sau poate că da, poate că am măsura exactă a durerii, poate că e singura haină pe potriva mea.”

Blanca nu este singură pe lume, chiar dacă și-a pierdut tatăl în adolescență și chiar dacă moartea mamei o face să se simtă astfel. Ea îi are aproape pe cei doi foști soți care încă o iubesc, pe cei doi fii rezultați din căsătorii, cât și pe cele două bune prietene, cu tot cu prietenii lor. Un amant complicat și un străin misterios se vor alătura acestui grup, pe care Blanca îl numește „armata liniștită și șușotitoare de oameni care mă iubesc”.

Romanul este, de fapt, o scrisoare extinsă, adresată de fiică mamei pierdute și scrisă în cele câteva zile pe care tot grupul de copii, soți, fii, prietene și prieteni îl petrece la Cadaqués, la casa de vară în care mama își trăise ultimii ani. Pe lângă recuperarea unor amintiri comune, fiica se folosește de scrisoarea aceasta și pentru a inventa un eu absent al mamei.

În ultimii ani de viață, moartea memoriei și a identității materne venise înaintea morții fizice, lăsând neterminat dialogul, dar și cearta dintre mamă și fiică: „Nimeni nu te previne vreodată că, atunci când îți moare mama, te transformi în mama ei. Și adevărul e, mamă, că nu s-ar putea spune că mi-ai adus cine știe ce satisfacții cât mi-ai fost fiică. Ai fost o fiică destul de dificilă.”

Oceanul, leneveala estivală și sexul formează cadrul acestei confesiuni. Ea este și o implicită declarație de dragoste, pe care Blanca o opune „asaltului absenței” mamei, adică pierderii singurei forme de dragoste care „a interesat-o cu adevărat”. Se vede ușor de ce romanul Până și asta o să treacă a plăcut imediat publicului din diferite țări.

Ideea centrală a înrădăcinării tuturor iubirilor unei femei în iubirea pentru mama care a învățat-o să iubească este atrăgătoare.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

PressOne Alege: Ciolacu și Georgescu în turul II, după numărarea a 50% din voturile din România LIVE

Peste 18 milioane de români sunt așteptați la primul tur al alegerilor prezidențiale. PressOne vă prezintă cele mai importante evenimente din ziua votului. 

În plus, autoarea nu se zgârcește cu formularea unor locuri comune sub formă de adevăruri tari, pe care le toarnă însă în inteligente expresii memorabile: „încă țin minte vremurile când era la modă să nu crezi în Dumnezeu”; „problema cu familiile pe care ți le alegi e că dispar mult mai ușor decât cele de sânge”; „singurul lucru care nu-ți provoacă mahmureala și care poate să împrăștie un răstimp moartea, dar și viața, e sexul”; „un trup, până și cel mai stânjenitor, mai bolnav și mai năruit, poate să fie ceva grandios și emoționant, dar o sută de trupuri întinse împreună la soare nu vor fi niciodată”.

Un ingredient important al succesului este scrierea corporalității, într-un amestec straniu de narcisism și autoflagelare: „Sunt înnebunită după trupul meu asimetric, molatic, osos, imperfect, disproporționat, îl răsfăț, îl mângâi, îi dau tot ce-mi cere, îl urmez peste tot, mă supun lui docil, nu-l contrazic niciodată. Este opusul unui templu. (…) Mintea să-mi fie un templu, dar trupul ar trebui să rămână mereu un parc de distracții.”

În ciuda acestora, romanului i se poate reproșa o certă superficialitate a intervenției în adâncuri, invocate mai degrabă discursiv, decât prin sondare nemijlocită. Vorba de înțelepciune care dă titlul cărții și care figurează într-o poveste cu care mama își consolează fiica rămasă fără tată ridică altfel de așteptări.

Anestezia durerii prea mari pentru a fi suportate pe viu are efect și asupra arhitecturii scriitoricești. Un pic prea declarativă este și construirea relației dintre cele două femei, negocierea lor reciprocă.

Dincolo de toate acestea însă, cartea Milenei Busquets oferă o delectare reală. Merită să o puneți pe lista de lecturi de vară sau să-i dedicați o lungă după-amiază de sfârșit de săptămână, suspendată între iarnă și primăvară.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€